1,270 matches
-
altora, anonimi rămași până astăzi, găsește multe cuvinte de laudă. Dar Sainte-Beuve nu este unicul care a căzut în această eroare.Alți critici cu nume de rezonanță în timpul lor s-au complăcut în această vădită ignorare a operei lui Chamfort, moralist remarcabil, cu sufletul avid de lumină. Lanson și alții țin să prezinte totuși ca pe o ființă asociată, înclinată spre cinism. Din perspectiva timpului istoric, care pune umbră peste părțile ne interesnate, scoțând în evidență esențialul, Chamfort ne apare într-
CHAMFORT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375130_a_376459]
-
și înălțime de vederi: ele sunt prezentate sintetic și unele cugetări se potrivesc societății omenești de astăzi, inclusiv României, fărăp să ai impresia că au fost scrise acum mai bine de două secole jumătate. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Un moralist francez uitat: Chamfort / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 304, Anul I, 31 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CHAMFORT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375130_a_376459]
-
narcisiste? Câți pantagrueli! Câți filfizoni! Dame, cu și fără camelii! Madame Bovary și Don Quijoți, cârcotași de profesie, idioți și abulici, apocaliptici, predicatori și visători, sf-iști și realiști, revoluționari, exaltați, creștini și atei, pesimiști, patrioți și patrihoți, paranoici și panicarzi, moraliști și filosofi, judecători și condamnați, atoateștiutori și habarniști, analfabeți, la propriu și la figurat, ce-și dau cu părerea din cuibul vulpii... O varietate imensă de personaje, fiecare cu ideile, bucuriile, necazurile, visele și convingerile sale. Unii trăiesc clipa, alții
TABLETA DE WEEKEND (80): SEMNALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375148_a_376477]
-
Aici câmpul de desfășurare este imens și mijloacele - nelimitate: “Spinii stau în calea oamenilor ca să-i mențină treji”. Formulările cu tentă morală sunt în asemenea manieră scrise încât nu supără: “Apanajul tinereții este frumusețea fizică, iar al bătrâneții frumusețea morală”; ”Moraliștii ne dau o sumedenie de morale, dar nici o metodă prin care să ne învețe cum să le aplicăm în viața practică”; “Năravul este ca pirul: dacă-l tai la suprafață, el crește mai puternic în adâncime. Cualte cuvinte, el va
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
de mărgăritare,/ Dulce binecuvântare...” Pașoptiștii români s-au pronunțat în cuvinte lămuritoare în privința noțiunilor de libertate, neatârnare, credință, neam, datorie, patriotism, țară ș.a. Filozofi din antichitatea grecească și cea romană: Democrit, Cato, Seneca, Aristotel, preoți, mari duhovnici, înalți ierarhi, credincioși, moraliști francezi, cu toții sunt reuniți într-un fluviu de înțelepciune pentru propășirea omului din cele mai vechi timpuri și până azi. Și revoluționari, așa cum a fost Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Gheorghe Barițiu - figură proiemonentă a Revoluției din 1848 din Transilvania. O
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
lua bani de-ai statului, de-ai comunei, de-ai așezămintelor, spre a nu da muncă în schimb, de vreme ce e peste putință a munci în șapte părți cu același interes, e o faptă a cărei caracterizare o lăsăm în seama moralistului și a opiniei publice. Căci, daca am caracteriza-o noi, ne temem că pana noastră, alegând espresiile cele mai adevărate pentru însemnarea acestui abuz, ar trece marginile unui stil cuviincios, fără ca prin aceasta onorabilitățile partidului roșu să devină mai conștiincioase
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ar fi trebuit să și-o puie e dacă lucrarea d-lor suportă o critică serioasă? Ia să luăm câteva pasaje numai din acele vestite scrisori, ca să vedem de ce critică sânt susceptibile. Eu cred, d-le redactor, că, precum marele moralist și censor Catone termina discursurile sale din Senatul Romei cu memorabilele cuvinte: Caeterum censeo delenda est Cartago, tot asemenea oratorii și publiciștii noștri sânt datori a lucra fără pregetare ca să strivească funcționarismul. (Cf. Scrisoarea a VIII-a). Într-adevăr memorabile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
portret în tentă nocturnă, tonic-nocturnă, nonagenarului unic. Iată o frază între celelalte: "Asemenea unui renascentist, Corneliu Baba are vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai mic decât al celor care le încalcă. Respectul normei este formal și ipocrit, în culisele vieții, oamenii de fapt încălcând normele pe care le respectă doar de formă și declarativ. Este semnificativă în acest sens o schemă reflexivă a moraliștilor francezi, prezentă și la Nietzsche: în spatele oricărei virtuți umane trebuie să bănuim prezența unui viciu disimulat. În această interpretare contractualistă și individualistă, norma este văzută ca un mijloc, mereu periclitat, de reglare și echilibrare reciprocă a egoismelor. În timp, conflictul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
un condamnat să devină o persoană mai bună din punct de vedere moral, dar ei nu pot asigura obținerea acestui rezultat. Așadar, pedeapsa ar fi justă chiar dacă infractorul nu beneficiază de aceste aranjamente și efortul lor nu dă rezultate. Unii moraliști văd acest lucru și exclud aceste "extra" aranjamente ale prevenției și reeducării. Ei spun că pedeapsa însăși trebuie să fie cea care previne și reeducă. J. Mabbott încearcă să arate că pedeapsa însăși rareori educă infractorul și niciodată nu îi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ridicat în picioare cînd am scris piesa... Gh. P. doi: Fiindcă veni vorba, chiar așa, de ce ai scris piesa asta? Ca să ciupești un ban? Gh. P. unu: ...Un pic de glorie, da? Gh. P. doi: Ca s-o faci pe moralistul..., pe justițiarul, da? Autorul: Am scris-o pentru că am crezut că-i bine... Gh. P. unu: Bine pentru cine? Autorul: Bine pentru toți... Gh. P. doi: Bine pe naiba! Că ne-ai zăpăcit creierul... și inima... Crezi că fără tevatura
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
1996; În fața dumneavoastră. Revoluția și personajele sale, pref. Florin Constantiniu, București, 1998; Sub blestemul imperiului, București, 2000; Sub semnul Crucii, București, 2001; Măștile puterii, Constanța, 2002. Repere bibliografice: Victor Felea, „Cum învățăm să trăim”, TR, 1978, 22; Sergiu Selian, Un moralist modern, TMS, 1978, 9; Victor Felea, Anchetele reporterului, TR, 1979, 7; Mihai Ungheanu, O evocare lucidă: „Toamna pătimirii noastre”, LCF, 1980, 17; Mihai Stoian, Cultivarea faptului de viață, „Presa noastră”, 1981, 10; Mihai Ungheanu, Vartan Arachelian, „Duminică, după infern”, LCF
ARACHELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
vedere al cronicarului, ST, 1976,1; Petru Poantă, Critica de caracter, ST, 1976, 1; Culcer, Citind, 48-53; Regman, Colocvial, 170-172; Constantin Hârlav, Un critic al opțiunilor pătimașe, VST, 1978, 37; Popescu, Cărți, 49-52; Tomuș, Mișcarea, 305-308; Florin Faifer, Criticul ca moralist, CRC, 1990, 3; Adrian Marino, Criticul moralist, TR, 1990, 6; Dicț. scriit. rom., I, 108-109; Popa, Ist. lit., II, 1136; Adrian Popescu, Criticul necesar, ST, 2002, 2-3. D.C.M.
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
și omului modern, deschide nu numai perspectiva împlinirii, ci și pe aceea a eșecului de sine. Nu doar studii de istorie a culturii sunt încercările sale, cât, mai ales, biografii exemplare. Convertind istoria în epică, biograful este dublat de un moralist superior, interesat de condiția umană a individului surprins în tentativa de a-și construi singur destinul. Machiavelli, Guicciardini, Pietro Aretino, Benvenuto Cellini, Baltasare Castiglione, Isabella d’Este sunt figuri reprezentative pentru tiposociologia Renașterii. Contemporane, aceste „vieți paralele” întrețin un dialog
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
apropiați: N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Artur Stavri, Gheorghe din Moldova, Eduard Gruber, Vasile Cosmovici ș.a. Exagerarea pioasă a meritelor lasă loc, totuși, spiritului de observație și capacității de a sesiza esențialul, ce contribuie la conturarea și a unui profil de moralist. Memorialistul e prezent și în Fantome (1911), unde evocă oameni și locuri ce au dispărut, dar acum el e mânat de „dorul de propria-i viață”, o viață compusă din „bucăți”, comparabile unor reîntrupări metempsihotice, întrucât fiecăreia îi corespunde un
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
fascinat de ceremonialul somptuos (Garda imperială) sau de pitorescul Iașilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Totul arată un pictor versat, stăpân pe tehnici variate, de la acuarela pastelată la desenul în cărbune. În filigran, se discerne profilul meditativului și al moralistului, cu obsesiile sale cele mai adânci. Carte de poezie fulgurantă, de descripție și de reflexivitate vie, purtând însemnele unei artisticități baroce, având un rol important în cultivarea poemului în proză și a pamfletului, Fantome marchează o dată în evoluția prozei românești
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
într-o Europă care trăia în stil Belle Époque și apoi cu euforia „anilor nebuni”, răsfățat în confort, finețuri, plăceri rafinate, sensibil la farmecul naturii, la flori și lecturi de bun gust, la prezențele feminine, memorialistul a fost și un moralist foarte intransigent când era vorba despre interese, ale lui, ale altora sau chiar interesul general. El veștejește „mahalagismul”, „mizeria morală” a mediilor politice, consemnează compromisuri, trădări, intrigi, descrie în chip foarte subiectiv, dar și - prin aceasta chiar - savuros, o lume
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
cad Însă de acord. Pentru unii, dandy pătrunde În Anglia În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, adus din America prin veselul cântec despre care tocmai a fost vorba. Pentru alții (cum ar fi Însuși marele poligraf și moralist Samuel Johnson), cuvântul ar veni de la dandelion, numele englezesc al unei plante banale, păpădia (sunând, pentru francezi, de-a dreptul crunt, ca un „dinte de leu” - dent de lion). Ori de la o monedă de argint, bătută sub Henric al VII
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o neostoită dorință de a se pune În valoare Îi Împinge pe dandy În tot ceea ce fac, spun sau scriu. Ei vor „putere și superioritate”. Fără să fie primul care descrie vanitatea nemăsurată (au făcut-o Înaintea sa, cu strălucire, moraliștii francezi sau Barbey d’Aurevilly), Adler este totuși pionierul argumentării științifice a acestei „trăsături de caracter de natură agresivă” (cum o numește el Însuși În Cunoașterea omului, alăturând-o geloziei, invidiei, avariției și urii). Așadar, vanitatea ca viciu: Când vanitatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Pascal sau Rancé. El nu a fost și nici nu va fi vreodată jansenist, după cum n-a ajuns călugăr... Încă. J.-A. Barbey d’Aurevilly I Sentimentele au destinul lor. Există printre ele unul față de care toată lumea e necruțătoare: vanitatea. Moraliștii au descris-o În cărți. Oamenii de lume, care, În felul lor, sunt și ei moraliști, deoarece de douăzeci de ori pe zi trebuie să judece viața, au repetat sentința pronunțată Împotriva acestui sentiment, ultimul Între toate, dacă ar fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a ajuns călugăr... Încă. J.-A. Barbey d’Aurevilly I Sentimentele au destinul lor. Există printre ele unul față de care toată lumea e necruțătoare: vanitatea. Moraliștii au descris-o În cărți. Oamenii de lume, care, În felul lor, sunt și ei moraliști, deoarece de douăzeci de ori pe zi trebuie să judece viața, au repetat sentința pronunțată Împotriva acestui sentiment, ultimul Între toate, dacă ar fi să le dai crezare. Poți oprima lucruri, așa cum poți oprima oameni. Să fie Însă oare adevărat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să-și Încingă sângele rece cu flacăra alcoolurilor (high-spirits). Oricât de opuse le-ar fi temperamentele, ei au comună vanitatea de o forță cotropitoare, pe care o consideră, firește, drept mobil al acțiunilor lor. În acest punct, ambii sfidează reproșul moraliștilor, care condamnă vanitatea În loc să o claseze și să o absolve. Dar de ce să te miri, când te gândești că sentimentul cu pricina a fost strivit de 1.800 de ani sub ideea creștină a disprețului lumii, idee ce mai domnește
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
domine, cel mai fin și Îndrăzneț amestec de impertinență și respect, În fine, geniul ținutei, susținut printr-o replică Întotdeauna spirituală. Firește, În tot acest triumf al succesului mai era ceva, dincolo de extravaganța ambelor părți. Cuvântul extravaganță e folosit de moraliștii derutați, așa cum cuvântul nervi e folosit de medici. Începând din acel moment, Brummell s-a trezit plasat undeva foarte sus. Putea fi văzut mai ales În preajma marilor nume ale Angliei; el, fiul micului proprietar, al secretarului particular, cu un străbunic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Aceste reașezări monetare duceau întotdeauna la oprirea, prin intermediul procesului de fabricație,care presupunea retopirea, a unei importante cantități de metal prețios 528,529. Reacția populației la acest tip de depreciere monetară a existat în permanență și nu numai la nivelul moraliștilor și teoreticienilor filosofiei sau economiei. Oamenii simpli protestau chiar și prin manifestații de masă împotriva confuziei create cu bună știință prin falsificarea monetară. Poate nu atât de ample precum în epoca modernă, dar au existat, totuși. Ca și în cazul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]