749 matches
-
cel. La nominativ-acuzativ, morfemul intervine în primul rând pentru exprimarea categoriei determinării (în opoziție cu morfemul Ø: al doilea/cel de al doilea) și, indirect, a categoriei cazului. La genitiv-dativ, însă, unde este indispensabil flexiunii, funcționează în primul rând ca morfem al cazului: N.Ac.: (cel de) al doilea (M.), (cea de) a doua (F.) G.D.: celui de al doilea (M.), celei de a doua (F.) Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe, general, când pronumele ordinal realizează funcția sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este indispensabil flexiunii, funcționează în primul rând ca morfem al cazului: N.Ac.: (cel de) al doilea (M.), (cea de) a doua (F.) G.D.: celui de al doilea (M.), celei de a doua (F.) Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe, general, când pronumele ordinal realizează funcția sintactică de complement direct: A venit al doilea./ L-am trimis pe al doilea. sau, sintactic, prin intermediul prepozițiilor care cer cazul acuzativ: A vorbit despre al doilea. Genitivul se distinge de dativ prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe, general, când pronumele ordinal realizează funcția sintactică de complement direct: A venit al doilea./ L-am trimis pe al doilea. sau, sintactic, prin intermediul prepozițiilor care cer cazul acuzativ: A vorbit despre al doilea. Genitivul se distinge de dativ prin morfemul al, a etc.: O idee a celui de al doilea m-a interesat în mod deosebit. sau, la nivel sintactic, prin intermediul regentului sau al prepozițiilor cu recțiune genitivală: ideea celui de-al doilea ( G.)/ Am dat celui de al doilea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitivală: ideea celui de-al doilea ( G.)/ Am dat celui de al doilea albumul. (D.), Sunt împotriva celui de al doilea.( G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular, dativul se exprimă uneori prin morfemul proclitic lui: Am dat lui al doilea un măr. Pronumele simple întâiul, primul, secundul, ultimul realizează flexiunea cazuală la nivelul morfemului determinării (înscris organic în structura lor internă) și la nivelul dezinenței, înscrisă în flexiune internă, ambele variabile totodată și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular, dativul se exprimă uneori prin morfemul proclitic lui: Am dat lui al doilea un măr. Pronumele simple întâiul, primul, secundul, ultimul realizează flexiunea cazuală la nivelul morfemului determinării (înscris organic în structura lor internă) și la nivelul dezinenței, înscrisă în flexiune internă, ambele variabile totodată și în funcție de gen și număr. Singular N.Ac.: -Ø + l(M.): primul, ultimul, întâiul -ă(e) + a(F.): prima, ultima, întâia G.D.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M.): primii, ultimii, întâii -e + -le(F.): primele, ultimele, întâiele G.D.: -i + lor(M.): primilor, ultimilor, întâilor -e + lor(F.): primelor, ultimelor, întâielor Pronumele ordinal întâiul(dintâiul) realizează cel mai adesea flexiunea cazuală și opoziția de gen și număr prin intermediul morfemului cel: Singular N.Ac.: cel dintâi(M.), cea dintâi(F.) G.D.: celui dintâi(M.), celei dintâi(F.) Plural N.Ac.: cei dintâi(M.), cele dintâi(F.) G.D.: celor dintâi(M. și F.) SINTAXA PRONUMELUI ORDINALTC "SINTAXA PRONUMELUI ORDINAL" Pronumele ordinal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constantă, adjectivele se pot înscrie în sintagme nominale dezvoltând opoziția determinare (definită) - determinare nedefinită - nedeterminare, prezentând, în consecință, forme diferite. Adjectivele întâi și ultim prezintă forme diferite în funcție de poziție, întocmai ca în sintagmele formate din substantiv și adjectiv calificativ: primesc morfemul determinării când preced substantivul: ultimul an, ultima vară/anul ultim, vara ultimă, întâia clasă/anul întâi, clasa întâi. Adjectivul întâi, în poziție postsubstantivală, rămâne din motive fonetice invariabil în funcție de gen. În topică postsubstantivală, adjectivul întâi se întrebuințează numai într-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în statutul morfologic al termenului, care se apropie de clasa adverbului. Întrebuințat în topică obiectivă (adjectiv pronominal + substantiv), adjectivul pronominal are formă identică cu pronumele, când sintagma nominală din care face parte se caracterizează prin determinare definită, realizată categorial, prin morfem, preluat de adjectiv: primul an, prima zi, întâiul an, întâia zi etc. Când sintagma realizează prin mijloace concrete determinarea, substantivul și adjectivul pronominal rămân nedeterminate categorial; în structura lor nu mai intervine morfemul determinării: acest prim an, această primă zi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează prin determinare definită, realizată categorial, prin morfem, preluat de adjectiv: primul an, prima zi, întâiul an, întâia zi etc. Când sintagma realizează prin mijloace concrete determinarea, substantivul și adjectivul pronominal rămân nedeterminate categorial; în structura lor nu mai intervine morfemul determinării: acest prim an, această primă zi etc. În aceste sintagme, adjectivul ordinal realizează opozițiile categoriale de gen, număr și caz, asemenea adjectivelor calificative, exclusiv la nivel dezinențial. Masculin N.Ac.G.D.: -Ø (singular): acest prim (întâi, secund, ultim) an
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de număr, concomitent cu opoziția de gen, la genitiv-dativ: căruia (M.), căreia (F.), cărora (M.,F.) Cazultc " Cazul" Pronumele câți și al câtelea se întrebuințează, de regulă, numai la nominativ sau acuzativ. Distincția dintre cele două cazuri se realizează prin morfemul pe, marcă de acuzativ, generală pentru al câtelea, condiționată de trăsătura semantică + uman pentru câți: Pe câți ai văzut?, Câte ai citit tu? Pronumele care realizează genitiv-dativul prin dezinențe specific pronominale, diferențiate în funcție de gen și număr, înscrise în flexiune internă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În structura formelor de genitiv-dativ pronumele primește particula deictică -a. Pronumele cine cunoaște numai forme de singular și la G.D.; este lipsit de particula-a; forma, neregulată, se caracterizează prin dezinența de masculin -ui: cui. Distincția genitiv-dativ se realizează prin morfemul a, variabil în funcție de gen și număr, marcă a cazului genitiv: A cui e vina? sau, indirect, prin prepozițiile care cer cazul genitiv: Împotriva cui să te ridici? iar distincția nominativ/acuzativ, prin morfemul pe: Cine vine astăzi?/ Pe cine vezi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ui: cui. Distincția genitiv-dativ se realizează prin morfemul a, variabil în funcție de gen și număr, marcă a cazului genitiv: A cui e vina? sau, indirect, prin prepozițiile care cer cazul genitiv: Împotriva cui să te ridici? iar distincția nominativ/acuzativ, prin morfemul pe: Cine vine astăzi?/ Pe cine vezi acolo?, Care se trezerște primul?/ Pe care l-ai ales? SINTAXA PRONUMELUI INTEROGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI INTEROGATIV" Pronumele interogativ intră mai ales în relații sintactice de interdependență și de dependență. În desfășurarea relației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau numai a unor opoziții categoriale. Sunt invariabile pronumele compuse în baza pronumelui ce; caracterizate, majoritatea, prin trăsătura semantică - uman: ceva, fiece, orice, altceva și locuțiunea cine știe ce. Pronumele oarecare și careva nu-și schimbă forma, dar realizează opoziția nominativ-acuzativ prin intermediul morfemului pe. Sunt variabile în funcție de gen, număr și caz, pronumele unul, altul, vreunul, oricare, fiecare. Dintre acestea au flexiune completă numai pronumele unul, altul și vreunul. Pronumele oricare își schimbă forma în funcție de gen și număr numai la genitiv-dativ: oricăruia (M.), oricăreia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altul/alta, vreunul/vreuna Plural: ii/ele: « (-i + -i/-e + -le): unii/unele, vreunii/vreunele; Observații: Dezinențele de singular rezultă, de fapt, din amalgamarea unei dezinențe nominale cu „articolul” definit: Ø + l (altul), -ă + a (alta) „Dezinențele” de plural sunt morfeme complexe, constituite din „dezinență” nominalăși„articol definit”: -i + -i (M.)/(unii, alții)-e + -le (F.) (unele, altele) Cazultc "Cazul" La pronumele care-și modifică forma și în funcție de număr, dezinențele cazuale sunt diferite, la singular, în funcție de gen; ele exprimă, așadar, concomitent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de aceeași dezinență de G.D. -ui: oricui, cuiva, fiecui, altcuiva. Plural N.Ac.: -i, -ii (M), -e, ele (F): anumiți, unii, anumite, unele G.D.: -or (a): anumitor, unora. Distincția nominativ-acuzativ este asigurată la pronumele marcate prin trăsătura semantică + uman de morfemul pe: unii/pe unii; cineva/pe cineva, oricare/pe oricare etc. Unele pronume invariabile în structura lor internă recurg, în exprimarea genitivului, la morfemul a: „Are aerul a ceva străin.”, iar, în exprimarea dativului, la morfemul la: „Nu poți face
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-or (a): anumitor, unora. Distincția nominativ-acuzativ este asigurată la pronumele marcate prin trăsătura semantică + uman de morfemul pe: unii/pe unii; cineva/pe cineva, oricare/pe oricare etc. Unele pronume invariabile în structura lor internă recurg, în exprimarea genitivului, la morfemul a: „Are aerul a ceva străin.”, iar, în exprimarea dativului, la morfemul la: „Nu poți face față la orice.” SINTAXA PRONUMELUI NEHOTĂRÂTTC "SINTAXA PRONUMELUI NEHOT|RÎT" Conținutul semantic al pronumelor nehotărâte exclude exprimarea în același context a substantivului pe care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsătura semantică + uman de morfemul pe: unii/pe unii; cineva/pe cineva, oricare/pe oricare etc. Unele pronume invariabile în structura lor internă recurg, în exprimarea genitivului, la morfemul a: „Are aerul a ceva străin.”, iar, în exprimarea dativului, la morfemul la: „Nu poți face față la orice.” SINTAXA PRONUMELUI NEHOTĂRÂTTC "SINTAXA PRONUMELUI NEHOT|RÎT" Conținutul semantic al pronumelor nehotărâte exclude exprimarea în același context a substantivului pe care l-ar putea substitui sau care ar putea substitui pronumele. În consecință
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ei (a)(F.); -or (a)(M.,F.): căruia, căreia, cărora, oricărora, câtora, oricâtora Pronumele cine și oricine au flexiune neregulată, marcată de aceeași dezinență, de masculin, -ui, la genitiv-dativ, dar fără particula -a: cui, oricui. Distincția nominativ-acuzativ se realizează prin morfemul pe: câți/pe câți, cel ce/pe cel ce, iar omonimia genitiv-dativ se anulează prin morfemul a, marcă de genitiv: a cărora/cărora. Pronumele relativ compus ceea ce exprimă genitivul prin morfemul prepozițional a: „În baza a ceea ce mi-ai spus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oricine au flexiune neregulată, marcată de aceeași dezinență, de masculin, -ui, la genitiv-dativ, dar fără particula -a: cui, oricui. Distincția nominativ-acuzativ se realizează prin morfemul pe: câți/pe câți, cel ce/pe cel ce, iar omonimia genitiv-dativ se anulează prin morfemul a, marcă de genitiv: a cărora/cărora. Pronumele relativ compus ceea ce exprimă genitivul prin morfemul prepozițional a: „În baza a ceea ce mi-ai spus, m-am înscris și eu.” Cazul pronumelui relativ poate fi impus de funcția sintactică pe care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
particula -a: cui, oricui. Distincția nominativ-acuzativ se realizează prin morfemul pe: câți/pe câți, cel ce/pe cel ce, iar omonimia genitiv-dativ se anulează prin morfemul a, marcă de genitiv: a cărora/cărora. Pronumele relativ compus ceea ce exprimă genitivul prin morfemul prepozițional a: „În baza a ceea ce mi-ai spus, m-am înscris și eu.” Cazul pronumelui relativ poate fi impus de funcția sintactică pe care o realizează în propoziție: „Nu știu pe cine să invit.” (Ac.), „Nu știu cine va veni.” (N.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
NEGATIV" Pronumele nimic și nimeni sunt pronume simple, niciunul, pronume compus. Nimic este invariabil. Nimeni variază după caz; exprimă opoziția categorială prin dezinențe de genitiv-dativ specifice singularului, deși dezinența -i, de la nominativ-acuzativ, trimite spre plural: nimănui. Genitivul este marcat prin morfemul a, variabil după gen și număr: a, ale, al, ai nimănui. Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe: „N-a venit nimeni.”/„ N-am văzut pe nimeni.” Niciunul realizează categoriile de gen și caz; opozițiile interne se manifestă în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă opoziția categorială prin dezinențe de genitiv-dativ specifice singularului, deși dezinența -i, de la nominativ-acuzativ, trimite spre plural: nimănui. Genitivul este marcat prin morfemul a, variabil după gen și număr: a, ale, al, ai nimănui. Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe: „N-a venit nimeni.”/„ N-am văzut pe nimeni.” Niciunul realizează categoriile de gen și caz; opozițiile interne se manifestă în planul expresiei prin dezinențe, la G.D., în flexiune internă: (M) -l/-ui, (F) -a/-ei: N.Ac.: niciunul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Niciunul realizează categoriile de gen și caz; opozițiile interne se manifestă în planul expresiei prin dezinențe, la G.D., în flexiune internă: (M) -l/-ui, (F) -a/-ei: N.Ac.: niciunul, niciuna G.D.: niciunuia, niciuneia. Genitivul se diferențiază de dativ prin morfemul a (a niciunuia) sau, indirect, prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: asupra niciunuia, niciuneia. Acuzativul se diferențiază de nominativ prin morfemul pe: „Pe niciunul nu l-am văzut.” sau prin prepoziții care cer acuzativul: (fără, cu) niciunul. SINTAXA PRONUMELUI NEGATIVTC "SINTAXA
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
internă: (M) -l/-ui, (F) -a/-ei: N.Ac.: niciunul, niciuna G.D.: niciunuia, niciuneia. Genitivul se diferențiază de dativ prin morfemul a (a niciunuia) sau, indirect, prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: asupra niciunuia, niciuneia. Acuzativul se diferențiază de nominativ prin morfemul pe: „Pe niciunul nu l-am văzut.” sau prin prepoziții care cer acuzativul: (fără, cu) niciunul. SINTAXA PRONUMELUI NEGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI NEGATIV" Trăsătura definitorie a pronumelor negative este întrebuințarea lor în enunțuri negative; participă la dubla exprimare a negației în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
210-211). Această poziție a autorilor Gramaticii Academiei stă în strânsă legătură cu modul de înțelegere a diatezei reflexive: ar aparține acestei diateze numai verbele care nu permit înlocuirea pronumelor reflexive de care sunt însoțite (și care ar îndeplini rolul de morfem al diatezei reflexive) prin pronume personale sau prin substantive: a se gândi, a-și închipui etc. Interpretând astfel sintagmele pronume reflexiv+verb, autorii Gramaticii Academiei, (a) pe de o parte, părăsesc principiul fundamental al întemeierii pe același criteriu în interpretarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]