2,283 matches
-
să-și noteze numărul secției, în caz c-o violează vreunul. - A sunat doamna Popa. Zicea că o doare măseaua, să-i duci niște algocalmin. Eu zic să-i duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cârciumă în preajma lui Rauțchi și Cozorici, și mai ales Nic Sufleurul, acum bătrân și abia trăgându-și zilele. Ne adunam toți într-o sală la televizor și, când ne vedea Nic pe mine și pe Ițcuș, se enerva grozav și mormăia așa, ca să-l audă toată lumea: ― Ce dracu’ de treabă e și asta? Pe namila asta să-l cheme Răducu și pe aschimodia asta Mălaimare! Mai era acolo și Costel Constantin, dar el era deasupra noastră, repeta cu Penciu și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
departe, în cea mai stranie relație pe care am avut-o cu un coleg de breaslă, eu care nu am lăsat prea mulți să-mi treacă pe dinainte. ― Îți place dulceața? mă întreabă Berechet după ce mă opresc din povestit. ― Îmhî, mormăi eu, cu lingurița tocmai în gură. Se lasă o tăcere de pluș, de dincolo de geamuri răzbea către noi murmurul mașinilor de pe Magheru, Berechet mânuia cu delicatețe în mâini un presse papier elegant și ofta cu bucurie, ca de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ești nou, nu-i așa? ― Mălaimare, da, sunt nou, abia m-am repartizat aici. ― Mălaimare? se minunează el, privindu-mă ca pe o gânganie. ― Așa mă cheamă, zic. ― Să știi că nu e rău, spune într-un târziu și pleacă, mormăind niște rime ale unui poem nenăscut. Nu-mi aduc aminte mai multe, Botta era o poezie, mă uitam din culise cum juca și ceea ce m-a fascinat la el, ca și la Marcela, ca și la Beligan, ca și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cineva. Dacă ei voiau ca pe vremea lui Finți, treaba lor, rămânem prieteni. ― Te-ai necăjit? mă întreabă după câteva zile Beligan. ― Nu, mint eu eroic. ― Ai priceput ceva? ― Cred că da. ― Asta e important, restul sunt daraveri de clopotniță, mormăie bosul și pleacă mai departe, lăsându-mă baltă destinului meu, de vreme ce declarasem că am priceput ceea ce trebuia. Ca regizor sunt extrem de încăpățânat, nu renunț la ideile mele, dar este și foarte adevărat că mulți dintre actorii cu care am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întotdeauna fărădelegea ca să nu fie recunoscută prea devreme. Nu mai rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta ca să‑ți simt buzele tari lipite de‑ale mele, zice Anna mieroasă și plină de pofte. N‑ai decât, păpușico, mormăie voiajorul nedeslușit și cu mintea încețoșată, n‑o să mă zgârcesc sub nici o formă, oi fi eu din Linz, da‑s generos când e cazul. În localitatea Linz de pe Dunăre, fetițele astea ca tine intră în categoria copii, iar poliția le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Încă de când eram mică. Cărți erotice! Până atunci cuvântul mi se păruse la fel de banal ca oricare altul, Însă, venind de pe buzele lui Keiko Kataoka, dobândea o rezonanță aparte, ceva care mi-a străfulgerat mușchii făcându-i să se Încordeze. Am mormăit fără ca vreun cuvânt să-mi poată ieși pe gură: Iată-l pe Miyashita din nou Înghițit de picioarele fotoliului. Aveam impresia că Înțeleg ce simte un dependent de droguri, așa că mi-am mișcat din nou buzele: Miyashita are impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fi fost pe covor un ditamai osul, numai parțial ros. M-am uitat împrejur după stăpâna casei, dar nici urmă de ea. — Să nu pui mâna pe nimic, zise tuciuria. Îi voi spune că ai venit. După care, bombănind și mormăind de parcă o întrerupsesem când se afla la baie, se îndepărtă alene după stăpâna ei. M-am așezat pe o sofa din mahon, cu delfini sculptați pe brațe. Lângă ea se găsea o măsuță asortată, a cărei tăblie se sprijinea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
legăna agale spre mine din celălalt capăt al holului. — Nu te deranja, i-am spus inspectându-mi palma. Întoarce-te liniștită la ce treburi oi fi făcând prin căsoiul ăsta plin de praf. — Îs de multă vreme la Frau Lange, mormăi ea. Ea niciodată nu avut plângere. M-am întrebat dacă șantajul avea vreo legătură cu asta. La urma urmei, trebuie să ai un motiv foarte bun ca să ții un câine de pază care nu latră. Nu vedeam nici unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că aș fi câtuși de puțin interesat de desenul lui amărât, mi-am lungit gâtul peste umărul lui, fluturându-mi aparatul de fotografiat aproape de chipul său. — Poate că ar trebui să te apuci de fotografiat, i-am zis vesel. A mormăit ceva și s-a tras deoparte. Uite unul pentru Doctorul Kindermann, mi-am zis. Un țicnit cu acte în regulă. La orice fel de spectacol sau expoziție, oamenii sunt întotdeauna cei care îți oferă cel mai interesant spectacol. Abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zona în care a dispărut. Vorbește cu toată lumea, subliniez - cu toată lumea, inclusiv cu colegele de școală ale fetei. Trebuie să fi văzut cineva ceva. Fă niște fotografii ca să chemi câteva amintiri. — Nu vă supărați pe mine că vă spun, domnule, mormăi el, dar asta e o treabă pentru băieții în uniformă din Orpo. — Capetele alea seci sunt bune ca să aresteze bețivi și proxeneți, i-am zis. Treaba asta, însă, necesită inteligență. Asta-i tot. Strâmbându-se, Deubel își stinse țigara într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nu era prea mult loc în camera care mirosea a mucegai. Teancuri înalte de cărți și reviste înconjurau biroul și dulapul cu dosare. Am luat o revistă și am început să o răsfoiesc. — Bună, Helmut, chicoti Becker luând o alta. Mormăi satisfăcut când dădu paginile: Asta e grețoasă, râse el. — Serviți-vă, domnilor, zise bărbatul numit Helmut. Dacă e ceva anume ce căutați doar cereți, nu vă sfiiți. Se lăsă pe spătarul scaunului și scoase din buzunarul de la piept al hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
liniei până la pagina alăturată: — Aici zice că acest cufăr îi aparține unui anume Herr Heydrich, R., de pe Wilhelmstrasse, nr. 102. Korsch izbucni în râs. — Mulțumesc, i-am spus omului. Ai fost de mare ajutor. Nu înțeleg ce-i așa amuzant, mormăi omul în drum spre ieșire. I-am zâmbit lui Korsch: — Se pare că cineva are simțul umorului. Aveți de gând să menționați asta în raport, domnule? rânji el. — E o dovadă materială, nu-i așa? Numai că generalului n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din Geneva că guvernul său este hotărât să respecte tratatul de alianță pe care-l are cu Cehoslovacia și că va oferi ajutor militar la fel ca Franța. Isuse, chiar că o să fie groasă, un atac pe ambele fronturi. Am mormăit dezaprobator. Erau mai puține șanse ca francezii să-i opună cu adevărat rezistență lui Hitler decât erau ca ei să declare prohibiția. Litvinov își alesese cuvintele cu grijă. Nimeni nu voia un război. Adică nimeni în afară de Hitler. Hitler sifiliticul. Gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din biroul său. Chamberlain a zburat la Bad Godesberg pentru alte negocieri cu Führer-ul. Korsch trase ziarul spre el și aruncă o privire la titlu, apoi îl împinse la loc. — Prea multă afurisită de vorbărie, după părerea mea, zise Martin, mormăind apoi ceva ce n-am înțeles. Martin rânji și-și puse bărbia pătrată în palmă: — Arthur Nebe mi-a zis că aveți un psihopat care bântuie pe străzile din Berlin, violând și tăind floarea fecioarelor germane; și mai zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
O să-l iau pe Lange în această călătorie, doar pentru scopuri legate de probatoriu. Korsch se ridică și merse la ușă: — Bine, domnule, mă duc să aduc mașina. Mă tem că nu. Vreau ca voi doi să rămâneți aici. Becker mormăi zgomotos: — Dar asta este ridicol, zău că e ridicol, domnule. Înseamnă a căuta necazul cu lumânarea. S-ar putea să nu meargă chiar așa cum plănuiesc. Nu uita că acest Weisthor este prietenul lui Himmler. Mă îndoiesc că Reichsführer-ul îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
l-am urmat pe locotenent de-a latul curții pietruite către aripa de vest. De undeva din stânga noastră se putea auzi zgomotul făcut de niște bărbați care cântau. Sună ca o petrecere pe cinste, am spus cu răceală. Escorta mea mormăi fără mult entuziasm. Orice fel de petrecere e mai bună decât serviciul de pază noaptea târziu în noiembrie. Am intrat pe o ușă masivă din stejar și am pătruns în holul imens. Toate castelele germane ar trebui să fie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scria „Shell”, trase o dușcă bună și-și aprinse luminile de poziție. — Bună dimineața, spuse morocănos Felix S 23. — Da’ văd că vă respectați de cum se crapă de ziuă, zise roboata uitându-se cu înțeles la sticluță. — Sufăr cu bujiile, mormăi Felix S 23. Eu am fost construit inițial pe bază mecanică și, ulterior, când am fost reabilitați cu tranzistoare, au uitat să-mi scoată bujiile. Noaptea am arderi intense și, dacă nu-mi schimb des uleiul, îmi crește tensiunea. — Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la interpretări. — Ce interpretări? se întoarse furios Felix S 23. Păi cum... nu vă amintiți... povestea de acum doi ani cu ora cinci. A, da, uitasem, se domoli Felix S 23. Ai dreptate. Ce poveste? făcu Getta 2. — O poveste... mormăi comandantul. Aveam meci de baraj la ora șapte cu o echipă din Saturn și la ora șase trebuia să terminăm stadionul. La șase fără ceva abia terminasem macheta, așa că eu am propus, ca să câștigăm timp, să fie ora cinci. Centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
conta, o oră imprecisă, deviaționistă, în ultimă instanță, o oră retrogradată. Episodul 17 Popas în spațiu După ce stabiliră de comun acord să fie ora cinci, cinci și ceva, comandantul Felix S 23 se apropie de hublou. — Ce pustietate, dom’le! mormăi el privind în spațiu. Când eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam pe ciment ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
e artificial, pentru reclame. Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea întruna formând cuvinte luminoase, în toate culorile: „Cinzano”, „Toyota”, „Krepkaya”, „Marlboro”, „Boicil”, „Adidas”, „Women”, „Courvoisier”, „Metaxa”, „Rombac”, „Coca-Cola”, „Matra-Simca”, „Tzuica”. Ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei. Nici n-apucară bine să se lase pe marea platformă din fața stației, unde scria cu litere uriașe în vreo douăzeci de limbi cuvântul „Welcome”, că lângă navă apăru un omuleț verde îmbrăcat în frac negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
douăzeci de limbi cuvântul „Welcome”, că lângă navă apăru un omuleț verde îmbrăcat în frac negru, frecându-și surâzător mâinile. Aruncă o privire scurtă spre indicativul navei, apoi spuse într-o limbă perfectă: — Fiți bineveniți pe plaiurile noastre! — Să trăiești, mormăi Felix S 23, coborând treptele „Bourului” împreună cu Getta 2. După ei coborî Dromiket 4, iar apoi Stejeran 1, care închise ușa navei cu yala. — Doriți cazare, masă, saună, masaj, deparazitare? se interesă omulețul. Ori mai bine un tur prin stațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că n-ați venit la anu’! — De unde să venim? zise nedumerit Felix S 23. Paznicul se uită atent spre navă. — Păi nu sunteți „Transcom”-ul? întrebă el. — Nu, frate! răspunse Felix. Suntem o navă de cercetare. — Fi-v-ar cercetarea... mormăi paznicul, apoi, negru de furie, se-ntoarse și-i altoi una cu bâta câinelui care plutea în imponderabilitate, lătrând de mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care moțăia în fotoliul comandantului, cu capul în piept. — Ia uitați-vă aici - zise Amărășteanu -, direcția s-a blocat, iar viteza crește fără să-i fac nimic. Aciobăniței se șterse la ochi, se aplecă deasupra bordului și privi. — Da, văd, mormăi el. Trebuie să fie ceva... Ia vezi, nu te-ai pus cumva cu cotul pe vreo clapă sau manetă dintr-astea fără să-ți dai seama? — Ei, tovarășe comandant!... răspunse jignit Amărășteanu. Doar nu e prima oară când conduc! — Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tocmai discutam cu domnișoara BȚ 3 despre activitățile de-aici din timpul liber. Știi ce multe, ce atractive cercuri au? Am putea să ne înscriem și noi într-unul. — Eu m-aș înscrie pe-o orbită și-aș întinde-o, mormăi, cu privirea în zare, Amărășteanu. — De ce vorbiți așa? întrebă tânăra BȚ 3, uitându-se la pilot cu vie simpatie. Sunteți tânăr, aveți toate șansele s-ajungeți ca noi. Trebuie numai puțină silință. — Și dacă nu vreau s-ajung ca voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]