1,711 matches
-
taberei. Strugurel se apropie de focul care stătea să se stingă, cu gând să fumeze împreună, ba poate chiar să mai schimbe o vorbă, două. În vatra improvizată din bolovani de râu, lemnele mistuite de flăcări se transformaseră într-un morman de cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luni, noaptea fusese agitată, pentru prima dată sunase semnalul de alarmă din camera de monito rizare. În jurul mesei numărul trei se adunase o mulțime de lume. Un bărbat trecut de prima tinerețe și pe jumătate beat strânsese în fața sa un morman consistent de jetoane colorate. Crupierul privea disperat în camera de supraveghere cerând ajutor din priviri. Când ajunsese și Vlad acolo, Boris era deja în fața ecranului. Focalizase obiectivul pe masa de ruletă, căutând să înțeleagă ce se întâmplă. Nimic nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe factura "in voice" și să semneze scrisoarea de trăsură. Lemnul era încărcat în containerele care așteptau aranjate frumos pe platformele vagoanelor de cale ferată. Unul singur mai rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu mînere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, cîțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pînză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele norilor spre paradis), iar sub un morman de mobilier și de icoane prețioase, se afla biblioteca personală a țarului. Alcătuită, În general, din cărți bisericești și mistice În limbile germană, franceză și rusă. Trei din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială, țarinei. Biblia În rusă, primul volum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia pînă și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea-mi fatală. Cum m-a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lîngă mine era mormanul de bucățele rupte de hîrtie. M-am ridicat de pe podea și i l-am Înapoiat. „L-am sfîșiat cu pioșenie“ am zis. Apoi i-am dat mapa cu fotografii. „Pe cele În care eram Împreună le-am distrus.“ Apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din acelea care sunt cusute pe epoleții uniformei și care sunt în întregime din aur. Asta este Istoria, marea istorie, după cum se spune, dar care e adesea dată uitării, pentru a fi salvată întâmplător, când scotocești prin pod sau prin mormanele de gunoaie. Se întâmpla când a murit tatăl meu, în ’26. Fusesem nevoit să mă întorc în casa șubredă în care mă născusem și crescusem. Nu voiam să pierd timpul. Tata murise, iar eu avusesem deja parte de destule morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pline cu bogățiile lor trecătoare. Cam așa era casa tatălui meu, numai că el nu fusese niciodată faraon și că în locul aurului și al pietrelor prețioase erau numai farfurii murdare și carafe goale, peste tot, în toate camerele, adunate în mormane povârnite și translucide. Nu-l iubisem niciodată pe tatăl meu și nici măcar nu știam de ce. Dar nici nu-l urâsem vreodată. Nu ne vorbisem niciodată, asta e tot. Între noi stătuse întotdeauna ca un ghimpe moartea mamei mele, o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el. „Pariez că pot. Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
specială. Gura lui o tentase atât de tare... oare vreodată avea să...? „Paisprezece Îngeri le aveau În pază“, cânta Sally, cam adormită, În dormitorul ei. — La dracu’! a bombănit Isabelle, lovind cu pumnul perna până a făcut din ea un morman luxos și explorând prudentă răcoarea cearșafurilor. La dracu’! CARNAVAL În ceea ce privește clubul Princetonian, Amory Își realizase scopul. Snobii din anul trei, termometre ale succesului finreglate, Îl simpatizau tot mai mult pe măsură ce se apropiau alegerile, așa că Tom și el erau vizitați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a văzut la numai trei metri depărtare pe bărbatul de la cafenea și, din cauza șocului, paharul i-a căzut din mâna ridicată. Iată-l acolo, pe un divan din colț, pe omul acela, pe jumătate așezat, pe jumătate tolănit pe un morman de perne. Chipul, ca și la cafenea, parcă-i era tăiat din ceară galbenă - nu albul stins, păstos, al unui mort, ci un fel de paloare virilă, pe care nu-ți venea s-o numești nesănătoasă, săi părea culoarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tot corpul de fratele ei, de parcă ar avea intenții incestuoase. Dar nu are, fiindcă tocmai a fost satisfăcută. Hans vorbește despre un sport oarecare. În comparație cu asta, gemetele lui de adineauri erau chiar plăcute. În chiuveta de la bucătărie se înalță un morman de vase murdare, iar fundul ei este căptușit cu un strat de mucegai verzui și pâslos, care a fost cândva o omletă cu șuncă. Adolescentul își stă adesea lui însuși în drum și, din păcate, nu se poate ocoli. Mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
da pe mâna poliției. Își împușcă imediat și mama, tot în cap, încât aceasta se prăbușește pe loc fără să scoată un sunet. Maxilarul superior e zdrobit în întregime, dar moartea nu s‑a instalat încă. Mama zace ca un morman de carne horcăind pe linoleumul din hol; nu se știe dacă creierul ei mai funcționează, probabil că nu. Rainer lasă pistolul, care nu mai are nici un glonț, și se duce la closet de unde ia un topor ascuțit, de 1,095
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se spune că sunt ale lui Dej sau ale lui Ceaușescu, nicidecum ale poporului român care, cu sacrificii imense, a construit, a înălțat, a făurit obiective industriale și civice invidiate de Europa și nu numai, construcții care azi au devenit mormane de fiare, clădiri în care cântă cucuveaua sau surse de înavuțire pentru derbedeii și lichelele acestei țări bolnave, cu un popor trist, dezamăgit, flămând. „Greaua moștenire”, cu adevărat grea, și la propriu și la figurat este și barajul Vidraru, înalt
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
au de făcut. În aceste vremuri, eficiența este foarte importantă, iar timpul este cel mai important. Îmi aduc aminte ce îmi povestea bunicul, faptul că era multă birocrație pe vremea lui și ajungea la un moment dat acoperit (fizic) de mormane de hârtii și dosare. Dar, de când cu era tehnologiei, am scăpat definitiv de hârtii. Nici ziare nu se mai tipăresc de mult timp, astfel că nici copacii nu mai sunt tăiați de pomană. Doamne ferește ca vreun nebun să taie vreun
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
spre domnitor. BUZDUGAN: Măria Ta, ești înconjurat!... Rezistă că-ți suntem alături! Măria Sa, înconjurat de turci, lovește din răsputeri cu paloșul. Căpitanul Buzdugan încercară să se apropie de el. Izolat de oștenii săi, Vodă continuă să lupte creând în jurul său mormane de cadavre. Deodată apare un călăreț cu pletele în vânt pe un armăsar sur și cu un paloș ce lucește în soare. Cavalerul lovește cu o forță ieșită din comun, iar armăsarul îi saltă de parcă are aripi și doboară cu
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
de bijuterii și de mobilă sculptată. Prevalează insă produsele de manufactură, multe dintre ele făcând parte din universul kitsch, inportate desigur (tot) din China. Tarabele cu fructe exotice îmi fac cu ochiul. La un colț observ un spectacol interesant. Câteva mormane de pepeni cu țepi. Lumea se îmbulzea... cântărea, mirosea... Apoi un casap cu un cuțit de măcelar despica fructul, desigur după ce-l plăteai... și îți oferea conținutul acestuia într-un container de plastic. Toți se repezeau la câte o masă
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
domniile voatre , pentru a sută , a mia oară , cu oftat și melancolie.... Ce am primit în schimb , haos , hoție și moarte ...încă de pe când Petre Român ( Neulander) ne-a spus că industria construită de părinții și bunicii noștri e un morman de fiare vechi , iar Silviu Brucan, alta emanație ne- a invatat că suntem un popor de idioți , brusc după 1989 incapabil, incult , si cretin , după ce același popor a construit avioane , vapoare , porturi , oțelarii , rafinării , căi ferate , locomotive , elicoptere , orașe întregi
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
țin de mână Umbrele de-o săptămână. Și cu perna la ecluză, Dăinuiesc așa, confuză, Și mă-ntreb, și nu mă-ntreb Când ai devenit pohreb. Își primește-n așternut Graiul cucuvelei, mut, Sufletul, care nu tace Și în piept, morman, îmi zace. Raza lunii, cât un cnut, Bate-n dorul necusut Și se-ncumetă pervazul Să-mi primească tot necazul. „Suflete, faci pantomimă? Nu-nțelegi nici o centimă! Suflete, să stai afară, Cu alai și cu fanfară! Nu știai că este
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
iarba din spatele căsuței! Eram acolo toți patru, fără lipsă la inventar, destul de întregi, fără răni grave, doar cu câteva cucuie și dureri de oase. Mai întâi am crezut cu toții ca a fost un cutremur. Șoc total! Casuța noastră era dărâmată morman la pământ! De fapt ce se întâmplase! Ciorcilă, lunganul, ne dă o explicație cusută cu ața albă. Cică ar fi visat că participase la un campionat modial de lupte unde s-ar fi luptat cu o tigroaică, ba că în timpul
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
ca și cum n-ar fi fost. Sau totuși dacă, a fost și rămâne un „mort viu”. L-au folosit ca marotă cât le-a trebuit, a „bătut” cu el „împăiat”, pardon, înfășurat, în suluri extrase din cotloane de arhive, îndosariat în mormane de acte de proprietate pe la uși de primării, tribunale și notariate, dar acum gata, hasta la vista! Adios, muchachos! Nu mai e fresh, demult. Dacă te-mpovărezi cu el, te legi la cap când nu te doare. Putea și pute
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
iubirea pentru tot ce ține de viață și ține de moarte dar, mai ales, dragostea care a dus la măreția și decăderea în păcat a Omului! O lume fantastică și așchii de neliniște înfipte sub unghia cu care caută în mormanul de steril cotidin acel frumos-durut al îngemănării dintre bărbat și femeie! Dar perechea în speță este doar o motivație pentru nașterea unor sonete superbe! Un POET! Da, Theodor Răpan este POETUL și, dincolo de vremurile grăbite în care trăim, critica literară
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
lasă-ne pe noi să luăm deciziile. Nu vezi că mașinile au început să se uzeze și dăm prea mulți bani pe reparații? Au dreptate, dar tot mă doare sufletul. Acum, să nu crezi că am cine știe ce sentimente pentru un morman de fiare. Problema e că sunt comod, nu mă simt bine într-o mașină decât după ce am condus-o câteva luni și mi se duc mâinile singure pe butoane. E același sentiment pe care îl ai pentru o pereche de
TEHNICA MODERNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368367_a_369696]
-
nnnn... VI. ATUNCI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015. În spatele magazinului din colț am văzut dintr-odată micul tăpșan călător prin timp: o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate, o îmbrățișare de arbori și mormane de frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
pe atunci, la vederea lor, lacrimile care începeau să-mi scalde obrajii de bucurie erau... de ... Citește mai mult În spatele magazinului din colțam văzut dintr-odatămicul tăpșan călător prin timp:o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate,o îmbrățișare de arboriși mormane de frunze arămiiîndemnându-mă să le răscolescspre a găsi ghiocei și castane.Fără să-mi pese că din buzunareîmi zboară cheile mașinii,țigările, iPhone-ul și banii,am alergat într-un sufletcătre întâlnirea cu petele de luminăvălurind pe asfaltul crăpat,exact
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]