650 matches
-
în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam de dincolo de baltă ca să-și arate fără ocolișuri neplăcerea de a mă vedea. Mă simțeam printre ei însemnat, ca Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prea mult timp pentru a-și face prieteni. A avut Întîlniri rapide și extravagante, mii de cunoștințe, dar nu are decît o persoană pe care o poate suna la miezul nopții. Ivan oricum nu doarme prea mult și este Întotdeauna (morocănos) bucuros să Îi audă vocea, iar Wakefield a devenit dependent de franchețea lui, mereu neabătută. Ar putea s-o sune pe Zelda la două noaptea, dar ea ar interpreta asta ca „un strigăt de ajutor“ și nu i-ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-și găsească puloverul, Wakefield se conectează la internet și vede că are douăzeci și două de mesaje. — Okay, dar crezi că chestia asta cu luptele etnice se va sfîrși sau de abia a Început? — Îmi cunosc eu oamenii: slavi morocănoși, oameni cu sufletele la fel de Întunecate ca Leningradul În decembrie. Vor fi pururi În suferință. Au sentimente vechi, foarte vechi... vechi de nouă sute de ani. Ceea ce ar trebui să facem este să parașutăm acolo o sută de mii de psihiatri, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
calculatorul pentru a putea lua notițe“, dă el instrucțiuni. „Prima copilărie“. Un creier pe care sînt marcate anumite zone se rotește Încet alături de profesor. — Cred că pușcăriașii belgieni sînt un fel de enciclopedii ambulante, spune Wakefield. — Să mergem, răspunde Mariana morocănos. Oamenii ăștia nu au pic de milă. Cum nu are, după toate aparențele, nici cea mai mare superputere a globului. Designul american este reprezentat de un imens magazin numit ShapeShifters, tot atît de mare ca un Home Depot. Pe rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
seară Wakefield se Întoarce În apartamentul lui și zace treaz, Îngrijorat de vacarmul care știe că va Începe dimineața la 7 fix. Visele lui scurte și violente sînt un fel de filme fără scenariu și În fiecare dimineață se trezește morocănos ca un puști, la prima lovitură de ciocan. Cu o zi Înainte de plecarea lui Margot, pe Wakefield Îl Încearcă un sentiment neobișnuit. O să-i lipsească atunci cînd va pleca. Mergînd pe străzile Întunecate, după ultimul film, Îi povestește despre șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pot să se iște răzbunări și lupte între facțiuni. Va trebui să-l însoțești. A prins din zbor privirea dintre mine și Gaila și zâmbetele slujnicelor. A înțeles pe loc, s-a înveselit la față și a bombănit, făcând pe morocănosul: - Stiliano. Mi-o luați înainte prea des, voi doi. - Să fim recunoscători celui care a făcut pe din două o inimă, punând jumătate în pieptul Gailei și jumătate în cel al lui Rotari, scriind pe ambele jumătăți numele de Stiliano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și delincvenți, dacă după o astfel de zi nici măcar nu mergem În pat, ce fel de viață mai e și asta? Nu Își făcură noi prieteni, și-i pierdură și pe cei pe care-i mai aveau. Ei Îi păreau morocănoși colegii lui și deprimante nevestele lor, al căror unic subiect de conversație erau copiii. Pe de altă parte, ei o considerau prea ambițioasă, războinică și dezinhibată pentru gusturile lor. Antonio Îi considera pe prietenii ei prea studenți, iar ei Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
erau libere. Marie arboră cel mai frumos zîmbet de care era În stare. - Dar, din afecțiune pentru mine, fratele meu Îți va găsi cu siguranță o cameră... Loïc aruncă o privire surprinsă În direcția soră-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse o cheie polițistului. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Fersen se Îndreptă spre lift, lăsînd În urma lui, ca un melc, o dîră umedă și noroioasă. CÎnd ușile cabinei se Închiseră, Marie se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
întocmite pesemne în vreun ceas norocos, sub ocrotirea unei stele prielnice. În altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-se ca un consumator de droguri cu un sindrom de izolare, deși pipa lui fusese întotdeauna goală. — Vă rog să-mi spuneți, insistă el, ce interes ar avea cineva să-mi ia pipa? — Habar n-am, George, i-am răspuns morocănos. Dacă aflăm, o să-ți spunem. — Te deranjează dacă mă uit puțin pe aici? m-a rugat el. — N-ai decât, i-am răspuns. Și a întors casa cu fundu-n sus, controlând în cratițe și oale, trântind ușile dulapurilor, scormonind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Și bineînțeles că n-are nici bani. MAREA DEZAMĂGIRE Nu există dezamăgire mai mare decât să vezi că noua planetă pe care ai descoperit-o e de fapt un pustiu fără viață. Speranțe spulberate; aceleași raporturi preliminarii terne, aceleași răspunsuri morocănoase de la bază. Universul rămâne lipsit de imaginație, nu-i așa? întreabă generalii și amiralii folosind o frază lansată nu se știe exact de cine, iar inimile se strâng de fiecare dată când ea se aude. Din pricina rostirii atât de dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Timp de trei luni de la dispariția Cristinei, eu am adus cretă și am șters conștiincios tabla, spre hazul elevilor. Dar m-am scăpat. Nu e vina mea, m-am scăpat pur și simplu, se mai întâmplă. Victor s-a ridicat morocănos în picioare. Era îmbrăcat cu o salopetă murdară de ulei de motor și avea pe cap o șapcă verde cu NIKE. Avea bocanci negri și un pulover albastru. A pufnit spre mine și mi s-a părut că mormăie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de mână, poate mai violent decât aș fi vrut. — Tu ești surdă, Kristine, n-auzi? Mișcă-te! A tresărit cu groază și s-a precipitat în adăpost. Câteva înjurături și blesteme au rămas să se dizolve în urma ei. Am înaintat morocănos. În semiobscuritatea din pivniță, încercarea de a o strânge în brațe nu mi-a izbutit. A preferat să se scuze, e foarte nervoasă, teama, războiul, războiul nu se mai termină, of. În acea seară, o bombă a explodat în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiecare cu o mătură în brațe. De obicei, aceasta era treaba lui, pe care o făcea ca un obsedat compulsiv, săpând podeaua cu mișcări scurte, de om care înjunghie pe cineva. Eram din ce în ce mai convinsă că n-ar mai fi fost morocănos dacă ar fi avut de făcut o muncă fizică, în loc să se fâțâie de colo-colo ca o pisică pe cărămizi încinse. Părea că ia toată povestea cadavrului din canal ca pe o insultă personală. Philip Cantley, traversând scena, se opri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă, mă năpădi dintr-odată mirosul de bere stătută și de tutun. Culisele erau pline de actori morocănoși care își așteptau scenele; acesta era coșmarul repetiției tehnice, în care tot ce li se cerea era să-și facă intrările și ieșirile și să stea locului pentru eventualele ajustări ale luminilor care aveau loc cât timp erau ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu împingeam de ușă s-o deschid. — Încep să înțeleg de ce și-a făcut Lisa gașcă, spuse Steff pe un ton morocănos, dând fumul afară. Poate ar trebui s-o întreb dacă mă primesc și pe mine. Să impun și eu puțin respect. Ieșind pe ușă, am auzit-o pe cealaltă fată spunând: — Ce naiba ești așa proastă! Alea sunt toate niște nebune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu. Nu e frumos din partea ta. Încearcă să pari bucuros să mă auzi. — De ce aș fi? Mă suni doar pentru că vrei ceva. Nici dacă te-aș suna să-ți spun că pe tine te vreau, nu ai fi mai puțin morocănos, am subliniat eu. Alesesem o tactică proastă. Vocea lui Hawkins se îndulci. —De asta m-ai sunat, Sam? Vrei să ne vedem? Păi, da, într-un fel. Adică, ar fi grozav, dar trebuie întâi să lămuresc niște lucruri înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la bar, apoi se hotărî să mănânce un tramezzino doldora de șuncă și anghinare. Mai bău un pahar de vin și, după aceea, Începu să se simtă om pentru prima dată În ziua aceea. Paola Îl acuza mereu că devine morocănos când nu mânca mult timp, iar el Începea să creadă c-ar putea avea dreptate. Plăti și plecă, se-ntoarse drept spre Rugetta și-și continuă drumul spre casă. În fața magazinului Biancat, se opri să studieze florile din vitrină. Signor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bogată, de succes și fără nici o obligație sau responsabilitate. Într-o poziție care era una de invidiat. Și, cu toate că Alice își dădea seama că viața înseamnă mai mult decât atât, situația ei era totuși o opțiune rezonabilă. Sherry a ieșit morocănoasă, iar Alice s-a ridicat ca să meargă în biroul lui Brant. Era limpede, uitându-te la fața lui, că Brant avea probleme serioase. Deși expresia lui era, în mod normal, una îngrijorată, acum chipul îi arăta și mai tensionat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau, mai curând, nu vreți - să-mi oferiți nici un fel de tratament? a zis rar Amanda. —Pachetul Standard de Naștere nu oferă acoperire pacientei și în cazul unei nașteri înainte de termen, a confirmat recepționista. Aveți numărul spitalului din localitatea dumneavoastră? Morocănoasă, stând acum întinsă pe patul fără damasc din spitalul aparținând Serviciului Național de Sănătate, Amanda s-a lăsat cotropită de un nou spasm și a încercat să uite ce urmase. Călătoria până la Spitalul de Vest în microbuzul muncitorilor care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe mâna ei. — Nu e nevoie să fii atât de defensivă. Sincer vorbind, draga mea, uneori te porți ca o adolescentă. Eu nu vreau să-ți pun decât o întrebare. Ai putea să mă ajuți să înțeleg. Care e întrebarea? Morocănoasă, Alice a înfășurat scutecul peste piciorul Rosei mai strâns decât ar fi fost necesar. Copilul a chițăit în semn de protest. —Căzile alea, WC-urile și chiuvetele din grădină. Și mașina de spălat. Și tot gunoiul din casă. —Te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
viitorul său loc de muncă. Cu jumătate de normă. Sub braț ținea copilul care se zbătea. Pe reverele sacoului avea mai multe pete la care Shauna s-a holbat când Hugo a trecut prin fața biroului ei. —Intră, a spus Neil morocănos. Exact așa cum se temuse Hugo. Cu ochii injectați și șifonat, prăvălit peste birou, Neil s-a uitat îngrozit la Theo. —N-o să urle, nu-i așa? Mă doare capu’ al dracului de tare. — Nu cred, a răspuns Hugo mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-i sară din piept, Hugo l-a auzit pe criminalul frustrat lătrând plin de furie. Hugo și-a căutat mobilul. Dă-mi-l pe Neil, i-a ordonat el Shaunei, pentru prima dată nemaiobservând și nemaipăsându-i de tonul morocănos al acesteia. Câteva secunde mai târziu, vocea lui Neil a plutit senină prin receptor. — S-a aranjat, ă? a întrebat el. — Nu prea, dar era să ajung eu aranjat, a izbucnit Hugo. În casa aia e un câine nebun. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru ca apoi să înceapă să urce cu mâinile ca să-i mângâie sânii. Când Jake i-a întors capul către el, Alice a încremenit. —Îmi pare rău, Jake. Nu prea am chef. — Cândva aveai chef tot timpul, i-a amintit el morocănos. —Știu. Probabil c-o să am mai târziu. Fir-ar al dracului! a exclamat Jake. Alice și-a dat seama că nu era o exclamație determinată de gândul la ceea ce avea să se întâmple. Jake nu mai vorbea despre sex. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în picioare pe banca din chioșc și, întinzînd mâinile, declamă cavernos: Voi sunteți urmașii Romei, niște răi și niște fameni. De sus, zărise pe Marina în bucătărie. - Marino, țipă ea de departe, ai fier de călcat? - Este, este, confirmă femeia, morocănos.În curând, Otilia călca în fața lui Felix, pe care nu-l elibera deloc din captivitate, rochia de tul, fluierând acum fragmente de șansonete de Fragson. Terminând, își potrivi rochia pe deasupra, ca un șorț. - Cred c-o să-mi stea bine! Vrei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]