598 matches
-
consternarea lui comică, lașă dispăruseră brusc: pălise îngrozitor; buzele i se schimonosiseră convulsiv: tăcut, crispat, cu ochi răi, concentrat, se uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din clipa când o văzuse pe Nastasia Filippovna; însă acesta, deși rămăsese ca o stană de piatră în același loc, în ușa salonului, reușise totuși să remarce paloarea și schimbarea malignă a expresiei lui Ganea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În sfârșit, cu o uimire ciudată, observă că toți s-au așezat pe scaune și chiar râd, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic! Încă un minut, și râsul luă amploare: râdeau de-acum privindu-l pe el, văzându-i muțenia încremenită, dar râdeau prietenește, cu veselie; mulți intrară în vorbă cu el și vorbeau cu foarte multă blândețe, mai ales Lizaveta Prokofievna: râzând, îi spunea ceva foarte, foarte încurajator. Deodată simți că Ivan Feodorovici îl bate amical pe umăr; Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă nu ești obișnuit să asculți tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunțare. Toate inițierile religioase sânt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muțenia cosmică îți spune atâtea lucruri, că lașitatea te împinge în brațele acestei lumi. Religia-i o revelație atenuată a tăcerii, o îndulcire a lecției de nihilism ce ne-o inspiră șoaptele ei, filtrate de teama și prudența noastră... Astfel se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
psiholog și un istoric au dreptul să disprețuiască "idealurile". Într-un gol vital, nimic nu se întîmplă și nimic nu "trece". Dorința creează timpul. Și de aceea în absența lăuntrică, în liniștea pustie a poftelor, în deșertul setei și în muțenia sângelui ți se descoperă deodată lipsa vastă a vremii și iluzia curgerii ei. Iar când un ceas de catedrală veche marchează ora în noapte, bătăile lui ne dezvăluie și mai dureros fuga din lume a timpului. Atunci, imensitatea-i un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Întoarse În altă parte, zise că era cald, schiță o arie de operă lirică agitând o grisină ca și cum ar fi dirijat o orchestră Îndepărtată, căscă, se concentră asupra unei tarte cu frișcă și, În fine, după o nouă criză de muțenie, ceru să fie condus Înapoi la hotel. Ceilalți mă priviră ca pe cineva care a distrus un simpozion din care ar fi putut să iasă Cuvinte definitive. În realitate, eu auzisem vorbind Adevărul. Ți-am telefonat. Erai În casă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vizitei medicale de după-amiază, huzarul se perpelea ca peștele pe uscat, mai ales după ce toate sforțările lui de-a scoate o vorbă din Bologa au rămas fără ecou. ― Ce ai, Bologa? izbucni în sfârșit Varga, jignit. M-ai exasperat cu muțenia!... Nu mai vrei să vorbești cu mine, ori mă urăști? Am fost prieteni și... ― Nimic, nimic, murmură Apostol, fără să întoarcă ochii. Varga trebui să-și oprească noile întrebări. Veni doctorul, Însoțit de o soră de caritate drăguță și zăcută
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ascuțite, care la început mă deranjează, dar care, încetul cu încetul, îmi aduc ușurare, ca și când aceasta nu ar mai fi casa mea, iar tot ceea ce se întâmplă aici nu mi s-ar datora. Din când în când privirea ei cercetează muțenia telefonului, crezi că tati își va aminti de ziua mea, întreabă ea, crezi că va telefona mâine, iar eu mă gândesc la omul acela al lui Dumnezeu, nu te întoarce pe drumul pe care ai venit, necesitatea schimbării este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o spună explicit, cei mai mulți îneacă apariția abordării feministe în Facultatea de Filosofie în conspirația tăcerii sau a ironiei. Și eu am trecut prin Arcadia tăcerii femeiești în filosofie. E destul de comod să fii umbra unui gând. Ai respectul general pentru muțenie. Nu deranjezi pe nimeni. Prestezi servicii domestice la domeniu. Lumea te mângâie drăgăstos pe cap: Ce fată bună și inteligentă! Ce bine povestește ea gândurile altora! Ce talentat sheherezadează! Îmi amintesc un titlu de carte: Fetele bune merg în rai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
puternic în jurul ochilor, ca un soi de fals precursor al sataniștilor, nevroza lui Syd Barrett era accentuat pusă în scenă. Privirea lui Barrett a căpătat destul de repede aerul ei obosit de bolnav fatal, de strangulat în lumea reală. Căzut în muțenii ritualice și în gesturi de păpușă electrică ruptă-ntr-un tremurat încetinit, lui Barrett nu i-a rămas altceva decât să accepte că nu se mai putea integra în lumea de carne, sânge și pământ. Poate că limbajul meu păcătuiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Dora reușește să o surprindă ca și degetele lungi și albe, care par mai curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cernăuți. Timp de trei ani am încărcat saci în vagoane. Saci cu grâne de la noi care luau drumul spre noii noștri stăpâni din Răsărit. Când mă întorceam seara acasă cu vreo căruță de ocazie aveam șalele frânte. Minodora ieșea din muțenia ei ca să mă întrebe ce să-mi pregătească de mâncare sau mă ruga să o las să-mi maseze locurile dureroase, ceea ce acceptam cu plăcere. Dar bucuria mea cea mai mare era s-o privesc pe Alindora. Nu văzusem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
flori mari, cusute cu arnici, cu feston și broderie în colțuri, erau apretate, stăteau ca o tablă. La masă oaspetele discuta despre necazurile lui de la serviciu, ținea paharul de vin între palme, să se mai încălzească. Nu-i prea plăcea muțenia gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl nu spunea o vorbă, îl asculta clipind des, pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tatăl la serviciu era nelipsit de la masa de seară, mult mai sărăcăcioasă acum, cu mâncare de cartofi și ciorbă de zarzavat, mama din nou făcea economii severe, cine știe ce mai voia să-i cumpere Elenei, cine știe ce planuri ascunse își făcea, în muțenia ei, suportul acceptării acelui mod de existență instaurat la ei. După masa de seară se lăsa liniștea, fiecare se retrăgea în carapacea lui, mama visa să-i cumpere Elenei draperii din pluș vișiniu, Carmina visa la ziua când va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbească, s-ar fi lăsat o tăcere apăsătoare, jenantă, nu-ți mai rămânea altceva de făcut decât să te ridici, să mormăi o scuză și s-o pornești către ușă. Carmina știa foarte bine ce înseamnă să fii alungat, de muțenia conspirativă a celor doi soți, cât de penibilă îți era retragerea dar, desigur, acum nu era aranjată o coaliție a tăcerii de vreme ce Nina avea voie să întrețină atmosfera și nu exista nici o interdicție în acest sens. Poate Alexe se credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se înalțe pe aceeași treaptă cu ei. Tăcea. Nu știa cum să procedeze ca să poată pleca, să se îndepărteze cât mai rapid de acel loc care puțea la propriu și la figurat. La rândul lui, bărbatul se simțea vexat de muțenia fetei. Ce naiba, și asta face tot la fel ca... Fusese o vreme când crezuse că toate persoanele întâlnite în casa profesorilor Alexe, toate, dar absolut toate sunt alese pe sprânceană, oameni unul și unul, cu majuscule, voia și el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
revista "Luceafărul" și în ziarul "Flacăra Iașului". Cărți publicate: Rod III (1975); Rod IV (1977); La Baaad (500 de pagini, 1979); Muzeon (1979); Fragmente din Muzeon (1982); Doina (1983); Rod (antologie, 1985); Doina (1987); Alte fragmente din Muzeon (1992); Sutrele muțeniei (1994); Jeu d`Amour (1995); Pentru Marin Preda (1996); Timpul asasinilor (în colaborare cu Stela Covaci, 1997); Efebul de la marathon ( 2000); Erudita pietate (2011). Traduceri, împreună cu Maria Ivănescu: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han (1980), Mircea Eliade, Eseuri. Mitul eternei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ninsoare. Curând am auzit o voce interioară pe care o cunoșteam de mult, din lungii ani pe care îi petrecusem pe câmpia scăldată în soare. O uitasem fugind de ea și anii o acoperiseră. Când mă culcam pe pământ și muțenia lui îmi șoptea: "Și tu vei fi mut și vei fi una cu mine. Noi doi suntem prieteni, te las să trăiești, bucură-te, dar ești al meu. Nu acum, când ești un copil, mai târziu... Restul, viața care ți-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
părea viitorimii ca cea mai falsă și cea mai antipatică“. Deși o apreciere generală, celebra frază a lui G. Călinescu ni se pare aici relevantă: „Prin natura rudimentară a omului înfățișat, literatura lui Sadoveanu ș...ț dă impresia unei mari muțenii“. În antologia Istorisiri vechi și nouă, volumul de sinistră propagandă comunistă al cărui criteriu de selecție era tema asupririi țărănimii și a clasei muncitoare și „relația dintre exploatați și exploatatori“, prefațatorul anonim scria că în această povestire: „Natura ia parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au existat cândva cerbi în pădurea de sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei și au pierit cu toții. Asta s-a întîmplat demult". După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și m-a acuzat spunând minciuni pe seama mea. Din când în când mă întorceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi din priviri să ies din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un cuvânt. Îmi venea să-i provoc, să le strig "Bună ziua" până i-aș fi silit să răspundă, dar n-aveam curajul s-o fac. Îi priveam și tăceam și eu. O vreme am crezut că totul se lega de muțenia Profetului. Istoria era foarte veche și aproape la fel de cețoasă ca a Bătrânului; trecuseră mulți ani de când un căpitan de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vă spun eu? nu cade, domnule, cu parașuta la punct fix; nimerește alături și, gata, s-a zis cu perfecțiunea. " Adevăratul eveniment era, atunci, pentru bătrâni altul, o frază pe care o rostise Victor, care ieșise pentru o clipă din muțenia lui și îi anunțase, aproape îi amenințase că "va veni ea era rațiunii!" Ce vrusese Victor să spună cu asta? Întorceau vorbele lui pe toate fețele fără să le dea de rost. Tot în dimineața aceea am avut proasta inspirație
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai aproape de vis, ca a unui zeu în care crezi fără să-i strângi mâna; care există tocmai fiindcă e invizibil și care a intrat într-un cerc vicios; e ascuns și prezent, insesizabil și real, comunicând cu alții prin muțenia lui. El era stăpânul, Francisc era gardianul tainei sale și al puterii sale, dar între oglinzi mă îmbolnăveam eu însumi, treptat, de boala deșertului. Și într-o noapte chiar mi-a fost frică în clipa când m-am gândit că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și Dodo, când îi întîlneam, mă salutau la fel ca înainte sau chiar îmi zâmbeau. Atât că nu se mai opreau ca altădată să facă roată în jurul meu. Singurul eveniment mai aparte petrecut în acele zile a fost ieșirea din muțenie a "Taifunului Victoria". O întîlneam foarte rar pe coridor. De fiecare dată îmi zâmbea din căruciorul pe rotile pe care-l deplasa cu ajutorul mâinilor, eu o salutam și treceam mai departe. Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de la mașină i-au căzut din buzunarul pantalonilor. S-a aplecat să le culeagă din iarbă. În clipa aceea aș fi putut fugi. Dar n am făcut-o. Nu știu de ce. A fost unul din acele momente de surpriză și muțenie în fața propriilor mele decizii și acțiuni, care parcă nu treceau prin filtrul rațiunii, ci erau venite din colțișoarele ascunse și nebănuite ale subconștientului. M-a avut acolo, în pădure, fără nici un cuvânt. Strângeam în palme iarba amestecată cu pământ, priveam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]