887 matches
-
cred că trebuie să amestec Zen în treburile astea. Metoda de lansare a bilelor pe care mi-o recomanda Seymour din pură intuiție poate fi comparată, aș spune, în mod legitim și neoriental, cu arta fină de a arunca un muc de țigară într-un coș mic, aflat în celălalt capăt al camerei. O artă, cred, în care toți fumătorii masculi sunt maeștri numai când nu se sinchisesc nici cât negru sub unghie dacă chiștocul aterizează în coș sau nu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
camerei. O artă, cred, în care toți fumătorii masculi sunt maeștri numai când nu se sinchisesc nici cât negru sub unghie dacă chiștocul aterizează în coș sau nu, sau când în cameră nu se găsește nici un martor ocular în afară de aruncătorul mucului. O să mă străduiesc din răsputeri să nu disec acest exemplu, oricât de încântător l-aș găsi, dar socotesc necesar să adaug - întorcându-mă momentan la jocul cu bile de pe trotuar - că, după ce Seymour însuși lansa o bilă, era numai zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de-a mai fii ceeea ce era...“ Heraclit PARTE SPATE GOL TEXTUL JOS DREAPTA Ziua Întâi. Seara În timp ce Extraterestrul trăncănea verzi și uscate, Mașa se apucă să dea un pic cu mătura prin casă: pe covor se puteau vedea firmituri, mucuri de țigară, scrum, oase subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de-a-ndoaselea. Găinile nu se ouau sau se Împerecheau cu gâștele, aluatul nu creștea, laptele nu se-nchega și mâncarea din cuptor se umplea de mucegai. Găsea mereu În curte păpuși de cârpă și falusuri de cal confecționate din argilă și mucuri de țigară sau chibrite stinse În candelă... De multe ori sculându-se În toiul nopții, văzu viermi groși cât degetul urcându-se pe icoane sau crucea Întoarsă cu susu-n jos sau ace Înfipte În pâine. Spiritele necurate nu veneau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
astfel de chermeze camaraderești uluiau mesenii. Trupul lui Ippolit, pe lângă forța fizică, părea să nu simtă durerea. Pentru a le demonstra tovarășilor săi cât e de rezistent, Subotin Își cresta pielea cu briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să se transforme Într-o furie greu de potolit. Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat, luând proporții neobișnuite. Toate acestea Ippolit le și vedea zburând prin Încăpere și izbindu-i pe musafiri În ochi. Însă nevasta continua să-și păstreze calmul. Acoperindu-i cu cenușă rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau, dacă se va atinge, se va limita la un singur păhărel, ca să cinstească masa. Acum ce era de făcut? Ippolit mătură cu privirea podeaua. Oare nu cumva apriga-i nevastă venise după el? Văzând podeaua crăpată de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la fugă...! Camera era murdară cum nu-și putuse imagina existența unei asemenea murdărie.În afară de pereți care erau negri de zoaie, plini de funingine de la o lampă ce ardea cu petrol În zilele răcoroase, dușumeaua instabilă plină de găuri, de muci, mai mult de urină pe alocuri roasă de șoareci, făcea parte din decor!! În această stupidă ipostază, cum nici măcar În clipele sale cele mai dramatice nu intuise o asemenea imagine, pierdut În imensitatea spațiului cosmic, mai mult de rușinea Șefului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dreptul să calomniezi un om al muncii...? Chiar nu ți-e teamă...? Dacă nu mă Înșel,Codul Penal pedepsește abuzul de putere...!” Lct.Col.Tudose Ion holbă ochii la el. „Așa dar mă ameninți...?” - ridică el vocea strivind cu Îneverșunare mucul de țigară. Îl mai privi câteva secunde zâmbind În zeflemea. Ai haz, excrocule...! Pentru un „Nimeni”, ca tine cineva se Încumetă să acuze ori să trimeată În judecată un Colonel atotputernic...? Nu-ți face iluzii...! Totuși...- se gândi el puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din care Îi priveam capul Înclinat, i se vedeau nările - nasul ei avea o oarecare doză de impertinență. — Dacă e vorba de o bandă, mai e cum mai e, dar dacă nu găsim pe nimeni? Ce-ți poate spune un muc de țigară aruncat pe stradă? Asta-i soarta! Am să-ți relatez o poveste adevărată. Un director al unei bănci, care trecea drept foarte serios printre colegii și subalternii lui, și ei foarte serioși, a ajuns la vîrsta pensionării. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
văzute de proprii mei ochi. Se găseau din loc În loc scrumiere din aluminiu destul de mari ca să te incomodeze, iar Între mese, În nici un caz la vedere, coșuri de gunoi acoperite. Cu toate acestea, țigările se stingeau direct pe mese și mucurile erau lăsate acolo, iar paharele din hîrtie, farfuriuțele din plastic și bețișoarele, Împrăștiate pe jos, pe lîngă coșuri. CÎnd venea lume multă, nu le prea observai. Te simțeai bine Într-un asemenea local, poate tocmai pentru că puteai călca În voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
simțeam ca prins În capcană Într-un peisaj În care pictorul uita să pună și oameni. Și deoarece nu existau oameni, nu se vedeau nici mașini. Mai Încolo Însă se zăreau urmele treceri pe aici a unor ființe umane: un muc de țigară la marginea trotuarului, de exemplu. După lungimea scrumului, putea deduce că a fost aruncat acolo doar cu cîteva secunde urmă Mai Întîi am luat-o la fugă spre dreapta. Am zărit o gură de metrou, de unde am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
faptul că era septembrie și frunzele nici nu aveau timp să zacă pe alei două secunde. Venea câte un tip, de ziceai că-i chelner de mare casă, și le strângea imediat. Fumam afară. Era așa de curat, că îngropam mucul țigării în pământ. Aveam seminarii zece ore pe zi. Franțuji de la Sorbona îi priveau pe cei de la Geneva ca pe niște provinciali. Swițerienii păreau obedienți în fața lui guru sorbonez. În realitate erau iritații, cât se poate. Mie puțin îmi păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ureche. E greu să mai pricepi ce a rămas rezonabil. Campaniile electorale sunt peste tot un circ și un Bingo la care câștigă Bush și Schwarzenegger. Pe de altă parte, când vin democrații lor la putere, trântește câte un Bill mucii în fasole fugărindu-se cu secretare pe sub mesele din Biroul oval. Anul trecut citeam în Times un articol care evidenția teama că societățile apusene sunt meaningless după Războiul Rece și că noi ăștia, tribalisticii de la marginea Evropei, mai avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mâine câteva, bine? Promite-mi. Dar pentru numele lui Dumnezeu, ce crezi că fac toată ziua? Aici n-au decât un teanc de western-uri și thriller-uri, din care jumătate de pagini sunt rupte sau murdare de ceai și muci. În ultimile zile n-am citit decât nenorocita aia de Biblie. N-ar fi nimic rău în asta, dar o să se creadă că m-am țâcnit. Adu-mi niște cărți — Habar n-am ce fel de cărți îți plac. — Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
curcan în elicopter, din cauza căruia te aburești ca un pahar. Așa că, ce poate face un biet băiat? Ieși din hotel, din Vraimont. Deasupra fierbintelui Watts, linia cerului pe care centru orașului și-a imprimat conturul, are o pată verde de la mucii lui Dumnezeu. Mergi la stânga, mergi la dreapta. Ești un șobolan de apă pe un fluviu aglomerat Restaurantul ăsta nu servește băuturi, restaurantul ăstalalt nu servește carne, restaurantul ăla nu servește heterosexuali. Poți să-fi speli cimpanzeul cu șampon, poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din prima clipă. Am rămas în aceeași poziție relaxată, lăsându-mi inima să-și vadă netulburată de galopul ei. M-am uitat în scrumiera din fața mea, un morman răvășit, plin de scrum și de hoiturile strivite ale unei duzini de mucuri. Dublez suma. Am rostit cifra revizuită și am simțit fiorul dureros răsucindu-mi-se prin boașe. Și asta e doar un avans. Mi-am scos carnetul de cecuri. Ei, hai. Unde vrei să ajungi refuzând o asemenea ofertă? Haide. Cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când mi-am vărsat mațele cu bărbia proptită în chiuvetă. O sută de chile? Nu atârn nici o sută de grame. Sunt un dinte stricat pe o bășină de aer. Tot ceea ce mă părăsește și se prăbușește prin geamurile de plastic. Mucii și voma, dincolo de grabă, frică și de această obstrucționată întoarcere acasă, căzând în vreme și în negrul Atlantic... În cele din urmă, avionul și-a revenit. Și eu. Am auzit din nou vocea pilotului. Și eu mi-am făcut controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trepte deasupra pământului; Sebastian le-a sărit ușor, costumul lui strălucind în lumina lunii. L-am urmat și m-am împiedicat de ceva. Era o cutie de bere. Privind mai de aproape, am văzut mai multe împrăștiate printre grămezile de mucuri de țigări. Nu suntem primii care au venit aici în seara asta, i-am spus. —Ticăloși mici. Sebastian dădu cu piciorul într-o altă cutie, îndepărtând-o supărat. —Băieții de la St. Paul. Mulți dintre ei locuiesc în Kensington și folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
doar lui Caraman gazeta, fluturând-o nedumerit. Se scoală, dă să pornească spre mine, apoi se răstoarnă în scaun. Ridică din umeri. „S-a terminat, maestre“, îmi strigă. „Am renunțat la prețioasa matale colaborare. Schimbăm profilul. Mai mișcat, mai... Zvânc! Muc și sfârc, ăsta-i comandamentu’ de-acu’. Ce s-o mai frecăm cu transformarea... Toți se transformă până la urmă, de scrii, de nu scrii. Hai, că-ți dau de-o bere.“ Donșoara Țapu chicotește, trăgând un scaun lângă ea. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-l ajute, speriată că o fi pățit ceva. Tânărul s-a ridicat jenat, i-a sărutat femeii mâna și a asigurat-o că nu a pățit nimic. „Lumea e ordinară, tovărășico“, a părut a zâmbi el încurcat. „Dă cu muci de flegme pă jos, să-ți rupi gâtul. Miliția nu-și face datoria. Arestează oamenii muncii, da’ pă tebeciști îi lasă liberi.“ „Bine“, l-a întrebat femeia, „nu ți-e rău? De ce dai cu capul de zid?“. „Nu!“, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe pământ din cer, pe care omul Îl mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș. Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un colț, Lawrence descoprea mici fulgere și tunete amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele și fulgerele se transformau În lătrături. Lawrence le strângea pe făraș și le arunca În stradă... Câinele Spinoza Îl aproba mișcând ușor din coadă sa stufoasă și mârâind la semenii lui Lawrence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool. Stomatologul turna paharul În scrumieră, amestecând coniacul cu mucurile de țigară. Cifrele se zvârcoleau, transformându-se din insecte În omizi păroase care i se suiau pe braț... Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să vezi cum chipurile de alături, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În general, cu bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
devină tot mai activi, cărând dintr-o cameră În alta tot felul de haine și obiecte, Începând cu halatul, sutienele și lenjeria Mathildei, aruncată de luni de zile pe sub pat, și terminând cu sticlele de bere și scrumierele pline cu mucuri mucegăite de țigară și resturile de mîncare rămase de la cina pe care Noimann o luase Înainte de intra În marș. Toate aceste resturi erau Învelite cu grijă În mii de fire strălucitoare și atârnate În diferite locuri de tavan. Trăgând Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]