489 matches
-
Ai obosit? Scoală! (MACABEUS face un salt încercând să-i prindă piciorul cu mâinile bandajate.) Așa! (Râs subțire, cinic.) Încă o dată (MACABEUS face din nou saltul.) Asta-i! Învață să te târăști! Și! MACABEUS: Te omor! Te omor! Stai... (Horcăie, mugește, plânge.) Te prind eu... PARASCHIV: Aici, aici... (Salt.) Așa! (Hohot de râs; îi așează în față un scaun.) Aici, aici! (Salt peste scaun, rostogolire cu tot cu scaun.) Așa, așa! MACABEUS (Prinzând scaunul cu resturile sale de mâini și rotindu-l prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
era foarte lung, iar faptul de a fi capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei Oberlus Începu să se schimbe Într-o noapte de octombrie, cînd un vînt furios Încreți valurile, mugind fioros, și făcu să se izbească de țărmul Înalt și abrupt, aproape la picioarele intrării În peșteră, o sută de metri mai jos, fregata Madeleine, care se Întorcea la Marsilia pe ruta vestică, după o lungă ședere În China și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cărți și murmurînd mereu cuvinte ininteligibile care sunau ca niște formule magice. Afară - nopțile calde ecuatoriale, cu cerul micșorat de stelele ce păreau mai tangibile aici decît În oricare altă parte a globului sau furtunile furioase care făceau vîntul să mugească, Îndurerat că se izbește de țărmul Înalt, Învingînd cu lamentările sale zgomotul asurzitor al valurilor aflate cu o sută de metri mai jos. Și tot afară, trei bărbați terorizați, pe a căror retină rămînea vie amintirea unui cap ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dinții cei de criță. Sărind la el și-nfipse a lui spadă 160Și de pământ îl țintui de coadă. Apoi din munte stanuri el răstoarnă, Le grămădește crunt peste balaur - Acesta iar se sbate, se întoarnă Și în durerea-i muge ca un taur, 165Dar el mereu pe dânsul pietre toarnă Pân nădușit plesni acel centaur. Trecu - nainte - două lancii scurte - Pân- ce dădu de strălucita curte. Un an de când copila petrecuse 170Urzind gîndirea-i și visând ursitul, Un an întreg prea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și copile multe ese Cu-a lor mânece sumese, Și pe umerele goale l0l {EminescuOpVI 102} Poartă donițe și oale. " Și pornește - atunci un sbucium, " Sun - un dulce glas de bucium, " Pe cărări fără de urme "Vin cerboaicele în turme Și mugesc încet atât " Cu talangele de gât " Și așteaptă răbdătoare Mâini frumoase de fecioare, " De le mulg în donicioare. Căci să știi, iubite frate, Că nu-s codru, ci cetate, " Dar vrăjit eu sunt de mult Până când o să ascult Răsunând din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sex impresio nant!“ În pofida geniului său, marele Sigmund nu a reușit să o elibereze pe Marie Bonaparte de frigiditate. Psihanaliza, ce mană cerească pentru ea! Într-o scrisoare către René Laforgue, Marie mărturisește: „Inconștientul meu este o bestie feroce, care mugește, zgârie și își înfige dinții, în fine, e tot ce se poate închipui mai înspăimântător! Noroc că animalul ăsta abominabil și-a găsit îmblânzitorul.“ „Îmblânzitorul“ era Freud. În preajma lui, Marie Bona parte își află rațiunea de a fi: să devină
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pădurile fără sfârșit rusești, aciuindu-se în Codrii Fălciului. Foamea le dădea îndrăzneală, trecând prin ogrăzi, peste gardurile înecate de zăpezi, năvăleau în sate, încercând fără sfială gospodăriile, atacând oameni și animale, sfâșiau câinii care le stăteau în cale, vitele mugeau înspăimântate prin grajduri... * Într-una din zile i-a ieșit în cale un bătrân... „- Săru‟mâna, Coani Griguță, se ploconi omul cu căciula în mână, uitându-se într-o parte sfios. „- Aaa... tu ești, măi Fa... Fa-nachi, parcă, așa îți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce luase cu el jaime și animale, distrusese culturile și înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își îndreptă botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
i se păru că aude geamătul crustei sub picioarele sale, iar în câteva locuri se ondulă, fără să se spargă. Mehari-ul îl urma ascultător, dar după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
începu să se răcească foarte încet, aerul ajunse mai ușor la plămânii lui și putu deschide ochii fără să aibă senzația că cineva îi infigea pumnale în retină. Mehari-ul se trezi și el din letargie și se agită neliniștit, mugind fără putere. Iubea animalul acela și regreta moartea lui inevitabilă. îl văzuse născându-se și, din primul moment, știuse că o să fie un animal plin de viață, rezistent și nobil. îl crescuse cu dragoste și-l învățase să asculte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
răcori, de parcă acel loc blestemat ar fi fost în afara celor mai simple legi ale Naturii și masa de aer rarefiat ar fi avut proprietatea de a deveni impenetrabilă, un clopot de sticlă ce izola „pământul pustiu“ de restul planetei. Cămilele mugeau și mugetul lor era un strigăt de groază, pentru că instinctul le avertiza că acel pământ tare, cald și solid ducea spre sfârșitul tuturor drumurilor. Cu întunericul sosiră stelele, și Gacel alese una pe care trebuiau s-o urmeze tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Însă probabil că avea o minte de două ori mai bună, chiar așa banală și vicleană cum pare să fie. — Dragă, Întrebă Janet Pardoe cu amuzament, ți-a căzut cumva cu tronc micuța aia? Trenul se balansă și se repezi mugind Într-un tunel, apoi iarăși afară, ștergând răspunsul lui Mabel Warren, luându-l ca o mână flămândă care smulge o scrisoare, rupând-o și Împrăștiind bucățile, cu o singură frază căzând cu fața-n sus și la vedere, „Pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
jos și trecu În cealaltă Încăpere. Un soare palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie rămase cu un deget pe pachetul de cărți, așteptând. — Alo, alo! mugi Lukici cu voce aspră. Cu cine doriți? Telegraful? N-am auzit nimic. Am o groază de lucruri de făcut În stația asta. Spune-i femeii să-și trimită telegramele la ore rezonabile. Ce anume? Vocea lui se schimbă brusc. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! 4. Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava și groaza Domnului bagă fiori în mine! 5. Zbiară măgarul sălbatic cînd are verdeață? Mugește boul cînd are de mîncare? 6. Poți mînca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou? 7. Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, aceea-i hrana mea, fie cît de grețoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să-ți fie rușine. Rușine ori nu, lasă c-o să vezi, cand o fi să vezi. Dacă o să mai apuci să vezi că, poate, nu o să mai apuci. Hai, lasă prostiile, și du-te la treabă. Că, auzi, cum mai muge, vaca, după tain și apă. S-a dus. A pus punct, discuției, pentru acea zi. Astfel de discuții aveau loc, însă, între ei, tot mai adesea. I se năzărea, lui, când începeau a-l bântui năzăririle bolii ascunse de care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zic pe nume. Dar, ca și cum ar fi sclipit pe cer o stea, tot așa, m am pomenit chemat la conducere, întrebat dacă mi ar surâde să fiu un mare șef, temporar, evident, nu pentru totdeauna, iar eu, ca boul, am mugit: Daaa! și, Daaa, a rămas. Am ajuns mare șef. Dar, ce să facă, țara, cu un papă lapte măreț și inconfundabil? Chiar: ce să facă, țara, cu unul ca mine, decât, ce a făcut cu cei de dinaintea mea? Rău, da
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o poziție de rugă și panică. Omul a făcut curat, a gătit bunătăți de tot felul și a băut și două pahare de vin roșu "puterea ursului" sau "sînge de taur". Vinul ăsta cică face ce face și te trezești mugind ca un zimbru, sau ca un bizon în călduri. Inima îi bătea în gît și avea emoții de începător în făcutul prostiilor. Geta sună prelung, Geta intră în casă, Geta îl înșfacă de după gît și tot Geta îl sufocă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Împunsătura de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la marginea pieței, unde se afla un mall. Ușor de zis, Însă greu de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care nu mai putea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede! Să mă Îndepărtez odată de vita asta prăvălită În tufiș, care se ținea de cap și mugea, Împăcată. Era lac de sudoare, dar tot așa eram și eu. Am dat s-o iau spre apa verzuie ce curgea pe lângă sat, dar pășitorii m-au lăsat și m-am trezit căzând la loc În fund, lângă bivolița aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care ar fi putut să le sperie. Se auzea doar forfota animalelor care alergau, mugind, behăind, urlând și chirăind. Mărunțeii ne priveau cu ochii mari și țineau strâns de sulițele lor scurte, gata de luptă. - Stați liniștiți, le-am spus. Pentru ce cred eu că vine spre noi, nu s-a făcut Încă sulița care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te trăsnesc! Cel care răspundea cu numele de Bull se Întoarse și-l privi În tăcere pe vagabondul cel scund. — Ia ascultă, Mug! spuse calm după o clipă. Lasă băiatu-n pace! Rămîne cu noi, ai priceput? — Zăău! mîrÎi celălalt morocănos. Da’ ce facem aici?! Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
displace, da’ o mai face și el pe nebunu’. Ăăăh, ăăăh! se aude dinspre banca de împins. Inspectorul și-a încărcat bara cu 150 de kile și doi haidamaci îi stau pe laterale. Trag și ei... - Las-o fleoașcă, băăă! muge Baronu’. Ce piept e ăsta? Nu vezi cum te-ndoi de spate? Trișezi degeaba, bă, că nu-s gagici în sală. - Cine trișează, balonatule? Uite cum se vede fibra pe pectorali! Crezi că toți face cinci injecții pe săptamână, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
după el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]