612 matches
-
Pașii lui Dumnezeu calcă duduind magnific prin întreaga istorie". (Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și romanism) 1.1. Câteva precizări conceptuale (teologia istoriei, Heilsgeschichte, kairos, eshaton) Așa cum sugerează și titlul, lucrarea de față își propune să facă o incursiune teologică în fieful mundan al istoriei. Desigur, la prima vedere, cititorul neavizat ar putea presupune că este vorba despre o istorie a teologiei, inițiativă mai simplu de clasificat decât prezenta abordare interdisciplinară a istoriei dintr-o perspectivă teologică. Asta ar însemna să se confunde
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
existență care fac obiectul cugetărilor din primele două volume ale lucrării în discuție. Căci substanța Numerelor în labirint este alcătuită de judecata, la rece, a unei întregi problematici a vremii și-a tuturor vremurilor: rostul individului pe pământ, sensul existenței mundane, viața, moartea, arta, datoria și onoarea, munca, politica, nădejdea și speranța, disperarea, adevărul, minciuna și, bineînțeles, literatura, poezia, proza, teatrul, eseul, critica, axiologia, și iarăși morala,religia, ateismul, capitalismul și comunismul, atitudinea, patria și patriotismul, realismul în artă, modernismul, postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a extinde jurisdicția validității acestei afirmații astfel încât să cuprindă înăuntrul limitelor sale și "sistemul conceptual extraordinar" pe care oamenii îl utilizează în momentele de reflecție teoretică sub forma discursului științific. Metaforele sunt inescapabile nu doar în vorbirea curentă a vieții mundane, ci și în limbajul conceptual de ordin științific - cu posibilele excepții ale matematicii și logicii, ale căror limbaje simbolice sunt astfel construite încât să nu permită artificiile poetice făcute posibile de recursul la metaforă. Astfel se explică idealul estetic existent
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fenomenelor. Acest gând este cu totul semnificativ din punct de vedere judicativ: cum vom vedea atunci când va fi operată reducția judicativă, timpul are sarcini "ontic-ontologice", constând în înființarea subiectului și predicatului unei judecăți și în investirea acestora cu referenți "existențiali" (mundani). Deocamdată observăm la Kant prezența acestei sarcini "ontic-ontologice" a timpului, chiar în ipostaza sa elementară de formă a priori a simțului intern. Timpul capătă o poziție cu mult mai importantă decât spațiul în constituirea cunoștinței, fiindcă de la bun început el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-a produs o fisură, o pană de curent, un dereglaj „nefericit“, cum spune Pascal. Altfel spus, am ajuns alergici la absolut. Contactul cu orice formă de manifestare a absolutului ne erodează, ne dislocă, ne provoacă arsuri. Dacă, în plan mundan, intermitența este tratamentul obsesivității, se pune întrebarea în ce măsură am putea identifica, totuși, un teritoriu în care continuitatea să fie posibilă sau măcar vizată ca țintă, ca obiect al unei căutări de fiecare clipă. Acest teritoriu există: este „iubirea sacră“. Misticii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cu alte cuvinte, n-o locuiești cuviincios decât păstrând mereu un punct de sprijin aflat dincolo de ea. Stoicul vrea împăcarea cu sine. Creștinul vrea împăcarea cu ceva mai adânc decât sinele propriu. Sinele singur, sinele în dimensiunea lui curentă, strict mundană, e plicticos. În cel mai bun caz își administrează porunci de acomodare: nu te întrista prea tare, nu te veseli prea tare, abține-te, acceptă-ți soarta. „Cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde“ sună, dimpotrivă, mesajul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ipoteștene și care, la rându-i, a modelat viziunea despre lume a poetului. Consubstanțialitatea de adâncime a celor două destine, semnalată constant în această carte, este menită să reveleze importanța covârșitoare pe care Ipoteștii au jucat-o atât în viața mundană a poetului, cât și în viața lui transmundană convertită în operă. Invocând cuvintele lui Petru Creția, constatăm faptul că scrisul suplinește cu mijloacele lui tot ce are de pierdut prin însăși esența sa1. Potrivit criticului, textul, pierzând, o dată cu vizibilul, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
neînfrânat am dobândit-o mult mai târziu, cu ajutorul învățăturilor generoase ale Aiei. Problema era aceea de a reuși să-mi înving eul propriu, care nu accepta dizolvarea în anonimatul getic, ci continua să se afirme în fluxul cotidian al superficialității mundane. Aș vrea să-mi înfrâng ostentația orgolioasă și să ajung la acea liniște pe care-o surprind în gesturile Aiei și ale celor din stirpea ei, stăpâniți de plenitudinea credinței lor. Cântecul de despărțire Sunt din nou la un ceremonial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
răului. Ce păcat că aproapele nostru este ținta tuturor frustrărilor ce ne bântuie, a nervilor ce iau naștere în zona inadecvării noastre cu lumea! Poate că rostul său cel mai important nu e de a ne ajuta în diversele întreprinderi mundane (exemplul cel mai tare îl constituie copiii), ci de a ne suporta nervozitățile născute odată cu forțarea noastră de a ne reproiecta idealurile. Aproapele este victima inabilității noastre de a țese speranțele în zona posibilului, sau incapacității noastre de a ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și mefiențe, ci primind „provocarea”, „pariul” etc. și câștigând. Caragiale, în Năpasta, a forțat; Sadoveanu, în Baltagul, nu. Drumul Ancăi duce de la confirmarea bănuielilor ei vechi la o prea sofisticată pedepsire-răzbunare, al Vitoriei Lipan, părând să se adâncească în mundan („ancheta” ei, paralelă cu cea condusă de Balmez, „reprezentația”-capcană și chiar „judecata”, una în plan moral și simbolic mai curând, al cărei „verdict” - în același plan - nu ajunge să fie pus în executare decât ca urmare a furiei oarbe
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
din urmă, nu a liderului grupului tânăr, inteligent, (Cațavencu), ci a ramolitului Dandanache. Tipătescu exclamă dezamăgit: „Ce lume! ce lume! ce lume!...”. Trahanache, În replică - la distanță -, constată detașat afectiv: „Așa e lumea, n-ai ce-i face...”. Adică răul mundan e imuabil și nu stă În puterea unui biet muritor s-o Îndrepte. Bâlciul politic al capitalei de județ antrenează răsturnări neașteptate de situație. Important e că, la sfârșit, toată lumea e mulțumită. O formă a lumii ca circ ori
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pelerini, chiar dacă aceștia nu protestează în mod deschis. La un alt nivel, cred că dimensiunea simbolică a actului de „a da un acatist”, aflat în legătură directă cu logica exchange goods, se găsește perturbată prin prezența unui intermediar, care ordonează mundan un gest de comunicare directă cu divinitatea 1. Într-o discuție ulterioară cu un prieten preot, acesta 1. Problematica exchange goods (Heilsgüter, biens de salut) constituie una dintre temele centrale ale sociologiei clasice, strălucit ilustrată de către Max Weber. Opunându-se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de cele mai reușite „instalații” cu care au protestat, cum ar fi de pildă o oaie mică, albă, plină de ciulini, dincolo”, M. Weber arată faptul că, în toate religiile lumii, aceste bunuri sunt în raport direct cu viața cotidiană, mundană : viață lungă, noroc, bogăție etc. În „bunurile de salvare a sufletului (mântuire)” se poate surprinde diferența weberiană dintre religia „masselor” și „virtuoșii” religiei, cei care practică două forme diferite de religiozitate, în accepțiunea dată de savantul german, fac parte din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a ieșirii cel puțin temporare din ordinea sublunară, a evadării din Valea Plângerii, e împărtășită de mulți), ei merg acolo pentru a căuta urmele unor rupturi de nivel ori ale unor scurtcircuite între sacru și profan, ale unor contacte între mundan și supramundan, între ceea ce e sortit să existe temporar și orizontal și ceea ce este etern și vertical. În cele mai fervente momente, pelerinii vrednici de acest nume au o nădejde mai mare, unii chiar nădejdea supremă că acele urme sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cioranian) sau ne îndemnau, cum mă îndemna pe mine Radu Stoichiță, să facem performanță dactilografiind manuscrisele soților cugetători, sau, dacă suntem ceva mai deștepte să le facem conspectele pentru cărțile de care ei nu au timp. Sau măcar să-i destindem mundan din tensiunea spiritului (tot via Cioran). Îmi amintesc bine că citisem „ilustrele” afirmații aristotelice, tomiste, rousseauiste, kantiene chiar, despre relația femeilor cu natura, distanța lor ontică față de spirit, apropierea de umanitate pe la jumătatea distanței de animalitate. Sau că, uneori, ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
gând o părăsea repede. Nu are energie de consumat cu prostioare și frivolități. Ea este o femeie de carieră. O femeie de neînlocuit. Pariurile ei sunt în altă parte. Skandenberg-urile ei sunt cu partenerele intelectuale. El trebuie s-o detensioneze mundan și atât. O să-l lase la meci, la câte o întâlnire cu băieții la care știe ea bine că tot despre ele vorbesc. Foarte bine. Lasă-i să se defuleze. De-abia se întorc mai calmi acasă și cu sentimente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
thereby, for travelling either towards imaginary locations or towards their inner being through the labyrinth of their own nightmares. The other defining aspect of the Albatross poets is their preference for the urban environment, for the day-to-day life and the mundane, a preference which is accompanied by a rejection of ‚poetic language'. Reality is still a pretext for them to convey in their works the nightmarish visions that seem to be haunting their souls. Some of the poems illustrative for this
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
common, literary themes and motifs that were considered obsolete are brought back to life. There is a permanent vacillation between strongly supporting the most absurd of ideas which seem to define the new reality and expressing uncertainty with regards to mundane facts or figments of the poet's imagination. One of the literary genres preferred by the poets of this generation is the 'ekphrastic poem', a text which seems to paint a real or imaginary picture in a bidimensional perspective. More
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetry questioning literary elements that are generally taken for granted. Its poems are oriented towards realism although they do make use of some techniques of the avant-garde but only if they serve a literary purpose. They are centred on the mundane, the prosaic and protest against hyperaesthetic poems. Among the legacies this poetry left in contemporary literature we could distinguish the mistrust in poetic language, the refusal of the hyper-culturalisation of poetry, the abandonment of certainties and perfection, the preference for
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
the reaction is common to all poets of the Albatross - either they take refuge in a virtual, dream-like universe, in imaginary settings reflecting their fears and beliefs, or they transfer reality in their imaginary world as the virtual is rendered mundane and the mundane is fictionalised. The poets of this generation perceive themselves and art in general from a demystifying viewpoint; as if an eye was watching them from outside and recording the excesses of literaturisation even when these excesses are
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
common to all poets of the Albatross - either they take refuge in a virtual, dream-like universe, in imaginary settings reflecting their fears and beliefs, or they transfer reality in their imaginary world as the virtual is rendered mundane and the mundane is fictionalised. The poets of this generation perceive themselves and art in general from a demystifying viewpoint; as if an eye was watching them from outside and recording the excesses of literaturisation even when these excesses are part of their
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
why we preferred an overview of the themes, of the way in which these poets structured their lyrical universe, of the obsessive elements that become defining for their creations. It is a kind of poetry which vacillates between expressing certainties (mundane, outrageous, racy or even absurd) and hesitating in portraying a universe which, despite its apparent familiarity, becomes fluid and more and more indistinguishable, somewhere between reality and imagination, between the commonplace and the oneiric. A permanent movement back and forward
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oricărui om care apelează la droguri. Dacă în societățile arhaice, șamanul ingera substanțe halucinogene în cadrul unui scenariu sacru de a intra în contact cu zeul, lumea modernă, desacralizantă, a pierdut sensul religios al ieșirii din realitate, mărginindu-se la expedientele mundane, care mai ostoiesc grijile și care te ajută să treci peste presiuni și obligații. Fumatul, alături de alcool, vine tot din scenariul șamanic unde inhalarea de ierburi genera extaz (ek-stasis, însemnând, în grecește, "ieșirea din sine") și e foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
jertfei, miza atemporală, în veac, a patimilor Mântuitorului, pentru ca generațiile ce vor să vină să poată reflecta la sensul peren al dimensiunii creștine a Europei noastre. Fie ca taina și înțelesul adânc modelator al Învierii să ne lumineze pe plan mundan, într-o realitate din ce în ce mai apăsătoare, precum și pe planul trăirii interioare astfel încât să ne putem desăvârși încontinuu, în liniște, în intimitate sau în căldura familiei, pentru a binemerita norocul de a fi creștini și europeni. Cu toate păcatele noastre răscumpărate în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rizomică, o subtilă interpretare a reflecției nomade, a spargerii centrului și a promovării curajoase a perifericului și marginalilor. E rodul unor meditații adânci și a unei viziuni de avangardă care ne scapă nouă, bieți și triviali oameni ancorați în nevoi mundane, utilitariste. E limpede acum, pentru vizionarii din Primărie șoseaua nu e doar un banal și nesărat drum asfaltat pe care, în liniște și fluid, ne deplasăm din Dancu până la Valea Lupului într-un timp rezonabil, ci cu mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]