616 matches
-
venit lumii să joc prost ce sorți? / Aceia conținînd blestemat foc? M-ai făcut înger în escortă? (Ascultă Doamne, zi tristă ce port...). Absolutul se întrevede prin suferința deopotrivă a materiei somatice și a visului impur în tensiunea sa implacabil mundană: "De cînd acerastă carne mi-a fost pază / Și despăgubire, visul ce mă lovește orb / Cu confreria rănilor lucrează / revelator al infinitului fără corp" (De cînd această carne mi-a fost pază...). Lovit de "această îndelungată pierzare", poetul își contemplă
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
descifrarea «umilă și bucuroasă» pe care o pretinde, acea «explicare orfică a pămîntului» pe care Mallarmé o propunea în scrisoarea sa din 16 novembrie 1884 lui Valéry? Nu trebuia să ducă acea explicare orfică la o depășire, o transcendere a mundanului, după cum descifrarea trebuie să te facă s-o privești prin cele văzute, ca într-o oglindă, lumea celor nevăzute?". Lui Pierre Emmanuel i se detectează două repere: Hölderlin și Orfeu, ambele incluzînd necesitatea asumării căderii drept o condiție a elevației
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
telefon”. Să fie o contradicție? Un simulacru? N-am putea lua în serios atari ipoteze întrucît ambele ipostaze ale autorului ni se par organice. Avem impresia că e vorba mai curînd de o cale specială către credință, care nu ignoră mundanul, ci-l asumă, trece prin stratul său material. „Adevărata cultură, afirmă paradoxal Gustave Thibon, trebuie să aibă drept rezultat adîncirea ignoranței”, care, de bună seamă, să mijlocească receptarea unei lumi noi, mai profunde. Parafrazîndu-l ne îngăduim a zice că adevărata
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
să rămână un «rege veșnic tânăr și ferice» al poeziei românești“. Că uneori se transforma în clovn, în propriul său clovn, asta putea să derive din plictiseală ori dintr-un prea-plin pe care nu l-ar putea detecta nicio instanță mundană, cel puțin cu instrumentarul de care ar dispune psihologii sau antropologii. Omul era un fenomen, fără îndoială, de unde nu decurge automat că trebuie admirat cu garda jos. Era de așteptat, prin urmare, să se dedice rânduri bune intervenției, de ecou
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
binecunoscuta propensiune către comparația care pune în relație intimă imagini și registre disparate. Poemele cuprinse în volumul Natură moartă și vie au virtuți de haiku și sfidează prin formulări neobișnuite materialitatea lucrurilor, instaurând o ordine poetică în răspăr cu logica mundană. Privirea se focalizează adesea asupra amănuntului minimalist, pentru ca, în momentul următor, să se deschidă spre spații largi, necuprinse, cu un firesc aproape ludic: „Trebăluiește prin parc/ un copac cu șorț/ un trecător se urcă-n ceruri/ contemplă acolo o singură
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
asfixia mimând/ mă sperie// aș vrea să-ncap în umbra ta/ vorbind fă-mi umbră/ înfrigurează-mă vorbind// apropie și pata de pe cer/ zborul acelui vultur" (vorbind fă-mi umbră). Inaptă a se fixa pe lumină, se îndreaptă spre roadele mundane ale acesteia, care-i solicită simțirea, provocîndu-i o stare bivalentă de împlinire și de "plîns" al duratei: "dincolo de lumină sunt alte lumini/ se-aude un plâns printre vii/ cel ce fuge purtînd între umerii lui/ un copil/ nu poate fi
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
eternității pe care o dibuim cu imperfectele noastre antene biologice: „însă, cum peștele înoată căutînd apa / căutăm și noi, ce de mult / a și venit și este" (bucuria și timpul). Paradoxul este dat de iluzia înaintării, efect al statutului nostru mundan: „cum să ajungi ceva, ce este deja, doamne" (în zadar). Interpenetrările dintre efemer și etern pot avea consecințe melancolic-fabuloase: „poate-n viața asta citim cartea / pe care scris-o în altă viață, mereu" (poate în viața asta). Un alt aspect
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
cocoșați. Miza pe faptul de viață cotidian, sugerată de acest titlu, - spațiul poetic e, nu-i așa, ce al “transportului în comun”- se asociază aici înclinației deja atestate de restul operei spre fantazarea grotescă, cu conștiința statutului degradat al teatrului mundan, văzut esențialmente sub semnul carnavalescului ironico-parodic și implicând o marcată conștiință a derizoriului. “Personajul” Sam (scris cu literă mică) - poate ipostază schițată la mijlocul drumului dintre Samuel-ul biblic, legat de revelația morții, și mai contemporanul nume generic “american”, banalizat, - este aici
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
difuze prin care se încearcă ieșirea din conturul monadic al făpturii solitare și exprimarea unei dorințe de comunicare cu universul. Versurile Ilenei Mălăncioiu produc, astfel, un efect de palimpsest, în măsura în care dedesubtul trăirilor proprii, dedesubtul figurației imaginarului propriu se ghicesc alcătuirile mundane, obiectele și siluetele de fiecare zi. Pe de altă parte, dematerializarea trupului, spiritualizarea elementelor pur biologice dau seamă de aceeași voință de puritate și de avânt spre ideal prezente în mai multe rânduri în aceste versuri (�Iertați-mă, vă rog
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
și ceruri, în "spațiul dintre lumea oamenilor și lumea lui Dumnezeu". în aceasta din urmă încă nu e primit căci a sosit la porțile ei prea devreme, legat, cum încă este, de lumea de jos, nedesprins cu totul de realitățile mundane: "sunt prea implicat în viața de jos, a oamenilor vii, sufăr laolaltă cu ei, parcă aș mai fi unul de-al lor". Nu este lăsat totuși să rătăcească singur în spațiile intermediare, ci e asistat de spirite mai evoluate, care
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
eșuarea în retorica unui efort fără consecințe și însingurarea într-un cosmos potrivnic, pentru ca, mai apoi, să transfere totul în registru moral și să valideze dezordinea și suferința existențială ca trepte inevitabile către o reconstrucție spirituală. Teatrul grotesc și circul mundan, cu toată mișcarea lor stereotipă și cu întreaga viermuială de chipuri, atitudini și expresii exterioare, nu sînt decît o jumătate a lumii, partea ei de jos, în care stăpînă este materia cu toate inconsistențele, capriciile și extazele ei de o
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
la explozie. Absurdul, arăta Breton, poate oferi o ieșire ideală a spiritului în confruntarea sa cu orice dificultate. Punînd accentul pe zbaterea ființei între zăbrelele unei lumi ostile lui, poetul strecoară implicit idealul unei împăcări cu lumea, a unei transcendențe mundane am putea spune, dacă transcendența n-ar presupune o depășire a mundanului: "Împărțeam frățește/ frigul acelei piețe -/ mai mult o celulă de pușcărie/ expusă în aer liber// vorbeam în galopuri/ moderat/ sentimental/ banale/ treceam pe lîngă ziduri/ ce le credeam
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
în confruntarea sa cu orice dificultate. Punînd accentul pe zbaterea ființei între zăbrelele unei lumi ostile lui, poetul strecoară implicit idealul unei împăcări cu lumea, a unei transcendențe mundane am putea spune, dacă transcendența n-ar presupune o depășire a mundanului: "Împărțeam frățește/ frigul acelei piețe -/ mai mult o celulă de pușcărie/ expusă în aer liber// vorbeam în galopuri/ moderat/ sentimental/ banale/ treceam pe lîngă ziduri/ ce le credeam cunoscute/ nevăzut dar brutal/ ele ne-mpingeau/ cu degete de-oțel/ spre
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
de pe pozițiile îndoielii, nu o dată printr-o alternanță a atitudinilor. Alt tip se întemeiază pe contemplație și extaz. Fiind în bună măsură transverbală, emoția mistică își aproximează un limbaj prin plasticizări nuanțate, prin semitonuri. Caligrafia se manifestă ca un corespondent mundan al rîvnei de îndumnezeire. Raportul cu divinul nu constituie obiectul unei „demonstrații”, al unei „dezbateri”, ci al unor trăiri. „Adevărata milostenie, scrie Vladimir Soloviov, e relația pur morală, harică, cu aproapele, tot așa cum adevărata rugăciune este relația pur morală, harică
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
început să semene cu noi cu europenii trecuți, în război, printr-o mult mai reală primejdie a exterminării fizice. Nu știu dacă o experiență o explică pe cealaltă. Cert e că, după ce Beckett a încercat să rupă personajul de coordonatele mundane, unii dintre romancierii anilor ’80 au convenit că, totuși, acestuia i s-ar cuveni o locuință și, în cele din urmă, un rest de istorie. Omul ca ființă-de-apartament În consecinȚĂ, o interpretare a apartamentului ca ultim refugiu al experienței umane
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Picioarele în gheare. Pielea în pene. Buzele în ciocul de la un vultur./ Vultur, care și sfîșia și rupea cărnurile cele mai dureroase de pe trecători". Treceri de la formulări de genul N-am la cine să îl dăruiesc pe organism" și povești mundane despre sanatoriul și vindecarea Brunhildei la formulări amintind de bestiariile medievale reflectă în alt plan trecerile de la obiectele și gesturile lumii moderne, apăsat despiritualizată (repere reale: parcul Cișmigiu, teatrul Bulandra, scene de amor în care tandrețea se împletește cu dezgustul
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
pămînt. Astfel poeta artifex cooperează cu poeta patiens. Sub pana lui Alexandru Lungu abstragerea ființei din materie nu se poate săvîrși pe deplin, relațiile poetului cu transcendența fiind dificile. D-sa năzuiește spre o dematerializare, spre o lepădare de ispitele mundane, așadar spre o purificare al cărei corespondent îl alcătuiește figurația angelică. Aidoma unor Blaga, Voiculescu, Crainic, Sandu Tudor, poemele lui Alexandru Lungu sînt doldora de îngeri, fixați în cele mai felurite ipostaze, nu fără a se observa un criteriu estetic
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
esențializare care merge mână în mână cu înțelegerea și acceptarea rostului fiecărui lucru, fiecărui gest, a principiului armonic care îl edifică. Se poate vedea acest lucru și din felul în care cei doi bătrâni reacționează la ceea ce ține de faptul mundan străin de alteritatea politicului. Televizorul este "minciună" pentru Constantin, replica Elenei îl pune la punct, este minciună, dar ea este una plăcută, adică divertisment. Nu trebuie însă să îl iei în serios. Pe poarta lor se găsește un afiș electoral
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
aceeași intuiție nietzscheană a "erorii fundamentale" a cărei proiecție în înțelegere "nu înseamnă a suprima greșeala". Totul e posibil și totul imposibil în lumea rațiocinării ca și a confesiunii noastre, în acord sau în dezacord cu comportamentul nostru, cu contextul mundan. De reținut că "marele cinic" care a fost, părelnic, Cioran era un ins săritor, care nu ezita a-i consilia, a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, figurînd în societate cu fizionomia unui logoreic bonom. Dacă am persevera în
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
ceea numea Francis Baconidola tribus, dar mai puternic anti idola theatri, ansamblu al prejudecăților derivate din prestigiul unor sisteme științifice ori filosofice. Ni se pare evident că apertura polemică a comentatorului derivă dintr-un vis de transvazare a realității. Scenariile mundane, multe originare în nevoia de conflict nemilos, au șansa de a se „înălța“ prin știință sau prin artă, ori prin conjugarea lor. Leonardo s-ar număra printre sute de posibile exemple. După succesiunea atâtor „școli” epistemologice, ni se propune acum
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
episoade devin spectacol pur, un fel de performance/heppening, cu accente paroxistice din repertoriul boroco-expresionist. Citită în cheie spirituală, această deplasare spre spectacolul crud al cărnii, spre naturalismul extrem și gratuit, nu reprezintă decăt o simplă cantonare în uman, varianta mundană a monofizismului, ceea ce face inutilă și inoperantă trimiterea spre evanghelii ca sursă și spre Iisus ca model. Dacă proiectul filmului vizează exclusiv drama umană, fără nici o implicație de ordin spiritual și fără nici o semnificație morală, atunci orice condamnat la pedeapsa
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
oribilul fapt că regimul comunist a alterat până și pactul faustic în înțelesul său originar. Acceptându-l, artistul rămâne cu mâna goală, eșuează atât în transcendență, cât și în imanență. în perspectiva lui Bulgakov, există două feluri de pacturi: unul mundan, pactul cu autoritățile politice, având o alură de suprafață, și pactul cu transcendentul (cu latura sa sumbră), id est cu diavolul care, ce e drept, își respectă cuvântul în domeniul lumesc. în acest ultim sens, dl Vartic amintește pactul lui
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
cel real, nu cel din vis) arunca, pretându-se la o curte cam deșănțată, pietricele în geamul soției rectorului Micle. Din plin oniric (care e o constantă a Vieților paralele) se alunecă brusc în monden și chiar mai jos, în mundan. Simptomele poetului sunt calchiate după acelea ale personajelor sale. Instinctul Florinei Ilis funcționează exact atunci când îl alege, dintre toți, ca reper, tocmai pe Ioan Vestimie, protagonistul unei nuvele neterminate, publicată sub un titlu ales de spoilerul Călinescu. E, pe deasupra, o
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
absența vieții spiritualeť". între viața mondenă, subordonată neesențialului, și "viața cosmică" se ivește un abis în care "Ťlumea își pierde capul, vremea, viața, sufletulť". Alte disocieri pe care se simte dator a le opera Eugen Ionescu accentuează detașarea sa de mundan, năzuința sa spre redempțiune. Religiosul e opus vitalistului, cel dintîi fiind "umil", "mai sigur", deoarece e vrednic a lăsa totul "în grija puterii oculte ocrotitoare", pe cînd ultimul se consumă într-o agitație vană, "se azvîrle", "se împrăștie în viață
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
la fel de "proaspete", de la părinții lor, în anumite cazuri... Dar, de dragul argumentației, să admitem că există cărți fundamentale, idei esențiale, un anumit "calm al valorilor" (nu mă refer, evident, la Platon, Kant, Shakespeare sau Nietzsche, ci la o categorie mult mai "mundana" și mai apropiată de noi) pe care simplă trecere a vremii, mai cu seamă cînd nu e nici macar vorba de jumătate de veac, nu le poate tulbură. La urma urmelor, și cartea lui Thomas Kuhn despre revoluțiile științifice a apărut
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]