1,153 matches
-
să descifreze universul, puterea de pătrundere a visului sau chiar a dorului, toate acestea devin unelte cu totul nepotrivite în cea mai înaltă aventură a spiritului uman, deplina cunoaștere. Dincolo de travaliul zilnic al omului social, dincolo de durerea omului ca ființă muritoare, dincolo de nădejdea omului împovărat de timp, există omul ca o întruchipare a aventurii de cunoaștere. Vedeți, omul este, după înțelegerea mea a Genesei, centrul creației lui Dumnezeu, el este cununa ei, el este singurul în care Dumnezeu a investit propria
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
să verse sânge, egoistă, imorală, mieroasă, orgolioasă, ticăloasă și mincinoasă, necinstită, șireată, în stare să defăimeze, să spioneze, să bârfească, fără frica de Dumnezeu... „Neoamenii” - ne spune Biblia - „... au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc singuri trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul e un timp plenar, ce duce la desăvârșire toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al efemerului și al uzurii, al degradării
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
Duțu reușește să reconstituie imaginea lui Dumnezeu și imaginea omului edenic. Dumnezeu Se recomandă pe Șine “Eu sunt”, iar poeta are capacitatea de a decodifica semnificația profundă a acestor cuvinte, atunci când le reia și le reda rostite din perspectiva omului muritor, ajuns nemuritor, ca beneficiar al vieții veșnice. Vorbele prin care Dumnezeu se recomandă sunt răsturnate asemenea imaginilor răsfrânte într-o oglindă. “Pentru totdeauna acasă, acolo unde/ Iubirea plutește peste tot/ Și unde Tu ne aștepți cu brațele deschise/ Pentru îmbrățișarea
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
moarte, devine vie și o sfințește: „Prin aceste Taine, ca prin niște ferestre, intră în lumea aceasta întunecată Soarele dreptății și omoară viața corespunzătoare lumii acesteia și o învie pe cea supralumească iar Lumina lumii biruie lumea... aducând în trupul muritor și trecător viața statornică și nemuritoare.”[38] Aici în Biserică va fi sprijinită lupta împotriva răului și a păcatului. Păcatul poate fi biruit. Lupta contra răului se întărește din relația cu Dumnezeu. Păcatul este un sistem de paranteze, iar centrul
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
când luna zâmbește, Iubeste-l pe zi când soarele strălucește, Iubeste-l tot timpul, arata-i chemarea, Acolo unde slovele sunt precum marea, În sute de versuri, furtuni de cuvinte, Din timpuri străvechi aduceri aminte, Cănd zeii dansau cu femei muritoare, Dând naștere eroi în vremuri uimitoare . Sopteste-i poemul lui Iason cu lâna, Și cel a lui Hercule mutând munții cu mâna. Revino la mine , tu muză nebună, Dansează pe plaiuri, stropeste-n furtună, Cuvinte , lacrimi căzute din Olimp, Din
DANSUL MUZEI de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342689_a_344018]
-
ești Dumnezeu Cum aș putea să te iubesc mai omenește Si mai terestru, nu aș mai fi eu Pe boltă te-aș nălța, precum un meșter Un Buonarotti în Capela papilor Eu am învins puterea anilor Si dintr-o blândă muritoare, prin poem Ai devenit un chip etern pe care-l chem. Îmi spui de boli și bătrânețe, nu te-aud Eu scriu orbind și doar pe clasici îi ascult Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 106 Eu știu că frumusețea nu
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
-nțeles. Ascunsă-i gheara. Nu am de ales. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 138 Ea spune că iubește, dar pe cine? Orice ar spune, de gândesc mai bine E o poveste spusă mii de ori, Iar eu, deși poet, sunt muritor. Să nu o cred înseamnă să ucid Tot ce e vis, ar fi să mor în vid, Deci, crede și nu crede îmi șoptesc Inima blândă, gândul diavolesc, Așa că eu repet, ca un copil, Minunea unui nesfârșit april. Boris Marian
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
mizeria nu întinează curăția, precum spune Evanghelia că „lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu a cuprins-o.” (Ioan 1, 5). Căci se risipește întunericul prin venirea razei de lumină și nici soarele nu este înnegrit de beznă. Ce este muritor este înghițit de viață, precum spune Apostolul (2 Cor. 5,4), dar Viața nu este nimicită de moarte. Ce este stricat se izbăvește împreună cu ce este nestricăcios, însă stricăciunea nu se atinge de nestricăciune. De aceea, se săvârșește o împreună-cântare
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
pentru a implora zeii să le acorde nemurirea. Anh-ul se mai numea și nodul lui Isis , cu acel soi de șiret care înconjoară ramurile și inelul crucii, asemenea unor plete răsucite, simbolizând viața și nemurirea, dar și legăturile cu viața muritoare și pământească și care trebuie deznodate pentru a deveni nemuritor. Semnalăm denumirea crucii în egipteană: anh care își are originea în Nem Anh . În citirea inversă, de la dreapta la stânga: NEM Anh se citește AMEN ! Întâmplare, hazard ! Cuvântul AMEN , simbol al
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
celor care-i critică pe oamenii care candidează pentru un post: se simt cumva nedreptățiți de candidații care nu le recunosc ascendentul moral și financiar pe care consideră că îl au. Candidatul este de multe ori tratat ca un milog muritor de foame care ar trebui să fie recunoscător pentru orice os îi aruncă marea corporație multinațională (sau mica întreprindere autohtonă, unde de altfel această atitudine este încă și mai pregnantă, accentuată de orgoliul de „patron”). Află mai mult: Dacă un
Cum am dat interviu de angajare cu un robot de resurse (in)umane. După ce m-a pus pe hold, i-am dat următorul feedback () [Corola-blog/BlogPost/337844_a_339173]
-
Vis verbi sau ‘puterea de semnificare a cuvântului’ este ceva prin care ne dăm seama de valoarea cuvântului (...) și care impresionează pe ascultător fie prin el însuși, fie prin ceea ce semnifică, fie prin amândouă deopotrivă”, „Omul este un animal rațional muritor”, „Echivocurile sunt noțiuni care nu se pot cuprinde într-o singură definiție în aceeași măsură în care se pot totuși cuprinde într-un singur nume”), astfel încât, din plin înzestrat cu toate cele necesare cugetării inspirate, el se impune nu numai
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
li se potrivește de minune: “O, Ganga, blestemul grozav al marelui sfânt apasă asupra noastră îmbracă haină omenească, naște-ne și ucide-ne apoi numaidecât în sfintele tale valuri, ca să putem scăpa cât mai curând de chinul de-a fi muritori.” Eu sunt de mult convins că lumea întreagă este condusă de un Guvern Mondial, prin comisari și “samsari” secreți împânziți prin lume în vreo 400 de popoare; GM format prin Căsătorii mixte de grup, cuprinse între minim 50 și maxim
JURNAL DE ATELIER. DESPRE LEGEA UNIVERSULUI GALACTIC ŞI ALUNGAREA BESTIILOR TRIUMFĂTOARE DINTRE NOI, DUPĂ EŞECUL COMUNISMULUI ŞI CAPITALISMULUI ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 629 din 20 [Corola-blog/BlogPost/343833_a_345162]
-
poate cere un miner, De la lămpașul lui de fier, Cu pereți tari, care închid, Bucățile mici de carbid? Să vadă a Soarelui lumină, Spre a o aduce-n mină. E grea viața de miner, În lumea minei fără cer. Ca muritori noi vrem din mină, Tot ce strălucește în lumină, Aur, cărbune și mult fier, Ascunse-n lumea fără cer. Dar în lumea unde nu e Soare, Acestea se câștigă cu sudoare! Referință Bibliografică: LUMINĂ ÎN LUMEA FĂRĂ CER / Mihai Leonte
LUMINĂ ÎN LUMEA FĂRĂ CER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343362_a_344691]
-
prieteni. Am fost singură mereu, necunoscând umilul suflet care să-l strângă pe al meu în brațe și să reușească să-l sărute. Te privesc și-ți zâmbesc mereu, fiind cu gândul la căutarea ta. Te-aș îmbrățișa, al meu muritor, dar îți mărturisesc cu credință ca tembucur cu a mea răsuflare pentru al tău zbor spre trupul pe care-l cauți. Scena 3 Idris tace...se oprește timp de-o secundă și privește pădurea, îi face cu ochiul șiși îndreaptă
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Nu vreau să plângă iar Izvoare de tristețe Ci-am să-l hrănesc de-acum Cu zbor și frumusețe! Și dacă eu nu pot...El știu că poate! Dacă-aș putea m-aș dezbrăca de fire De trupul de țărână muritor Și contopit cu dragostea divină M-aș transforma în aripi pentru zbor... Aș șterge orice urmă de durere Ce sufletul mi-a întristat vreodată Și aș sorbi pocalul de iubire Din mâna Celui ce e veșnic Tată! Dacă-aș putea
OMAGIU DIVIN 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344089_a_345418]
-
l-au ajutat permanent. Anii curg în șiroaie repezi, Ca un izvor necurmat, Care nu se poate opri, Iar stelele privesc stinse către celest, Rugându-se cu stăruință. Zilele, încep să alerge spre apus, Vestind venirea toamnei, Care seceră viața muritoare a spiritelor, Făcându-le să zacă-n întunericul deznădejdii. Duhurile muribunde, stăpânind vlaga pământului, Încep să capete speranță-n găsirea raiului, Distrug tot ce se află-n cale Și rodind numai chin, tortură și tristețe-n preajma semenilor, Îi face
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Și steaua mi se stinge, Lăsându-mă pustiit de dorul prieteniei, Ce n-am întâlnit-o-n drum. Ochii speranței Pe ulițele orașului merg adesea Și mă plimb singur în noapte - Un căutător de bogății imense, Care caută comoara ființelor muritoare Și absolutul cosmic. Pașii vieții se duc în negura viitorului Și mă lasă-n preajma singurătății haine, Aruncându-mă pradă deznădejdii profunde, Care mă chinuie permanent. În marea întunecime a minții, O lumină divină-mi licărește palid, Ridicându-mă din
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
puternic, De linul sunet al muzicii, Ce-i umple de extaz Și-i preschimbă-n vaze ale fericirii Uitând de chin și jale. Orfeu, venind din munții pustiitori Cu vocea meloasă ce se aude-n văzduh, Născând în inimile arboringenilor muritori, O mângâiere sublimă-n cugetul profan, Ce-i lăsa să trăiască-n desfătarea teriană. Semințiile, transmițând din veac în veac Balade, doine și melodii pline de veselie, Au înfipt în pântecele muribunde ale oamenilor, O fărâmă de speranță glăsuitoare, Care
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
limane, Unde sufletele pot găsi edenul pierdut, Din care odinioară au căzut, Făcându-le să se lase pradă amintirilor multe, Care au provocat bucurii tăcute. Stea profană Încă de la începutul veacurilor străbune, Fărădelegea și-a făcut sălaș în inimile ființelor muritoare, Ca o ciumă ce-a omorât mii de suflete nevinovate. Stea profană scapă de-a ta nelegiuire Și-ți îndreaptă a ta cale. Mânia, crima și nedreptatea au întunecat spiritele curate ale pământenilor, Lăsăndu-i în amarul crud al deznădejdii, Care
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
molcomă și consumistă în care trăim. Să restabilim ordinea firească a lumii, detronând lucrurile și avuția, pentru a pune gândul mântuirii și trăirea lui Iisus Hristos, emoția și frumosul, bunătatea și milostenia în chiar centrul vieții noastre de oameni lesne muritori în însăși nemurirea noastră.” Rămânând în aceeași sferă, scriitorul Slavomir Almăjan, trăitor în Canada, vă oferă... „Pierderi”(Fiți cu voie bună), explicându-vă faptul că, în sensul laic al cuvântului, „pierderi exprimă vacuumul ori vidul lăsat în urmă de lucruri
BELETRISTICĂ, LA ZI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343078_a_344407]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > OMUL CARE A CUNOSCUT INFINITUL Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Lui Nichita Stănescu Și nu era decât un simplu muritor purtând în sine munți de poezie... pe sine din sine perpetuu născându-se, în sine din sine continuu murind, cum lava vulcanului, ce nu era lavă, ci însăși fierberea lavei, cum apa oceanului, ce nu era apă, ci însăși curgerea
OMUL CARE A CUNOSCUT INFINITUL de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343165_a_344494]
-
DE-AI FI... Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi Tei stingher la mal Eu Floarea de nufăr plutitoare, Stăpâni pe lacul de cristal, Ne-ar fi iubirea muritoare? De-ai fi Stejar secular, Aș răsări la umbra ta: Sfioasa Floare de mărgăritar. Tu m-ai hrăni, m-ai alinta. De-ai fi tu Bradul veșnic viu, Eu Floare de colț muritoare, Tot acolo am să fiu Să sorb
DE-AI FI… de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340151_a_341480]
-
lacul de cristal, Ne-ar fi iubirea muritoare? De-ai fi Stejar secular, Aș răsări la umbra ta: Sfioasa Floare de mărgăritar. Tu m-ai hrăni, m-ai alinta. De-ai fi tu Bradul veșnic viu, Eu Floare de colț muritoare, Tot acolo am să fiu Să sorb iubireați răbdătoare. De-ai fi Mesteacănul din munte, Casă mi-ar fi stânca ta. M-ar înveli frunzele-ți nude, Tu pe creste m-ai purta. Referință Bibliografică: De-ai fi... / Elisabeta Silvia
DE-AI FI… de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340151_a_341480]
-
Dume se înscrie cu brio pe linia black a poeților români, într-o lirică specifică liricii noastre seculare, de la Miorița la Eminescu, Bacovia, Emil Bota, thanatosul din “mai am un singur dor” scriind, în continuare, despre tristețea adevărului ființei, cea muritoare. Așa după cum spunea Vasile Petre Fati, într-o poezie similară în meditație existențială: “Eu sunt un om singur. Nu am ce face cu singurătatea mea./ Odată m-am gândit că e bine să cred în moarte./” Aș adăuga...“și în
CRISTINA ŞTEFAN (ÎN LIRA21), DESPRE CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340184_a_341513]