2,953 matches
-
noastre, împăratul se decorpora la masa de prânz, între felul doi și felul trei. Și pe ce se bazează când susține că „Somele, toate-s un «morman de GAZDE»“. După știința noastră nu chiar toate. Unele au un comportament de musafiri... Nu ne dăm seama însă dacă acestea din urmă sunt destul de numeroase pentru a constitui un morman... Mult zgomot pentru (aproape) nimic „Mihai Posada preconizează răspicat o ființare românească chezășuită de actul branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nuc cu măsuță pe măsură, se bea bere. Nu bem vodcă, bem bere, avertizează gazda. Dar eu nu le am cu berea..., se codește Vasile. Atunci bea vodcă. Bărbații vorbesc verzi și uscate, beau cu lăcomie și mănîncă salamul ultimului musafir. Noi plecăm în Spania, l-au anunțat tovarășii de masă. Ce să faceți voi acolo? Lăsați copii, neveste, neamuri și vă duceți aiurea, să vagabondați pe acolo? Se dau salarii foarte mari în construcții. Noi sîntem ultra calificați și avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu pot. Pierd licența! Două mii. Nu pot. Cinci mii. Nu insistați, vă rog. Zece mii, dar așa, la mustață. Dinu indicase casa lui Romeo Lungu drept casa lui. Acesta, în vasta sa grădină făcea un grătar imens și avea zeci de musafiri. Doamne, ce prostii mă tentezi să fac! Dar așa, să le zboare cenușa din grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și tu acum mofturile, știi că plac picioarele tale chiar și la buruieni. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit pe musafiri și privea interesat cum cei doi înotau greoi la deal. Îi primește zîmbind larg și oarecum zeflemitor. De ce n-ați venit pe dincolo, pe deal, ați fi putut veni cu mașina pînă aici. Cum? Se putea veni pînă aici? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noi? făcu maică-mea Într-o după-amiază de iulie a anului 1976, Într una din vacanțele mele de student, smulgîndu-mă de lîngă aparatul de radio la care tocmai Începea programul Europei Libere. Mă gîndeam să mă las greu, nu de musafiri aveam eu chef, ci de politică, dar Îndată mi s-a spus că e vorba de Zoli picat de la Tel Aviv. Mă găseam la Satu Mare, În casa cu curticică și grădină cumpărată de ai mei pe Strada Pionierilor, azi Wolfenbüttel
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-i Dumnezău p-amîndoi că rău o mai fost chinuiți! În vorbele tatii se răsfrîngea trecerea timpului dintre primăvara lui 1964, cînd mă sfătuise să nu mă mai mîndresc că aș fi „bandit“, și vara asta a lui ’73 cu ciudatul musafir picat de te miri unde. Iar din cuvintele bătrînei răzbătea cultul față de Iorga pentru sufletul căruia, Împreună cu moșu’, se ruga În fiecare seară deoarece, ca șef de guvern, dăduse Legea conversiunii datoriilor agricole și-i scăpase de la sărăcie și de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aduna părul alb Într-un conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă de spate, stătea Înaintea cîte unei adunări de musafiri, ținea În mînă un păhăruț de pălincă și nu-l mîntuia pînă nu le cînta ălora ceva ori pînă nu-i Împungea cu vreo vorbă. Nu-mi dau seama În ce an se născuse cu exactitate. Afirmațiile ei, spusele altora
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a lua admiterea la facultatea pe care și-o dorea mai demult. Potrivit planului inițial, n-ar fi avut ce să caute la mine, ar fi trebuit s-o găzduiască o soră a mamei, dar casa ăleia se umpluse de musafiri de prin Statele Unite. Așa că, din soră În soră, a ajuns În Canion, după cum botezasem eu străduța pe care locuiam, scurtă, Îngustă și flancată de blocuri de zece etaje. Candidata aștepta rezultatele și dădea o mînă de ajutor la schimbarea la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pleca afară ! Știu, tu ai treabă. Întotdeauna ai treabă, așa că am să vin eu după tine. Nu te las până nu vorbim. Nu, nu te uita așa la mine ! În casă e întotdeauna de făcut câte ceva, mai ales când sunt musafiri. Nu știu cum să încep și ce să-ți spun. Te-am văzut cum ți-au dat lacrimile când ți-a răspuns. Dar ai făcut mai departe treaba tu singură, toată treaba. Și ochii-ți străluceau în lacrimi... Ai servit masa ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ondulat și greu, o învăluia ca o mantie parfumată... Da, mai păstra încă parfumul... parfumul atât de puternic, care umpluse casa în seara aceea ... Ea, tocmai ea, așa de retrasă, de singuratică, ea, care n-ar fi ridicat ochii la musafiri, care n-ar fi scos un cuvânt în fața cuiva străin... tocmai ea!... Auzi colo! Să ia tot ce aveau mai de preț în casă, vasul acela de alabastru, păstrat pentru cine știe ce nevoie (că doar erau două surori singure, cu fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
din somn: nici măcar picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei, că încremeniseră toți. Se auzeau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește. Lia abia reușea să-și adune gândurile. “Nicu a fost operat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mare - a declamat noul venit. ― Petrică! Bine ai venit.. La auzul acestui nume, Despina s-a luminat la față. “Iată-l pe misteriosul Petrică. Da! Este o figură de basm.” După ce s-au Îmbrățișat, Nicu a ținut să-și prezinte musafirul: ― Dragilor! El este Petrică Staniște - cercetașul. Am fost colegi de bancă În școala primară... Apoi... Ei!... Sunt multe de povestit... Dar mai știu eu pe cineva care a fost cercetaș - a continuat Nicu. Doctorul Gruia a tresărit, emoționat. ― Cred că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bunici. Apoi i-am spus că pe la toamnă Îl așteaptă „fratele lui de cruce”, dacă pot spune așa - cercetașul Petrică Staniște. ― Asta da veste! Numai că, te rog, să-mi spui din vreme când au de gând să ne fie musafiri, ca să putem pune la cale Întâlnirea eroilor așa cum o merită. ― Voi avea grijă, domnule profesor... Ziua aceea de toamn a fost pentru Gruia una epuizantă. . Pe lângă cele două intervenții chirurgicale programate, a apărut o urgență rar Întâlnită... A fost adus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ochi’ șî băietu’”, fiindcă nu toată lumea are „un nepot de toată frumusăța!” Numai mama Maranda și tata Toader au acest privilegiu! Au râs cu mare bucurie de felul cum a scris tata Toader și la gândul că Îi vor avea musafiri. ― Trebuie să pregătim Întâlnirea lui Petrică cercetașul cu tata Toader și cu profesorul, care a fost coleg de școală primară cu cercetașul. Au stat chiar În aceeași bancă... ― Uite cum le rânduiește Dumnezeu pe toate! Să fi căutat În fel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și ce spun? ― S-au bucurat peste poate pentru că au un nepot, iar tata Toader a fost entuziasmat aflând că l-am cunoscut pe Petrică Staniște și că dorește mult să-l revadă. Drept urmare, joia care vine Îi vom avea musafiri. Asta mai zic și eu veste! În cazul acesta, trebuie să pregătim cum se cuvine revederea celor doi eroi... ― Eu aș Îndrăzni să spun că pe lângă cei doi eroi ar mai exista unul... ― Poate ai uitat că suntem oameni de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
era sala de mese a hanului - Încape un pluton Întreg! Mă mir că Încă n-au venit să mă scoată din ea... Întrebarea e când vor avea loc Întâlnirile noastre, că... Că cu una-două nu ne-om mulțumi... ― Păi, dacă musafirii noștri sosesc joi, atunci prima Întâlnire „În plen” - cum spun „bolșăvicii” - cred că poate avea loc sâmbătă seara. Așa cam pe la ora nouă. Ce părere aveți? - a Întrebat profesorul. „Hanul cerceta ului” - cum Îi spun eu și cu nevastă-mea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum Îi spun eu și cu nevastă-mea casei ― E bine. Acum să facem socoata câți om fi, ca să știu cum mobilez „salonul” - a propus Petrică zâmbind. ― S-o luăm pe Îndelete: aici de față suntem trei. Cu cei doi musafiri sosiți de la drum lung se fac cinci. La aceștia mai adăugăm pe Maria, soția lui Gruia, pe tatăl meu, pe Despi și, pe soția mea, plus soția ta. În total ar fi nouă oameni. La aceștia, să-l adăugăm și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
precizeze Petrică. ― Ce ar mai fi de pus la cale, dragilor? - a Întrebat profesorul. ― Doar să-l rugăm pe Cel de Sus să ne țină sănătoși - a răspuns Gruia. ― Dacă așa stau lucrurile, nu avem decât să-i așteptăm pe musafiri... ― Ar mai fi ceva, iubiților - a intervenit Petrică. ― Te ascultăm. ― Spuneți-mi dacă mai zăbovește vreun birjar prin Piața Unirii? Așa, la vreme de seară? ― Din câte știu eu, Își mai duc veacul vreo câțiva, dar prea puțin Întrebați. Dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreun birjar prin Piața Unirii? Așa, la vreme de seară? ― Din câte știu eu, Își mai duc veacul vreo câțiva, dar prea puțin Întrebați. Dar care ar fi nevoia ta de birjă? - a Întrebat profesorul. ― Păi, să-i plimbăm pe musafirii noștri prin locurile cele mai frumoase ale Iașilor. ― Uite la el. O idee mai frumoasă nici că se putea. Tot nenea Mitru va face rost de cea mai arătoasă birjă. Și când crezi că se pot plimba musafirii noștri? ― Eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plimbăm pe musafirii noștri prin locurile cele mai frumoase ale Iașilor. ― Uite la el. O idee mai frumoasă nici că se putea. Tot nenea Mitru va face rost de cea mai arătoasă birjă. Și când crezi că se pot plimba musafirii noștri? ― Eu cred că pe marțea viitoare, așa pe răcoare, Îi pot lua eu cu bihunca, fiindcă voi sunteți ocupați. Locurile pe unde să-i duc le vom hotărî sâmbătă - a luat inițiativa Petrică. ― Doamne, ce se vor bucura! În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luând-o Înainte. Când s-au văzut Înăuntru, au răsuflat ușurați. ― După ce vă veți Înviora trecând pe la baie, om sta la masă și apoi ne-om ține de cislă - a propus Gruia... Fiindcă Maria era ocupată cu pregătirea mesei pentru musafiri, mama Maranda l-a luat În brațe pe Tudorel, care o privea cu o curiozitate deosebită, fără să scâncească sau s-o caute din priviri pe Maria... ― Apăi băietu’ aista a’ vostru Îi tăt numai ochi. Nu zâci nimicuța. Doar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i el, mamă Marandă. Parcă știe că tata Gruia vine obosit peste măsură de la spital și Îi trebuie liniște, ca să se poată odihni... Da’ ia poftim la masă, că v-o fi trecut de foame... După ce i-au așezat pe „musafiri” În capul mesei, Gruia a umplut câte un păhărel cu o palincă de „numa-numa”. ― Gustați din „jin-ars-ul” acesta, primit de la un ardelean pe care l-am operat. Când a venit să-mi aducă „glaja” cu pălincă, mi-a spus că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să lase ușa cabinetului deschisă, ca s-l vadă pe Gruia când vine. Dar abia a făcut un pas În cabinet și s-a trezit salutat: ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bine ai venit. Intră și ia loc. Așaa... Care va să zică, avem musafiri. Ei? Cum a fost Întâlnirea și cum se prezintă părinții privind sănătatea? Gruia a povestit pe Îndelete revederea cu ai lui... Când profesorul a auzit de intenția lui tata Toader de a merge la piață, a sărit cu propunerea: ― Eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vom aștepta cu dragă inimă mâine seară - a răspuns profesorul Hliboceanu. ― Până la sosirea chelarului, hai să ne așezăm care și cum Îi place. Hanul nostru Îi Încăpător. În capul mesei, se cade să stea domnul profesor, fiindcă o dată Îi este musafir unei foste subalterne - a intervenit soția lui Petrică. ― Uite cum se lățește bucuria, fraților. Parcă o văd pe Elena. Se Învârtea ca un prâsnel. Abia apucai să-i spui ce are de făcut, că ea o lua din loc, cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]