1,312 matches
-
înțelege că uciderea cu pietre este ceea ce i se cuvine. Pârâșii săi au fost siguri că Isus își va periclita faima dacă va încălca Legea. Însă, aducând femeia în prezența Sa, ei însiși intrând în spațiul iubirii “s-au simțit mustrați de cugetul lor” ( Luca 8:9); iubirea le atinsese coarda înghețată a inimii, nu-și mai puteau susține argumentele, cuvântul tăios și gestul crud al aruncării cu piatra s-au transformat într-o imagine patetică a întoarcerii în tăcere, unul
SPATII ALE IUBIRII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342405_a_343734]
-
Schubert la biserica din Linchtenthal pentru a interpreta noua sa lucrare,un lied,”Margareta depănând”,pe versuri de Goethe.Aerul rece din biserică,liniștea pătrunzătoare îmi întinseseră la maximum neliniștea.de pretutindeni,eram spionat de ochii sfinților din icoane.Mă mustrau pentru faptul că îndrăznisem să dau timpul înapoi.Să răscolesc ordinea lucrurilor.Umbrele vitraliilor accentuau înserarea din interior.Cupola înaltă,parcă,mă conducea spre adâncul de nepătruns al cerului. Deodată,din balconul din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale
EVADARE DIN LIED, PROZĂ ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342561_a_343890]
-
cineva împreună cu iudeii, ci după echinocțiul de primavară, în zi de duminică, pentru ca să nu mai coincidă cu paștele iudaic. Cu toate acestea, unii au insistat în răul lor obicei, și acestora li se adresează dumnezeiescul Ioan Hrisostom în omilia aceasta, mustrându-i că disprețuiesc atația dumnezeiești Părinți numai din cauza răului lor obicei. Din aceasta cauză lăuda el atât de mult demnitatea dumnezeieștilor Părinți de la Sinodul I Ecumenic și le atribuie regula celor patruzeci de zile și spune că au fixat-o
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
de evlavie și că dintr-o smerită cugetare; căci dacă ar fi întors spatele Sfintei Împărtășanii urând-o și scârbindu-se de ea, n-ar fi fost condamnați la îndepartare ori afurisanie, ci la dezavuare desavarsită și anatema". Îndeajuns au mustrat dumnezeiescul Chiril și Ioan Zonara pretinsa evlavie a celor nepăsători, care nu naște rodul folosirii și mântuirii, ci moarte sufletească și lipsire desăvârșiă de viața veșnică pe care o oferă Cuminecarea frecventă cu dumnezeieștile Taine. Fiindcă toți câți sunt cu
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
Dacă în perioada persecuțiilor, creștinismul era prigonit fiind în afara societății, astăzi se constată o ieșire acesteia din creștinism spre puncte centrifuge ale autoumanizării. Vocea profetică a Bisericii se aude în istorie, căci nu se concepe, ca propovăduind adevărul să nu mustri păcatul. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
nici unul nu aveam să fiu toamnă cernea galben peste vii întoarcerea venise prea târziu? SĂ UIT DEFINITIV Ce mic e tata dealul copilăriei mele! Mi se părea un munte cînd eram în sat tu mă privești de-acolo dintre stele mustrându-mă duios că am plecat. Dar m-am intors acum la bătrînețe să construiesc o casă spre izvor să regăsesc trecuta-mi tinerețe sădind muscate în pridvor. Când vălurește grâul că o mare o să mă plimb prin el că altădată
POEME ÎNSINGURATE de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341530_a_342859]
-
să-i cadă tocmai lui povara asta pe umeri?! Și taman acum, când se ridicase din boala iernii și intrase bucuros în aria asta proaspătă... Tăcu rușinat în gândul său, lăsând privirea înspre galenții din picioare... Parcă și ei îl mustrau amintindu-i că lotul ăsta, de, lotul ăsta devenise al său toamna trecută. Nu făcuse el schimb cu alde cumătru-său de arii?! Că, de, îmbătrâniseră, anii se-adunaseră... și ei, bieții, pregetau să calce distanțele ca mai demult! Și
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
ori străbun,/ Același poporul pe drumul său bun,/ Doar generații fac schimbul în anii ce trec.// Aici e izvorul. Prezentul cu noi,/ Prin noi viitorul răsare,/ Prin noi vin străbunii la a Țării-nălțare,/ Simțim noi în cuget străbune nevoi?// Ne mustră străbunii din sânge?/ Roșim când ne zicem urmași?/ Atunci, frații mei, la ce să mai lași,/ Să tulbure-n suflet iubirea ce plânge!// Fiind azi urmași, vom fi și străbuni,/ Ai celor ce vin pe-al Neamului râu,/ Fiți demni
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
de argint, și așa încet cu-ncetul, mi s-a cam rărit făgetul, de frunze și de podoabe rotunjind lumina-n boabe. ia-mă, gândule, și du-mă cu suflet bătut de brumă, într-o liniște lacustră, unde umbrele mă mustră, unde se dezleagă legi, căutând să le-nțelegi, vărsând luna în urcioare cu lacrimi de fată mare și urcând mereu la cer ca să nu rămâi stingher. 7 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: sălciile mele / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SĂLCIILE MELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341156_a_342485]
-
a lui Bilbo Baggins. Și nu e nici măcar prânzul. Mulțumesc Hemanuche, Godzilla! Mulțumesc Hawkeye, Vultur de stâncă! Mulțumesc Anișca, pentru iertarea găurii din buget! Vă las acum. Din siguranță biroului, unde nu pot lua nicio amendă. Dar unde pot fi mustrat de șefi că-mi pierd timpul cu povești despre zile urâcioase.
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
mustrările personalului de specialitate, ci și ale altor oameni, aflați în aceeași situație ca și tine, dar învățați să funcționeze pe bază de ordine și nu de recomandări. Astfel iau naștere situații în care un copil cu hemoragie internă e mustrat pentru că e răsfățat și trimis acasă să se calmeze. Iar diferența dintre viață și moarte aici o face doar intransigența individului în fața unui sistem care, din ce în ce mai mult, începe să semene cu o lege marțială.
Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului” () [Corola-blog/BlogPost/338046_a_339375]
-
atotputernic, atotștiutor, nu-l înveți tu pe El. N-ai dreptul decât să te căiești. Nu știi de ce, știe El. Nu-i treaba ta. Dumnezeu e incomprehensibil. Nu e necesar să pricepi, e destul să te temi. Dumnezeu-Tatăl nu ne mustră. Nu ne pedepsește. Dar ne dă dacă cerem. Știe ce avem de trebuință pentru viața de zi cu zi. Trebuie să cerem Duh Sfânt. Duhul înțelepciunii, al învățării, al creșterii sănătoase spre viața de Om. Hristos a spus: Nu vă
Când bătaia e ruptă din Rai, omul e rupt în bătaie () [Corola-blog/BlogPost/338166_a_339495]
-
ploi, vânt, ninsoare, ger, teren dificil, altele de genul acesta. Nu mă pricep la religie, teologie, politică, filosofie ori literatură, dar nici nu e musai: nu predau la nimeni niciuna din aceste discipline, nici nu-mi vând scrierile ca să mă mustre conștiința că iau bani fără merit. Așa că am decis să scriu despre păstorit. Regret că nu pot fi concis; știu că vorba lungă e sărăcia omului. Dar sunt deja sărac: prostia se plătește și, la capitolul ăsta, deja sunt înglodat
Teoria ciobănească a conspirației () [Corola-blog/BlogPost/337856_a_339185]
-
Lumea mă urăște pentru că am arătat că lucrurile ei sunt rele. (Noul Testament) În pilda lucrătorilor viei tocmiți în diferite ceasuri ale zilei, cei tocmiți în primele ceasuri se revoltă că primesc aceeași plată cu cei veniți mai târziu. Hristos îi mustră: ce-aveți voi? Nu v-am dat ce m-am tocmit cu voi? Pentru asta, mulți îl acuză că e incorect. Din contră. Fiecare, personal, ne tocmim cu El. Cât cerem, atât ne dă. De ce, atunci, să ne uităm cât
Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile () [Corola-blog/BlogPost/337864_a_339193]
-
fără rezerve, chiar vulgar câteodată, este destul de greu de înțeles. Îmi aduc aminte că o prietenă germană mi-a spus o dată că, atunci când fac o glumă, nu știe dacă trebuie să râdă sau să se simtă ofensată și să mă mustre. Aici se înțelege că noi nu suntem chiar atât de europeni sau ne găsim exact pe linia de frontieră a „europenității”. Referindu-mă la imigrația română în mod particular, nu știu dacă este vorba de o atitudine în fața vieții sau
INTERVIU CU FILOZOFUL MADRILEN HÉCTOR MARTINEZ SANZ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 128 din 08 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344270_a_345599]
-
realizării și desăvârșirii unei relații duhovnicești, bazată pe încredere, deschidere și dragoste reciprocă, ziditoare și mult folositoare!... Vocea profetică a Bisericii și a Părintelui duhovnicesc din Ea, se aude în istorie, căci nu se concepe ca, propovăduind adevărul să nu mustri păcatul, curățindu-l și îndepărtându-l prin baia celui de-al doilea botez, adică prin lacrimile pocăinței. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei și a duhovnicului numai în ea sau din
ARTICOL OMAGIAL ŞI COMEMORATIV, CU PRILEJUL ÎMPLINIRII, ANUL ACESTA, A TREI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN ÎMPĂRĂŢIA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343784_a_345113]
-
la creația poetică a acestui volum, dacă nu chiar la întreaga sa creație literară. Iată prima și ultima strofă: Pe bolta de argint cu licăriri lacustre,/ Pe norii tracasați de un magnet aparte/ Curg gânduri grele ce parcă vor să mustre:/ Nu-i timp de poezii?... Sunt chiar, scrieri deșarte?!....//...O , dacă nici versul nu mai este citit/ Se va stinge omenia fulgerător,/ Vom deveni ființe cu sufletu-mpietrit!/ Ce se va mai înțelege din cuvântul de dor? Un poet care
LANSARE DE CARTE LA MONTREAL de LIA RUSE în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343963_a_345292]
-
picioare bine, două picioare rău”. Zâmbise când le citise pentru prima dată și încet, încet, le uitase. Acum și le reamintise. Închise ochii încercând să se relaxeze și să-și potolească bătăile inimii. De fapt, la ce se așteptase? - se mustră el în gând. Totul era oricând și oriunde, posibil. Pentru un timp căută să respire rar, fără grabă. Unde să se mai grăbească? Se simți ca un vrej aruncat într-o vâltoare. Se lăsă în scaunul tapisat așteptând scurgerea orelor
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
mamă, cu ele , Cu-albastrul de "nu mă uita" Și să îți spun de toate cele, Cât prețuiești în viața mea, Privesc măicuță pe-ndelete Fotografii ce-n ramă stau, Îngălbenite, pe-un perete... Timpu-napoi nu pot să-l dau! Mă mustru pentru anii-n care, N-am spus mai des că te iubesc, Că n-am trimis măcar scrisoare Din locul unde pribegesc, Aleargă anii... Calendare Își leapădă file de zor, Tu mă aștepți, privind în zare, Cu sufletul cupris de
PENTRU TINE MAMĂ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344105_a_345434]
-
fript scufundat în moare usturoiată, din celălalt te pofteau la masă ardei copți stâmpărați în oțet slăbit cu apă. Așezați pe câte-o buturugă, mâncară pe-ndelete. Drept e, ea cam fără tragere de inimă, el cu mare poftă. Chiar se mustră pe tăcute pentru nesațul ăsta! Ce-avea? Că doar nu era masa din urmă?! mărunți el nespusele scuturându-și capul. Când să se culce, uimi el pe fată. Tocmai ce-adusese niște macate să i le-aștearnă pentru noapte în
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Pe-ntregul pământ, Noi vom arde în stele, Alături, pe rând. De mult n-auzisem De mult n-auzisem de el, Am aflat că murise de mult, El eram eu, eu murisem de mult, Mai știa el de mine, mă mustra? Doar ascult. Mai aud câte-un sunet din albele lumi, Îmi vorbește, îmi scrie, mă-ndeamnă și cum Ar mai fi, ar mai vrea să mai schimbe ceva, Dar lumea pășește ca tancul de câmp Peste gropi și tranșee, pe
MATUR ŞI FOARTE TRIST de BORIS MEHR în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344195_a_345524]
-
lui Dumnezeu era pe Cruce, chiar acești doi tâlhari au fost răstigniți alături de Iisus Hristos, Dismas la dreapta, iar Gestas la stânga Crucii Lui. Fiind răstignit, Dismas s-a căit pentru viața păcătoasă pe care a dus-o și l-a mustrat pe Gestas pentru ocările ce le aducea acela Domnului: «Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă nu a făcut nici un rău». Și
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
astfel țărâna străluminată a lutului să se întoarcă la cer! După aceste câteva repere, să citim poemul Lutul din mine al Anei Podaru: „Pământul din mine îmi macină dorul, Olarul îmi mângâie trupul fierbinte, Din mâinile lui amintirile toate Mă mustră prin mii de cuvinte, O mână de lut crește-o inima mică Golită de sânge, nu bate, e rece, Greșește olarul și-n palmă se strică Și curge-n pământ... prafu-ncet se ridică.” Cu siguranță, doar cu acest singur poem
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
slava oamenilor. Duhovnicul adevărat este acela care nu se laudă cu vredniciile sale, nu amintește de vreun păcat auzit sub epitrahil, nici nu face caz de nevoința sa, în cazul când ea există. Duhovnicul bun păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, iartă pe toți care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințele lor. Nu iubește păcatul lor, dar pe ei îi iubește. Așa a fost duhovnicul Iachint. Un ales păstor de suflete. Duhovnicii mari se întâlnesc rar
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IACHINT UNCIULEAC DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA – CTITOR ŞI ZIDITOR, DOCTOR ŞI TĂMĂDUITOR AL INIMILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343138_a_344467]
-
slava oamenilor. Duhovnicul adevărat este acela care nu se laudă cu vredniciile sale, nu amintește de vreun păcat auzit sub epitrahil, nici nu face caz de nevoința sa, în cazul când ea există. Duhovnicul bun păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, iartă pe toți care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințele lor. Nu iubește păcatul lor, dar pe ei îi iubește. Așa a fost duhovnicul Iachint. Un ales păstor de suflete. Duhovnicii mari se întâlnesc rar
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IACHINT UNCIULEAC DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA – CTITOR ŞI ZIDITOR, DOCTOR ŞI TĂMĂDUITOR AL INIMILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343579_a_344908]