2,938 matches
-
o ucizi.) O persoană sau o societate pentru care utilitatea este masură vieții este una fundamental lipsită de iubire, de compasiune, prietenie, golită de adevăr și bine. Atunci muzele ne vor parăsi! Ce rămâne este doar distracția. De ce? Pentru că munca muzelor este fără aplicație, fără scop și dezinteresată. Acesta este secretul semnificației ei dincolo de timp. Toate operele ne spun ceva; nu noi le comandăm. Singura atitudine corectă față de atemporalitatea artelor este aceea de a fi deschiși, receptivi și altruiști. Numai astfel
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
sau Perpessicius. Bruioane de istorie, cărora Barbu Cioculescu le răscumpără, peste ani, neabătuta modernitate lirică. Modernitatea unei obsesii, în fond, pentru inacțiunea justificată solemn, cu figuranți trimiși la bătălie, calcuri pe foiță subțire, cu ezitări anxioase, după tablourile romantice. Chemarea muzei, care nu poate fi decît Clio, e un memento în amurg. În adîncimile de culoare incertă ale cerului părăsit de soare, în gîndurile înserate, în care mustesc melancolii, e recitirea pe care Mateiu Caragiale i-o face istoriei. De fapt
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
Nu caracteriza oare Croce critica literară drept o "artă împotriva artei"? Exponent al "instinctului" creator, Aristarc nu se situează nici în fața, nici în urma cortegiului artiștilor ce lucrează prodigios cu verbul, ci în rîndurile sale. , inspirat de cea de-a zecea muză, pe care o recunoștea cu deferentă emoție Flaubert.
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
naivitate! - și admirația. Prima dedicație e fără nume, criticului: "Ascultă-mi cântecul: E o poveste/ Șoptită Lunei de-un izvor sălbatic,/ Care-și înneacă plânsul singuratic/ În valuri reci ca rândurile-aceste." O captatio benevolentiae, în decor tardo-romantic, invocație nu către muză, ci către cumpănitul cititor de meserie al unor rînduri exaltate. O primă fascicolă, după dialogicul, oarecum, preambul, e dedicată orașului în care se presară statuile, Iașul. Cu umbrele lui, al căror șir începe, într'un apus de soare (nu poate
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
mi-e cunoscut. Totodată cunosc și sentimentele Veronicăi pentru talentul său poetic. Crezi, dragă Petre, că numai dânsa e captivată de versurile lui Eminescu? Aș, toate femeile din Iași îl admiră, îl citesc, îl adoră ca pe un copil al muzelor". Iar despre tânărul amant, nimeni altul decât poetul nostru național, "juri că joacă-n Chiriac". O noapte furtunoasă: "...m-ai înnebunit dumneata. Dumneata să-mi tragi păcatul! Am vrut să mă omor adineaori în curte... Încai să mor lângă tine
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
ascunde forma/ care descoperă fondul/ care descoperă forma/ în interiorul atât de strâmt/ al poemului/ în care pogoară/ nețărmuritul spațiu". Poetul cântă culcușul câinelui drag dispărut, furtuni dichisite, stele sărind prin iarbă, dar întreprinde și autoscopia inspirației, Muzeul fiind și salonul Muzelor, unde revine cititorului bucuria de a se împlini într-un hai-ku: "în loc de ploaie a căzut zăpadă".
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
cinematografic. Iraționalul halucinațiilor este dublat, o vreme, de o ordine cumva ilogică a scenelor pe care le repetă. Nu respectă neapărat cronologia succesiuniilor din text. Există o sintaxă a imaginii, a vizualului care se definește plecînd de la cuvînt, de la inspirația muzelor, de la șoaptele demonilor, de la ispitele simțurilor, de la alcătuirea fragmentelor, mai întîi, disparate. Aparent, fără legătură imediată unele cu altele. Nălucirile pătrund în fiecare artist și abia după aceea începe munca istovitoare de a le ordona, rațional. Silviu Purcărete are o
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
minuțioasă și de specializată, în cât nimeni nu mai poate reîncepe cariera tamburinarului din Valmajour (personaj al lui Daudet - n.m.).” Are scuza că doar imperative mai pământene i-au răpit, pe destui dintre ei (P.P. Carp înaintea tuturor, după cum spune), muzelor, astfel încât, dacă sunt scriitori ocazionali, nu sunt, de bună seamă, închipuiți. Lista îi cuprinde pe Carp, Th. Rosetti, Nicolae Filipescu, Take Ionescu, toți legați, într-un fel sau altul, de Junimea, apoi pe Constantin Dissescu, I.G. Duca, Constantin Dumitrescu-Iași, Petre
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
Simona Vasilache Dacă-i dăm credit Muzei de la Borta Rece, parodia lui Mihail Zamphirescu, Eminescu își face intrarea (suntem în 1873) ca poet al Egiptului. Și al împăratului care luptă în pierdere. Nu e greu de înțeles de ce Napoleon, sinteză a contrariilor, a aprins imaginația romanticilor, ca
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
spun că Țiganiada e mai mult epopeea timpului ei decât parodia poemelor Antichității. În esență, pornirea țiganilor (spre ce? spre unde?) e o campanie militară. À la guerre comme à la guerre, pare să aibă bunăvoință autorul, înconjurându-se de muze și de povești de gintă, din care nu lipsește Genghiș-Han. Deodată, timpul nu mai e clar, singura constantă fiind rătăcirea. Cu trupul și cu mintea. Ce vor, însă, țiganii? Să se adune, să nu mai rătăcească. Meniți, însă, acestei urgii
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
liber eului pătimaș, convertindu-se la idolatria formelor feminine, de care până și Sf. Anton a fost ispitit. După mai bine de zece ani de tăcere, Montale revine în peisajul poetic cu volumul „Satura” (1962) aflat sub auspiciile unei noi muze, zisă Mosca, nu alta decât Drusilla Tanzi, soția sa vreme de câteva luni și în curând moartă, dar cu care mai avusese o rundă de iubire cu mulți ani în urmă (perioada ’27 - ’39). Departe de a avea puterea de
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
timp ce,-n piață, nouă/ ni se făcea mai groază și-aveam un gol în plex,/ el își gătea, pe sârmă, la lampă, niște ouă/ cu șuncă, - ce se cheamă,-n engleză, ham & eggs.” L. N.: Ați avut și o muză, mai târziu, când ați pus la picioare „castele în Spania pentru Annia”? Ș.F.: Am avut, când ne-am improvizat un circ în curte. Cupola-i era o scară dublă, printre ale cărei gratii șerpuia o coetanee din vecini, pe
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
ce comoditate (căci dislocarea-n timp, ca și în spațiu, e, îndeobște, incomodă), ci dintr-un fel de, poate, amor fati. L. N.: Apar în poezia dv. iubite celebre precum Isadora... Și atâtea altele „pline de cuvinte”. Ce rol au muzele în poezie? Ș.F.: Făcând abstracție de străvechiul lor caracter inspiratoriu sacru, vă spun numai atât: n-am scris poezii de dragoste, niciuna, fără o egerie concretă, materială, fără o țintă feminină clară. Pe câteva donne, vrut-am doar să
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
amintiți mai sus, dinspre ele, „din lăuntrul” lor. „Al lor”? Care e genul posesivului „al lor”? E ambigen: „al lor” și-„al lor”! L. N.: Până unde ajunge această feminitate în poezie? Ș.F.: Nu știu ce să răspund. L. N.: Despre muzele mai apropiate, cele ale literaturii noastre, unele cu nume: Zulnia, Elena, Veronica, Sofia ... Cum „v-a sunat” epistolarul Eminescu/Micle, spre pildă? Ș.F.: Din nefericire, nu mi-a „sunat” nicicum. Cartea, vânzându-se ca pâinea caldă, a dispărut rapid
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
din această năpraznică încercare un sacrificiu ritual, găsește ecou pe măsură, într-o execuție artistică înfiorată. Capul desprins de trup, tratat în ceară pierdută, ovalul lui, ca o coajă fermă, se raportează, în patetic și fragil, la înclinarea brâncușiană a Muzei dormind: visarea, plutind de data aceasta peste apele morții, se alătură, ca pentru un suprem pelerinaj, tălpii de o frumusețe bijutieră. Tot patrimoniul clasicismului e aici, decantat și stringent, în acest bronz care trimite la reușite irecuzabile ale statuariei, la
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Premierul italian Silvio Berlusconi a glumit în legătură cu scandalurile sexuale în care este implicat, explicându-i omologului său israelian Benjamin Netanyahu că un tablou cu Apollo înconjurat de muze reprezintă "bunga bunga din 1811". Netanyahu l-a întrebat pe Berlusconi ce reprezintă tabloul din spate. "Este de Andrea Appiani și reprezintă (muntele - n.r.) Parnassus, adică bunga bunga din 1811, iar (...) cel de acolo sunt eu", a declarat liderul de la
Berlusconi despre un tablou cu Apollo şi muzele: este "bunga bunga din 1811" () [Corola-journal/Journalistic/60323_a_61648]
-
de Ted Hughes, în 1967. Nina Cassian (Renée Annie Cassian) s-a nascut pe 27 noiembrie 1924, la Galați, si a fost poeta, eseista și traducătoare. Considerată a fi una din marile seducătoare ale literaturii române, Nina Cassian a fost "muză lui Ion Barbu", fiind iubita și de alți scriitori celebri, între care Marin Preda. Nina Cassian a decedat pe 15 aprilie 2014, la New York, la vârsta de 89 de ani. În 1969, Cassian a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România
Poezii de Nina Cassian și Doina Ioanid, în TOP cele mai frumoase poezii de dragoste din lume by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61990_a_63315]
-
În lume există picturi care aduc nenorociri proprietarilor. Una dintre aceste picturi “blestemate” este “Băiatul care plânge” de Giovanni Bragolina. Artistul a dorit să picteze un portret al unui copil plângând, muză fiindu-i propriul fiu. Pentru a-și aduce fiul în starea dorită de artist, acesta folosea chibritele pe care le aprindea în fața lui pentru a-l speria. După mai multe zile de chin și spaimă, copilul i-ar fi strigat
Blestemul picturii care aduce moartea. Ce au decis autoritățile () [Corola-journal/Journalistic/62667_a_63992]
-
altminteri sobru, dînd impresia unui echilibru „olimpian", se bizuiau din ce în ce mai puțin pe impulsul carnal, în favoarea unor transfigurări absorbite în viziunile creatoare, purtînd pecetea structurii sale mytho-poetice. O pe cît de atent documentată pe atît de atracțioasă cercetare închină Zenovie Cârlugea „muzelor" lui Blaga. Alcătuind un cvintet, prezența unor Cornelia Blaga, Domnița Gherghinescu-Vania, Coca Rădulescu, Eugenia Mureșanu, Elena Daniello s-a întrețesut nu doar cu biografia ci și cu opera autorului Laudei somnului, în calitate de „pasiuni" (e o recunoaștere blagiană), ce-au reverberat
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
traducerea brută a poeziilor din limba engleză ce l-ar fi putut interesa). Inițiată în poezie, de-o mondenitate magnetică, Domnița Gherghinescu-Vania, „Domnița cu cinci turle la cetate", vorba lui Arghezi, „Domnița din țară bârsană", vorba lui Blaga, a fost „muza" cea mai cunoscută a ultimului, una cîtuși de puțin în nota antilivrescă, preconizată în tabloul unilateral al femeii generice pe care-l propunea. Defel detașată de livresc apare și o altă „muză", romantică la culme prin moartea sa timpurie, Coca
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
din țară bârsană", vorba lui Blaga, a fost „muza" cea mai cunoscută a ultimului, una cîtuși de puțin în nota antilivrescă, preconizată în tabloul unilateral al femeii generice pe care-l propunea. Defel detașată de livresc apare și o altă „muză", romantică la culme prin moartea sa timpurie, Coca Rădulescu. Idila lui Blaga cu această ființă clorotică a stat sub semnul unui roman, Sparckentaxxke (1936), al scriitorului englez Charles Langbrige Morgan, promotor al unei aspirații de spiritualizare, de trăire în parametrii
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
Presses Sorbonne Nouvelle a publicat de puțină vreme două volumeeveniment, prin condiția grafică și originalitatea formulei, dedicate lui/ scrise de Pascal Quignard. Este vorba de Pascal Quignard - ou la littérature démembrée par les muses (Pascal Quignard - sau literatura dezmembrată de muze) însoțit de un DVD, editat de Mireille Calle-Gruber, Gilles Declercq și Stella Spriet, și de Sur le désir de se jeter à l’eau (Despre dorința de a te arunca în apă), scris de Pascal Guignard la invitația Irènei Fenoglio
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
năbădăi, atît de capricioasă încît nu mai cunoaște nicio consecvență, nicio margine. N-are niciun Dumnezeu. Ce-ai lăudat ieri, spurci azi, ori invers, dintr-o pornire voluptuos-nămoloasă a interesului. Și, desigur, polemica nătîngă, ce-și propune, bunăoară, a apăra Muza comunistă, fără să omită a stropi cu noroi, bunăoară, interbelicul. Niciuna din aceste metehne nu se regăsește în scrisul lui Dumitru Ungureanu. Părînd neafiliat niciunui cerc de interese, d-sa își debitează opiniile inconformiste, așa cum crede de cuviință. În chip
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
a enciclopediei a mai multor vechi prietene, risipite și ele în cele patru colțuri ale lumii, doamne cultivate, în vîrstă (comparabile cu niște Parce), intrate în posesia poveștilor de viață ale mai multor greci emigrați. Sub denumirea de „Slujitoare ale muzei Clio”, autoarele se concentrează în cele din urmă asupra a ceea ce ar putea fi un grec, ajungînd la o definție citată în cuprinsul prologului: „fiecare grec este o complicație a specificului național. Nu ne însuflețește vreo mare idee ci o
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
impulsurilor erotice, dar și pe aceea de comemorare a unor evenimente biografice verificabile (vezi lăuda nesfîrșită și banală închinată lui Vodă Moruzi, plîngerea la moartea tatălui său, pentru a nu mai vorbi de poemele ce trasează istoria iubirii pentru Zulnia, muza și apoi soția lui Conachi). În rest, chiar dacă rămîn vizibil legate de eveniment, poeziile de iubire ale scriitorului nu pot fi circumstanțiate - nu știm nici cînd, nici cui au fost ele închinate. Este ceea ce le-a asigurat, probabil, popularitatea și
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]