1,091 matches
-
în LA CENERENTOLA, are o voce frumoasă, cântă cu lejeritate, are subtilități și nuanțe pe glas care-i oferă dezinvoltură și în interpretare. Spectacolul s-a desfășurat sub bagheta unui dirijor oaspete, David Crescenzi. Maestrul Crescenzi are un simț al muzicalității cu totul special, dublat de o știință a respectării stilistice a operei pe care o conduce. A impus un ritm alert, folosind o serie de inovații care nu au afectat structura lucrării. El participă intens afectiv la ceea ce se întâmplă
B?rbierul din Sevilla by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/83261_a_84586]
-
autor al albumului de gen „Cinci săptămâni în balon”. La acțiune vor participa elevi cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani de la patru școli din Timișoara. M. D. MITROI Seara de Muzică franceză l Cu soprană și două piane Muzicalitatea cu totul neobișnuită a cuplulului de pianiști Manuela Iana-Mihăilescu și Dragoș Mihăilescu, oglindită în vocea sopranei Nicoleta Colceiar: o invitație irezistibilă pe care Centrul Cultural Francez o lansează înspre cei dornici să se bucure de sonoritatea sublimă a unei Timișoare
Agenda2005-41-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284286_a_285615]
-
niciodată apetit pentru muzică, am considerat-o tot timpul ca inabordabilă. Așa se explică și de ce am învățat engleză, fiindcă această limbă nu prea e muzicală. Cu riscul de a vă contrazice, am certitudinea că fiecare limbă are o oarecare muzicalitate... Dar nu e specialitatea mea, așa că..., și doctorul abdică abil de la poziția abordată. Așa o fi, dar să revin. Ați intuit bine că sunt măcinată de neliniști. Morile mele merg în gol și nimeni nu știe câtă energie mă costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care își dispută parcă din ce în ce mai acerb prioritatea: franceză, engleză, respectiv germană, spaniolă, italiană. De asemeni, gruparea în aceeași arie curriculară a disciplinelor enumerate devine o cale deschisă și spre studierea anumitor aspecte prin colaborare didactică. Iată câteva banale exemple: română-franceză (muzicalitatea limbajului liric în simbolism), română-engleză (tehnica argumentării, privite comparativ în manualele celor două discipline-surori) etc. Demersul se poate relua găsind infinite posibile asocieri, la libera inițiativă a profesorului, între discipline aparținând unor arii curriculare aparent disjuncte. Iată, de pildă un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
Geneva pustie de lume) ascult un "potpuriu" de muzică liturgică ortodoxă. Cuvântul "potpuriu" este vulgar și lăutăresc, dar altul mai bun nu am găsit. După grecii cei colțuroși și după corul aspru al bulgarilor de la Mănăstirea Rila, urmează dulceața și muzicalitatea muzicii "bizantino-românești". Diferența dintre noi și ei este enormă. Mă opresc aici. Ochiul meu interior nu vede mai departe, iar ceea ce simt cu adevărat nu se lasă prins în cuvinte. 16 februarie 2004 Interviu pentru admiterea la colegiul Noua Europă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul unui „menestrel elegiac al stărilor sublime” (Laurențiu Ulici). Lirismul devine mai reflexiv, mai sugestiv, sunt exploatate atent metafora și simbolul polisemantic, iar versul, deși descătușat de rimă și de ritmul clasic, își accentuează muzicalitatea. Prin Cartea Clara (1986) se revine la tonul baladesc al începuturilor, dar cu o expresie mai cizelată și cu vibrații interioare intense, fiecare baladă fiind construită pe o idee pe cât de imprevizibilă, pe atât de adecvată sensibilității poetice a autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
preferă moda retro, întorcându-se cu bunăvoință la antiimpresionismul lui D. Caracostea (considerat, din exces de zel, un protocronist, în materie de structuralism), nu fără să-și propună evitarea păcatului acestuia de a fi părăsit cu ușurință tentat de himerele muzicalității principiul structurii totalizante. După cum iarăși admirație îi produce autorului nostru recenta exegeză a lui G. Munteanu, cu suportul ei integralist, prin asta înțelegându-se atât o metodologie flexibilă, a globalizării succesive, dar și concomitența analitică a semnificației poemelor antume cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
respectul textului, atitudine datorită căreia ajunge la unele concluzii judicioase, venite dintr-o perspectivă modernă, mai ales în capitolul dedicat structurilor stilistice, definite, generic, prin "negativul stilistic". În pagini care analizează componente esențiale pentru bacovianism, se discută despre cromatică, olfactiv, muzicalitate, metaforism, ritm, rimă. Este partea cea mai realizată, în care conceptele generale sunt puse la contribuție cu mai mare eficiență și în același respect față de cuvântul unui poet. Evidențiez în mod deosebit subcapitolul despre "tăcere și strigăt" sau acela despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
paradisul în infern, pe când Vieru infernul în paradis, casa ca cronotop central al universului vierean, feminitatea ("orice femeie este o repetiție cu diferență a mamei primordiale"), vegetalismul (poetul ca un copil al naturii), complexitatea senzorială (poetică elementelor, narcisismul, orfismul, sau muzicalitatea, polifonismul) sacralitatea și religiozitatea, thanaticul topoii morții, zorilor ape divine, Duminicii mari. Autorul a socotit de cuviință să scrie și un Final de poetică (capitolul VI), în care încearcă să-i găsească eticheta cea mai potrivită: nu este un poet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adesea în vedere dialectica drumului alb-verde / alb reprezentând drumul mamei, cel verde reprezentând drumul iubitei, în timp ce împreună împletite conștiința trecerii ireversibile a timpului); în ocheanul criticului întâlnim și tema ființei vegetale (poet al relației natură-cosmos); poetica elementelor (narcisismul, orfismul, polifonismul, muzicalitatea); relația sacru-religios, toposul morții (dialogul cu moartea), toposul luminii (zorile, apa divină), a Duminicii Mari. Ca și criticii basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan, care și-au îndreptat judecățile de valoare către relația poezie-copilărie, Th. Codreanu ne (re)introduce în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am dus apusul pe umeri apoi am plâns împreună cu greierii 30 mai 2011 Iubesc rimele atunci când trăiesc prin vers alb sunt amorezat de versul clasic compun poeme muzicale orchestra din sufletul meu repetă în fiecare seară alăturarea cuvintelor pereche aduce muzicalitate face în ciudă afonilor lumii da rima este rădăcina poeziei nu va muri niciodată ațâță imaginația celor îndrăgostiți prin gări abandonate de acari sub lacrimile colorate ale semafoarelor dar din când în când scriu versuri albe tocmai pentru a nu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și care oricum nu-i cădea bine. Unde e - ce-ați făcut cu trenciul ăla? L-am dat la curățat. A vărsat cafea pe el, a explicat nevasta directorului. Așa e, a răspuns Mama pe vocea ei limpede, lipsită de muzicalitate. Iar femeia a continuat: O să-l mai strâmtez când îl aduc înapoi, îi e prea larg la spate. Simon avea o privire plină de mânie și scârbă tăcută, în timp ce se uita în dulap. Trimiteți-l la croitor, dacă e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ș’chirirea-așteaptă un popor / când dulțea-l’i limbă cheare” ( S-a dus bucuria de la noi...). În dispoziție elegiacă, melancolia găsindu-și un spațiu de rezonanță în decorul autumnal, samarineanul cântă de „dor și jale”, atent la ritmuri și chiar la muzicalitatea rostirii. Își împărtășește mâhnirile, iar alteori revolta, în versuri ce mărturisesc hotărât influența lui G. Coșbuc, din a cărui lirică a și încercat unele echivalențe în aromână (Moartea lui Fulger, Nunta Zamfirei, El Zorab, Noi vrem pământ). În același grai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
poet sincer, cald și-ndurerat”, decât fidelitatea față de un program liric. Dicțiunea elegiacă se individualizează pe o dimensiune cursivă, cantabilă. Elegie fragilă, Elegie, Cântec de toamnă, Cântec peste umăr, Sfârșit de poem ș.a. cristalizează blândețea franciscană a impresiei și o muzicalitate subtextuală: „Și dac-ar fi mai liniște în mine,/ Tristețea ar putea să se audă” ( Liniște grea). Spiritul acestei poezii, care mizează pe simplitatea nu lipsită de o nuanță de frondă a expresiei, continuă în culegerea Întâlnirea cu focul. Tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
tradiționale și mai ales poncife provenite din definirea poetului „prin ceea ce nu are el și au ceilalți”. Miezul demonstrației stă în interpretarea doinei ca pattern al întregii creații și în decelarea deschiderilor către modernitate induse de reinterpretarea, ca tematică și muzicalitate, a modelului folcloric de către un poet considerat de exeget mult mai modern decât s-a crezut. Recitirea altui poet de început de veac, în cartea inspirat intitulată G. Topîrceanu sau Chiriașul grăbit al literaturii române (1999), are în vedere „partea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
introduce cu dezinvoltură elementele de observație a realității - de un particular farmec pitoresc și eliberează, fără inhibiții, daruri de colorist, pe rând îndrăzneț în alcătuirea sonoră a unor tente cromatice vii, intens saturate și rafinat acordurile stinse, de o discretă muzicalitate. Comunică cu o sinceritate cuceritoare și cu o plăcere vibrantă, bucuria de a ființa într-o lume cordială -a celor văzute - și aspirația spre armonia spirituală cu lumea inefabilă, acelor înalte și nevăzute.”(dr. Livia Drăgoi - Director, Muzeul Național de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
în lucrări calde, senine, armonioase și însuflețite. Lângă jocurile anotimpului candorii, Constantina Voicu adaugă, firesc, alte teme ale existenței în lucrări care se rețin prin gravitatea sentimentului. Vechiul motiv al trecerii ireparabile a timpului capătă note meditative însoțite de o muzicalitate interioară, discretă, melancolică, în ciclurile de lucrări intitulate „Viața”, „Destin”, „Oprește clipa”. Constantina Voicu a descoperit în pictură o zonă de echilibru sufletească, de lumină, un tărâm colorat al liniștii și al bucuriei de a fi pur și simplu. Fără
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
fi ucis într-un bombardament declanșat asupra vasului. Cele două volume de versuri publicate antum, Apocalips terestru (1932) și Somnul singurătății (1936), pun în evidență o poezie care a stârnit controverse, etichetată fie „ermetică”, fie mesageră a unui „fals ermetism”. Muzicalitatea poemelor lui R. impresionează, însă alăturările de cuvinte sunt șocante, bizare, menite a se încadra cu orice preț în tendințele novatoare. Se disting, totodată, atât accente argheziene, cât și macedonskiene. Nesedimentată, permeabilă la influențe, nu ocolește nici poezia lui B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
fuge de discurs și nici de elocvență, aș zice chiar de retorică. Este o poezie care afirmă virtutea nu numai a „cuvântului” și nici doar a „cuvintelor” ci a cuvântării, adică a sensului, a înțelesului, propriu-zis: a exhortației. Cât despre muzicalitate, ea nu are la Dan Verona funcția de eufonie, de sunet vag și solubil în aer; dimpotrivă, se instaurează în spațiu și rezistă; discursul său e incantatoriu și se desfășoară cu siguranța, aș zice cu autoritatea finalității sale, care este
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
contemporaneității imediate), respiră o prospețime și o implicare ce rețin atenția. Preferința pentru poemele cu formă fixă nu este exclusivă, în plachetele ulterioare existând și numeroase piese în forme libere, cel mai adesea cu versuri rimate, uneori cu accente folclorice. Muzicalitatea, șlefuirea și rigoarea formală sunt trăsături caracteristice, la fel și enunțarea limpede, ferită de ambiguități. În general, poezia scrisă de V. exprimă trăirile și meditațiile unei conștiințe solicitate de pătimirile existenței, articulate cu reținere, fără dramatism, în imagini de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
bine în față și în spate. Te poți baza pe ceva. COMPOZITORUL: Să mergem sus și în înălțime. Primul cuțit îți aparține. PIANISTA (cugetă o clipă și începe să declame): Odată am vrut așa o muzică cu adevărat muzicală, o muzicalitate cu adevărat muzicală, care... așa de drept, deci așa de veritabil deci veritabil drept Înțelegeți doar, pe care cineva a uitat-o a uitat-o de tot, asta înțelegeți sigur că cineva în stomac are numai o bucată de pește
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
între un text constituit pe baza mai multor manuscrise și masora, care reprezintă parte integrală a fiecărui manuscris 2. 3.5. Accenteletc "3.5. Accentele" Accentele (<ymuf) sunt semne adăugate literelor, între 600-750 d.Hr., cu scopul de a indica muzicalitatea textului biblic ebraic. Aceste semne nu au rolul de a fixa înălțimea și durata unor simple note individuale, asemenea notației muzicale moderne, cititorului revenindu-i de fapt sarcina grea de a potrivi muzicalitatea cuvintelor marcate de accente, ținând cont de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
d.Hr., cu scopul de a indica muzicalitatea textului biblic ebraic. Aceste semne nu au rolul de a fixa înălțimea și durata unor simple note individuale, asemenea notației muzicale moderne, cititorului revenindu-i de fapt sarcina grea de a potrivi muzicalitatea cuvintelor marcate de accente, ținând cont de numărul de silabe, de poziția cuvântului în frază, de poziția accentului etc. În textele tradiției tiberiene, cele 21 de cărți în proză ale Bibliei ebraice, la care se adaugă începutul și sfârșitul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
protecție autentică, de care femeia avea nevoie, Troil părând un neinițiat utopic, exacerbându și retoric trăirile și exteriorizându-le într-o manieră trubadurească (de exemplu „cântecele” sale care sunt inserate în ansamblul operei - „având rolul de a atribui mai multă muzicalitate poemului, de a încerca să ofere o definiție dragostei ideale pe care Troil o căuta și pe care credea că a găsit-o”964), vădit vetustă sau cel puțin percepută astfel, și atât de manierat încât lasă impresia că nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cel galeș plai nirvan,/ cum acelui Minotaur/ vergine și băietani;// mâinile cu-ale lor zece/ degete îmi sunt precept,/ toate-n mânuri le-oi petrece/ spre Eonul înțelept,/ care-o ști de altă Lege,/ de Frumos, de Bun și Drept.” Muzicalitatea versului eminescian, imposibil de recunoscut aici, se regăsește în poemele erotice, croite după modelul romanțelor: „! ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume,/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]