1,095 matches
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > HIMERE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 300 din 27 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Himere Se-nalță îndrăzneață o statuie Ce va cădea sub târnăcop odată, Și alta se va înălța mirată, Nu pentru Cel ce-a fost bătut în cuie. O frunte genială-i decretată, Dar piatra-i moartă, n-ar putea să spuie Acelor ce
HIMERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356984_a_358313]
-
va înălța mirată, Nu pentru Cel ce-a fost bătut în cuie. O frunte genială-i decretată, Dar piatra-i moartă, n-ar putea să spuie Acelor ce se chinuie să-l suie De ce e bolta tristă, încruntată. Statuile se-nalță cu duiumul, Cu-ncrâncenare-n uzurpate roluri, Însă dispar cum se destramă fumul... Nu vor rămâne după ele goluri, Destinul le va spulbera și scrumul... Aducem mulți himerelor oboluri. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Himere / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
HIMERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356984_a_358313]
-
clipă, ești acum doar capricioasa o să-mi cazi în mreje iarăși, cât te știu de pătimașa... Nu mă-nșel! Tu râzi, șireato ! Și cu forțele-ți sporite te arunci din nou în luptă, lupta-i însă pe sfârșite; când te-nalți din așternuturi, te cuprind eu dulce pradă așa că urmează-ți jocul, te-oi învinge eu, degrabă. Mă stârnești râzând iubito, dar eu stând în așteptare sunt de-acuma ochi de lup, privind card de căprioare. Și mă las strivit în
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > O VIOARĂ...PLÂNGE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1005 din 01 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului O vioară... plânge In aerul albastru danseaz-o melodie. Se-nalță mlădioasă peste Univers... Fior îmi dăruiește, plin de...fantezie. Inima-mi tresaltă la fiecare vers . O vioară plânge în noapte al ei dor Lacrimi se preling fără voia mea... Purtat de melodie tot mai sus pe-un nor. Privirea-mi
O VIOARĂ...PLÂNGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357458_a_358787]
-
sus pe-un nor. Privirea-mi inundată, ajunge la o stea. Albastrul fascinant inima-mi alină... Simt pasărea din mine, cum parcă ar vrea Vrăjită în noapte de muzica divină La steaua luminoasă, pe aripi să mă ia... Gândul se-nalță vibrând pân' la stele Acolo sus plutesc pe-acordul fermecat Simt lina mângâiere a brizelor rebele Pe brațe sunt purtată de cerul înstelat, Statornic precum piatra izbită de talazuri. Pasărea din mine s-ascunde-ntr-un fior Devenind în noapte, din tristeți, extazuri
O VIOARĂ...PLÂNGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357458_a_358787]
-
sus plutesc pe-acordul fermecat Simt lina mângâiere a brizelor rebele Pe brațe sunt purtată de cerul înstelat, Statornic precum piatra izbită de talazuri. Pasărea din mine s-ascunde-ntr-un fior Devenind în noapte, din tristeți, extazuri Vrăjită de-o vioară, mă-nalț și...cobor. © D. Theiss Referință Bibliografică: O vioară...plânge / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1005, Anul III, 01 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
O VIOARĂ...PLÂNGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357458_a_358787]
-
Zănatice gânduri, precum că nu ești/ Cu mine, iubito, mă scurmă.../ Afară e iarna, e timp de povești -/ Nicicum de privire în urmă.// Căci lumea, iubito, tu îmi ești acum,/ În ochii tăi- largă e zarea!/ Privește, din hornuri se-nalță alb fum -/ La fel de alb ca ninsoarea.” (Cu tine) Tristetea e un alt sentiment care frământă adâncurile poetului căzut în însingurarea anotimpului rece. Nicio frunză care să-i trezească fioruri, niciun ecou care să-i mângâie dorurile nestăvilite: „Cum să te
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
lacrima). „Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrățișare pătimașă... și un suflet smuls din piept...”, scria Octavian Paler. „Mai simt și-acum, deși s-au dus/ Arsura dintr-o sărutare,/ Fiorul dat de-o-mbrățișare/ Ce mă-nălțau atât de sus.// Mă ardă și mă doară-n veci/ Acele clipe rătăcite,/ Când te-am pierdut pe nesimțite/ Și-ai vrut din calea mea să pleci”... (Simțiri) „Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte și florile vieții tale înfloresc
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
vers liber, cu vers alb... ca într-o perfectă simbioză...polimorfism. Versuri care cuprind doar o conjuncție sau un pronume nehotărât, oricum un singur cuvânt. Ce puternic CUVÂNT! Cuvintele... mărgele de gheață(caldă), rotunde, strălucitoare asemeni perlelor. Când soarele se ’nalță, micșorându-se, iar când răcoare se așterne, mai mari se fac. De le arunci, se rostogolesc jucăușe și se sparg în cioburi de curcubeu și de lumină. Poți să-ți faci colier din ele și să le porți la gât
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
treacă și prin momentele mai neguroase. Astfel încât, chiar dacă: „Azi cerul nu-i albastru,/ dar am soare-n suflet/ numai cât mă gândesc că exiști// Nici hainele nu le mai simt pe mine,/ nici copacii nu mai sunt triști/ Trupul se-nalță și mă mir/ că tălpile se mai ating de pământ// Sunt numai trăire, depărtată de gând” („Azi cerul nu-i albastru”). Aproape stăpân pe univers te face iubirea, astfel că: „tot universul intră-n mine și la picioare mi se
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
OAMENI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 539 din 22 iunie 2012 Toate Articolele Autorului noi, oameni Iubind Cuvântul pus ca o solie să-și poarte aripi de furtuni și ger, clădim în suflet vis și armonie și le-nălțăm de la pământ la cer. Pe sfoara vremii ne urcăm iubirea și tot cu ea pe-al mării val plutim, scurmăm la rădăcină nemurirea și bir de lacrimi și dureri plătim. Leonid IACOB Referință Bibliografică: noi, oameni / Leonid Iacob : Confluențe Literare
NOI, OAMENI de LEONID IACOB în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358335_a_359664]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > ÎNVĂȚA Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Învăța de la vultur cum să te-nalți în zbor Și cum privirea să o îndrepți cum se cuvine, Împarte pacea-n lume și zborul tuturor, Fii vultur pentru toți, nu vultur pentru tine! Inalță-te mereu, dar să-i înalți pe toți, cu Tine! florentina crăciun 1 octombrie
INVATA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358460_a_359789]
-
pe Ceru-albastru, Luceafărul de sus, ...iubit, Al graiului meu Astru! Și mă gândesc: Cum aș putea Pleca de pe Planetă? Căci sunt un om, nu-s ”Superman”, N-am bani, și nici ” Navetă”! ...De-odată simt materia, Că-ncepe-a se 'nălța, Din pulberea de colb și glod, ...mă soarbe Cineva! Ridic o mână-ntinsă-n sus, Cu pumnul strâns ținând, Și-ntins, ...ca arcul încordat, De Terra mă desprind. Și fizica cu-a sale legi, ...toate de-odată pier! Mă depărtez
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
lui. (...) Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las-Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua'ntreagă, noaptea'ntreagă, Doar s-a'ndura Dumnezeu Ca să-ți mântui neamul tău! Tu te'nalță din mormânt Să te-aud din corn sunând Și Moldova adunând. De-i suna din corn odată, Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori Îți vin codrii'n ajutor, De-i suna a treia oară Toți
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
de verdeață, mă-ndreptam spre tata cu brațele întinse, chemarea lui din zâmbet privirea-mi cuprinse. Prin alintări suave și dans de balerine, valsau pe mici flori de tei roiuri de albine, iar eu, la tata-n brațe, ferice mă-nălțam Momentele senine în mine adunam. Vremurile s-au scurs printr-o dură clepsidră, uitarea -și face loc ca mlădioasa vidră, dar, dintr-o ceață deasă, ochi verzi mă mai privesc mângâietori, în clipe când în dureri cioplesc. Ades, de ani
OCHI VERZI de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357576_a_358905]
-
un sărut de Iudă! Mi-ar fi un dor nebun, așa, ca-ntr-o Eladă, Să văd întinsă flota cu prova la paradă; Mi-aș pune-n lanțuri cordul, să nu-l apuce dorul, Când, la catarg în vârf, se 'nalță tricolorul. Privește cerul trist și stânca se înmoaie Cum zbiară mielul blând și plânge biata oaie! Atâta sânge curge din tălmăcirea slovei Și-atâtea cruci înoată în veșnicia dogmei... Berbecii stau pe-o rână, nu-s buni măcar de lână
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357607_a_358936]
-
reieșea clar din declarația, întrucâtva îndreptățită, m-a dus cu gândul la Tudor Arghezi „Balada Maeștrilor”, de altfel titlul de „magister” l-a premers pe cel de „doctor”: „Cum le zici “maestre!”, în ce-aveai de spus/ Gâtul li se-nalță de 3 ori mai sus/ Omul e mai ager mai vioi, mai sprinten/ Ca un roib agale îndemnat de pinten.” Dar de ce atunci osârdia Președintelui de a cere, ca o garanție a mapei profesionale în învestitura politică de ministru, declarația
ŢARA TUTUROR IMPOSIBILITĂŢILOR – NU MAI E NIMIC DE COMPROMIS ? BA DA, DOCTORATUL ! de MARIA SAMAUNT în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357617_a_358946]
-
când luna se ascunde ori nori aduc furtună să nu-ntrebi stele nu-mi recunosc strigarea... dacă mă cauți când râul șopotește trecând prin defileu să nu-ntrebi stânca nu mi-a văzut culoarea... dacă mă cauți când vulturul se-nalță și prada-și cântărește să nu-ntrebi munții ei nu mi-au șters sudoarea... dacă mă cauți când dor de mine-ți este doar inima întreabă-ți să-ți dea de veste ea-mi soarbe răsuflarea... Referință Bibliografică: Și dacă
ŞI DACĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358647_a_359976]
-
auzea prin lacrimi, vocea-i caldă de ruine, Ești secunda vieții mele, vino să trăiești în mine! M-am oprit în timp sălbatic, te aștept de peste-un veac! Nu mă simți că fără tine sunt mereu tot mai sărac? Se-nălță în valuri scumpe, ea, secundă între stepe Căutând în grabă ace, pregătită să înțepe, Dar zări pe pragul vremii calendarul de aramă Strălucind în strai de gală. De ce oare să se teamă? S-a făcut tăcere-ndată, grăniceri-au obosit
POVESTE DE-O SECUNDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358759_a_360088]
-
tării și-n timpuri noi! RITUAL DE JERTFĂ Cum stăteau pietrele sub cer Pe coastele acestei lumi Din vecii nimeni nu venise Și ele tot mai așteptau Și începea un fel de dor Să-ngroape crunt această țară Și se-nălța adânc din pietre Un urlet roșu ascuțit Un apus negru mohorât Curgea pe lucruri și pe sate Pe păsările care-n haos Se surupau dezagregate Materia curgea pe sânge Oasele îi crăpau țipând Ca la-nceput în elemente Căzând în
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
un fel de ceață Ce-nchega lumea și-o ducea Un fel de mână din adâncuri Purtând o roșie lalea Se-adunau pietrele în ziduri Și coastele intrau în dealuri Și păsările în văzduh Și lumile în idealuri Și se-nălța un fel de Dom Pe acest spațiu carpatin Un fel de muzică de schele De răsărit și plai divin Și Domul dispărea-n apus Și apărea pe alte mări O pasăre-notând nemernic În disperatele ninsori Și acea umbră vișinie De
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
-și înceteze pentru o clipă ritmul ancestral... Pindar, poetul grec născut aproape de Teba, la Kynoskephalai, a cărui creație a fost așezată cu noblețe pe aripile preromantismului german de către Hölderlin, creiona în admirabilele lui versuri așa: „Eu nu sunt sculptor ce-nalță statui/ Albe, pe socluri, ce pururi răsfrâng/ duhul tristeților și-al nemișcării.”. Artistul liric Nicolae Herlea a fost mai mult decât un simplu cioplitor, fie el și profesionist, în peretele rece al stâncii. El și-a risipit întregul destin într-
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
tact, perseverență s-a împlinit măsura. Un om tot mai puternic acum prin noi se naște: Strămoșii fie mândri: nici nu s-ar recunoaște. La școală, în armată - „Cu stângul înainte!”: Argumentare clară, spre mari învățăminte. Din neștiute neguri se nalță atavisme, Fațete felurite, prin timp ecou, truisme. Anume episoade prin vreme repetate: Savoare și ridicol, eresuri câte toate. Sonor și metaforic percep tot Universul; Senin, fără opreliști, se derulează mersul. Străin de superstiții, nu cred în simple semne, Că-ar
SUPERSTIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358889_a_360218]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TROIENELE DE-ATUNCI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Troienele de-atunci În iarna ce întârzie să vie, Mi-aduc aminte de copilărie, Când se-nălțau troienele cât casa, Nea orbitoare, moale ca mătasa; Cu uriașii oameni de zăpadă Înțepeniți solemn ca la paradă, Cu geruri și zăpezi - geruri de crapă pietre, Cu gânduri adunate lângă vetre, Cu casele pitite sub cojoacă, Cu pomii încărcați de
TROIENELE DE-ATUNCI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358922_a_360251]
-
-N NOI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului tot ninge-n noi Tot ninge-n noi cu fluturi de iubire, lumina se strecoară în perlele de gând și cântecele noastre se-nalță în doinire atâta cât mai ești, atâta cât mai sunt. Și ne clamăm iubirea trecută în izvoare sau cea care se naște și va veni la noi, frumoaso, te întoarce cu brațele-nspre soare și luminează dorul să vină înapoi. Și
TOT NINGE-N NOI de LEONID IACOB în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358923_a_360252]