501 matches
-
pe care mi-o făuresc în sinea-mi de unul singur, nu cealaltă, nu cea în carne și oase, nu cea pe care am văzut-o când am ieșit pe poarta casei, nu cea a portăresei! Nălucire întâmplătoare? Dar care nălucire nu e așa? Care e logica vedeniilor? Cea a succesiunii figurilor pe care le alcătuiesc norii fumului de trabuc. Hazardul! Hazardul este ritmul intim al lumii, hazardul e sufletul poeziei. O, hazardata mea Eugenia! Viața mea, calmă, rutinieră, umilă, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Acum din ea se ivește Eugenia. Și cine-i Eugenia? Ah, îmi dau seama că de mult o căutam. Și-n timp ce-o căutam, ea mi-a ieșit în cale. Nu asta înseamnă oare să găsești? Când descoperi o nălucire pe care o căutai, nu înseamnă oare că vedenia, cuprinsă de mila căutării tale, îți iese în întâmpinare? Nu America a pornit în căutarea lui Columb? Nu Eugenia a venit să mă caute ea pe mine? Eugenia! Eugenia! Eugenia!“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
l dă Margarita, portăreasa? Cum să-i spun?“ — Poți pleca - îi spuse el valetului. Se ridică din balansoar, se duse în birou, luă tocul și începu să scrie: „Domnișoară: Chiar azi de dimineață, sub domoala burniță din cer, ați trecut, nălucire întâmplătoare, prin fața porții casei unde încă locuiesc, dar unde nu-mi mai aflu căminul. Când m-am trezit, am ajuns la poarta casei dumneavoastră, unde nu știu dacă vă aveți sau nu căminul. Mă conduseseră acolo ochii dumneavoastră, ochii dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne vom vedea și vom sta de vorbă. Asta e ceea ce-mi doresc acum, să ne vedem, să ne vorbim, să ne scriem, să ne cunoaștem. Pe urmă... Pe urmă Dumnezeu și inimile noastre se vor pronunța! Eugenia, dulce nălucire a vieții mele de toate zilele, îți vei pleca, așadar, urechea la spusele mele? Cufundat în ceața vieții sale, îți așteaptă răspunsul Augusto Pérez.“ Și iscăli, zicându-și: „Îmi place obiceiul acesta de-a iscăli tocmai pentru că e inutil.“ Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
autorul. — Nu, cititorul. — Dar eu te asigur, Víctore... Nu mă asigura, ci devorează-te. E cel mai sigur. — Mă devorez, mă devorez. Am început, Víctore, ca o umbră, ca o ficțiune; ani de zile am umblat fără căpătâi ca o nălucire, ca o marionetă de ceață, fără să cred în propria mea existență, închipuindu-mi că sunt un personaj fantastic pe care un geniu ascuns l-a inventat ca să se distreze ori să se elibereze; acum însă, după tot ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nelocuibile și așteptându-ne pe noi să ne plimbăm chinul dorului prin urlătoare dorinți. Cine mai bine decât mine va înțelege, ce se petrece în sufletul nopților marmoroase. Cine mai bine decât mine va înțelege, că pentru a fi o NĂLUCIRE DE VREMI, va trebui să zburdăm prin universul iubirii cu brațele răzimate de CERUL TĂCERILOR ALBE, unde o muzică a visului ne dezmorțește toată setea de ani în care poate am fi trecut unul pe lângă celălalt, fără a înțelege că
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
timpurilor din ființele iubite. Obiectele făceau parte din febra cearcănelor în care căutând înțelegere am împrăștiat împărăția scrumurilor prin visele ce nu pier niciodată. Vorbeam cu ele, iar din adâncurile lor mai supraviețuiau întrebările despre cine a fost el în nălucirea trecutului, el ce mi-a lăsat penumbra să sărute prăbușirea adâncurilor, el ce m-a lăsat să caut zădărnicia iubirilor în durerile mute ale stelelor. Ca un dezastru s au perindat toate prin cuvintele ce mă adormeau în pătulul înzăpezit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prostia de a nu verifica atent balconul. Își aduce aminte cuvintele țigăncii care-i ghicise în bobi de Bobotează, că nu va trece anul și va fi în fața morții din cauza lăcomiei. O luase atunci în batjocură, socotind vorbele ei simple năluciri. Dar acum este prea târziu. În silă, se execută. La fel și șeful lui. Armele cad cu zgomot înfundat pe podea, la picioarele lor. Vă întoarceți încet și trimiteți pușcoacele către noi! Și fără figuri, am aici un trăgaci foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-ne mărturisirea unui om viu și deputat liberal, a d-lui I. Ionescu, făcută în numărul de azi al "Binelui public". D-sa spune că în anul 1879 veniturile scad și cheltuielile cresc și, pentru ca să li se dea acestora o nălucire de acoperire, se umflă veniturile. În loc de 19 milioane ce au fost în anul trecut la poște, drumuri de fier și diverse, s-au pus în anul acesta 29 de milioane. Rezumatul general e acesta: Cheltuieli 108 376 539 Venituri 101
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
afli, iei una ca mine, care-s de teapa lui Rogojin? — Nastasia Filippovna, iau o femeie cinstită, nu una de teapa lui Rogojin, spuse prințul. — Eu sunt aia cinstită? — Dumneavoastră. — Ei, asta-i... din romane! Scumpe prinț, toate astea-s năluciri de altădată, acum lumea s-a deșteptat și vede că-s neghiobii! Și-apoi, cum să te însori, când dumneata însuți ai avea nevoie de o dădacă! Prințul se ridică și, cu voce tremurătoare, sfioasă, dar în același timp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
loc și în ce punct - zări o față, un chip palid, cu părul cârlionțat și negru, cu zâmbetul și privirea știute, prea bine știute; chipul licări și dispăru. Se prea poate ca doar să i se fi năzărit; din această nălucire rămase numai cu impresia zâmbetului strâmb, a ochilor și a cravatei elegante, de culoare verde-deschis, de la gâtul domnului pe care îl zărise. Prințul nu-și putu da seama dacă domnul respectiv dispăruse în mulțime sau se furișase în clădirea gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verde-deschis, de la gâtul domnului pe care îl zărise. Prințul nu-și putu da seama dacă domnul respectiv dispăruse în mulțime sau se furișase în clădirea gării. Dar după un minut începu să arunce împrejur priviri repezi și alarmate; această primă nălucire putea fi prevestitoarea și predecesoarea unei a doua năluciri. Asta trebuia să se întâmple cu siguranță. Oare uitase de această posibilă întâlnire atunci când porniseră cu toții spre gară? Ce-i drept, venind spre gară, parcă nici nu bănuia că va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-și putu da seama dacă domnul respectiv dispăruse în mulțime sau se furișase în clădirea gării. Dar după un minut începu să arunce împrejur priviri repezi și alarmate; această primă nălucire putea fi prevestitoarea și predecesoarea unei a doua năluciri. Asta trebuia să se întâmple cu siguranță. Oare uitase de această posibilă întâlnire atunci când porniseră cu toții spre gară? Ce-i drept, venind spre gară, parcă nici nu bănuia că va ajunge aici - iată în ce stare se afla. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în ochii ei negri, a căror scânteiere din clipa aceea era inexplicabilă pentru el, încercă să zâmbească, dar, deodată, ca și cum ar fi uitat fulgerător de existența ei, își îndreptă iar ochii spre dreapta și începu să urmărească iarăși extraordinara lui nălucire. În clipa aceea, Nastasia Filippovna trecea chiar pe lângă scaunele domnișoarelor. Evgheni Pavlovici continua să-i povestească Alexandrei Ivanovna ceva, cu siguranță foarte comic și interesant, vorbea repede și cu însuflețire. Prințul avea să-și amintească apoi că Aglaia rostise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să înceapă primul. Cred că s-au scurs așa vreo douăzeci de minute. Subit, m-a fulgerat un gând: dar dacă nu-i Rogojin, dacă-i doar o fantasmă? Nici de când sunt bolnav, nici înainte, n-am mai avut vreodată năluciri; dar întotdeauna mi s-a părut, încă de pe când eram mic, și chiar acum, adică de puțin timp, că, dacă aș vedea chiar și o singură dată o nălucire, aș muri pe loc, cu toate că nu cred în nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nici de când sunt bolnav, nici înainte, n-am mai avut vreodată năluciri; dar întotdeauna mi s-a părut, încă de pe când eram mic, și chiar acum, adică de puțin timp, că, dacă aș vedea chiar și o singură dată o nălucire, aș muri pe loc, cu toate că nu cred în nici un fel de năluciri. Însă, când mi-a trecut prin cap că nu pe Rogojin îl am în fața ochilor, ci o nălucire, țin minte că nu m-am speriat câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar întotdeauna mi s-a părut, încă de pe când eram mic, și chiar acum, adică de puțin timp, că, dacă aș vedea chiar și o singură dată o nălucire, aș muri pe loc, cu toate că nu cred în nici un fel de năluciri. Însă, când mi-a trecut prin cap că nu pe Rogojin îl am în fața ochilor, ci o nălucire, țin minte că nu m-am speriat câtuși de puțin. Mai mult decât atât, asta chiar a început să mă enerveze. Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, dacă aș vedea chiar și o singură dată o nălucire, aș muri pe loc, cu toate că nu cred în nici un fel de năluciri. Însă, când mi-a trecut prin cap că nu pe Rogojin îl am în fața ochilor, ci o nălucire, țin minte că nu m-am speriat câtuși de puțin. Mai mult decât atât, asta chiar a început să mă enerveze. Ciudat e și faptul că răspunsul la întrebarea: e o fantomă sau chiar Rogojin? - nu mă preocupa și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pași pe hol. Am sărit ca să deschid ușa chiliei și am văzut Înaintea mea o femeie cu capul acoperit. O Însoțea cineva care semăna cu Evanghelistul Luca și care a dispărut Îndată. Cu toate că eram sigur că aceasta nu era o nălucire de la cel viclean, pentru că avea o strălucire deosebită, am Întrebat‑o cine este. — Mucenița Eufimia, mi‑a răspuns aceea. — Dacă ești Mucenița Eufimia, vino să ne Închinăm Sfintei Treimi. Tot ce fac eu să faci și tu. Dar când Încă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Homer, ci un centru de studii central-europene de la Université Paris IV-Sorbonne), Xavier Galmiche și Delphine Bechtel. Drept urmare, vara s-au înfățișat la Timișoara, ca să se încredințeze că tot ce am povestit acolo despre Eldorado-ul din România nu-i simplă nălucire, ci adevărul gol-goluț, așa cum s-a păstrat preț de două veacuri. I-am purtat prin orașe, orășele și sate, la munte și la șes, vreo zece zile. La sfârșit au recunoscut că, deși văzuseră ce mișcă prin Europa Centrală, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
a personalului de scurt parcurs, încetinește, oprire, ieșirea din improbabil, ceața risipită, Scînteia mai mult de zece călătorii incluse într-una singură, în variabile revine paloarea ceții, Rebricea disproporții însușite, întreaga lume cu literatura scoasă la lucru pe traseu iar nălucirea minții un singur product, nici o mirare dacă instanțele narative sînt confuze, trenul cu adevărat personal, prim și ultim călător urcat cu o oră în urmă! să se calculeze potențialul estetic în cazul efortului logistic maxim al societății de transport! în lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
depărtarea, Negrești, ce să mai apuci cu privirea, prea dai în plin peste toate! succedaneele, de rezervat legende explicative pe secunde, dar în etern pretinsul aici și acum ai să faci numai punctul pe i, istorie a mesajului determinat grafic, nălucire de peisaj-act-peisaj, cînd pacea nopții încă este și lumina lunii este Hristos! Radu Gyr în închisoare poet, cf. mîna de lut din articolul meu, ce vrei să spui, că mă și sperii! prea se încalecă spinările de dealuri în stările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ne întoarcem de la Sfînta Marie de la Nicula, ca viermele în măr în atîta roadă, Sadoveanu zicea de Măr-Putred, poiană în vechimea lui, cu mărul putred, putred la noi într-adevăr! B.P. Hasdeu P.A. Călescu, putred cu rodnicie Coldău, luptă cu nălucirile spoite în năluca viteză, ca să te uiți la roți năluca locurilor, ca să te uiți la ochi! calupuri de alb halele de producție, roșii ochiurile în gardul de cărămidă, iarbă tunsă, galben lămîi pe corpul central, fostul complex agricol tip cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în noua realitate este regăsită în starea de somnolență, care trece ușor în reveria visului visat cu ochii deschiși. E o imagine predilect eminesciană: Câte nopți eu cugetata-mi pân' se-nvăluie gândirea,/ Pân' ce visele-i gigantici se uscau în nălucire 244; sau, ca imagine aparent domestică, în fața focului, pe-o sofă roșă, [...] somnu-i cald, molatic, lin245. În atmosfera aceasta de dulce blândețe a somniei, Eminescu o poate invoca pe iubită în voie; și-o imaginează venind, iar visul devine aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o constituie instituirea Binelui și Răului drept poli ai oricărei orientări, stabilindu-se astfel o perspectivă morală asupra întregii existențe. Din această perspectivă orice exercițiu ontologic tinde să fie contaminat de necesitatea unei viziuni morale, forțat în a-și organiza nălucirile în două registre ontologice: cel al binelui și cel al răului. Marea provocare o constituie gândirea existenței dincolo de bine și de rău, acesta fiind punctul de început al unei noi ontologii. * Limită inerentă oricărei existențe sociale: ești prins în opiniile
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]