738 matches
-
unim măcar cu o autostradă Brașovul de Constanța, adică muntele cu marea, fiindu-ne necesare doar 3 tuneluri nu sutele existente în această frumoasă țară. Jumătate de an aici există zăpadă dar nu și drumuri înzăpezite, sau mașini blocate în nămeți. Imediat cum încep ninsorile și utilajele speciale aleargă cu viteză pe șosele, printre munți și pe serpentine, la deszăpezit. Nu se dă cu sare sau cu alte soluții ci, mașina care aruncă cu viteză zăpada peste balustradă, împrăștie pietriș în
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
Christos/ În ieslea cea săracă/ Cum boii peste el suflau/ Căldură ca să-i facă.../” Cunosc și azi acele versuri frumoase. Mi-amintesc, cum mergeam în ziua de Crăciun în cete cu colinda, apoi cu hăitul la Anul Nou. Mergeam prin nămeți, fericiți... Culiță Agachi și Vitalie Gavrilă duceau prăjina cu colaci, Tudor Agă suna din clopoțel, Tolică Munteanu și Slavic Arseni cu buhaiul..., Victor Mocreac pocnea din harapnic, iar eu mergeam liber, eu îi dirijam, că numai eu cunoșteam hăitura cea
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
Istorisire > GHIOCELUL Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015 Toate Articolele Autorului De veacuri răsare pe dâmb Primăvara-i picură-n creștet Și dând cu tifla -n tristețe Vesel își înalță albu-i nimb . Are vecini nămeții netopiți Și teamă de-un viscol barbar Dar soarele darnic,urcă pe cer Strigând îmbietor: veniți,veniți! Vine mic plăpând și îndrăzneț. Clopoțelu-i răcoros și fraged, O primăvară trage dupa el, În splendoarea noii tinereți. Din bulbu-nfipt în gliile natale
GHIOCELUL de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379430_a_380759]
-
iar din călimara... XX. GHIOCELUL, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. De veacuri răsare pe dâmb Primăvara-i picură-n creștet Și dând cu tifla -n tristețe Vesel își înaltă albu-i nimb . Are vecini nămeții netopiți Și teama de-un viscol barbar Dar soarele darnic,urcă pe cer Strigând îmbietor: veniți,veniți! Vine mic plăpând și îndrăzneț. Clopoțelu-i răcoros și fraged, O primăvară trage după el, În splendoarea noii tinereți. Din bulbu-nfipt în gliile natale
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
dor de viață mă îmbie Să fiu și eu, cândva, un ghiocel Sau poate chiar o primăvară... Citește mai mult De veacuri răsare pe dâmbPrimăvara-i picură-n creștetși dând cu tifla -n tristețeVesel își înaltă albu-i nimb .Are vecini nămeții netopițiși teamă de-un viscol barbarDar soarele darnic,urcă pe cerStrigând îmbietor: veniți,veniți!Vine mic plăpând și îndrăzneț.Clopoțelu-i răcoros și fraged,O primăvară trage după el,În splendoarea noii tinereți.Din bulbu-nfipt în gliile nataleSe-naltă-n zarea de lumină
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
IARNĂ, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015. Când vine sura de la munte Are-n gușa cristale de gheață. Cu fulgi codalbi și cu troiene Naște albă ,geroasă dimineața. Lumină fulguie-n talgere de ger. Prin nămeți poteca- si taie văd, O casă albă te-mbie în mister Spre culcușul cald,înmiresmat. Vraja iernii steie în pădure Pășește-n casă cu aromă rară, Te voi încălzi cu ceai fierbinte, Cozonac și vin cu scorțișoară. La sania iubirii
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
La tine mă gândesc și te aștept Cu sărutări și doruri nesecate. Citește mai mult Când vine sura de la munteAre-n gușa cristale de gheață.Cu fulgi codalbi și cu troieneNaște albă ,geroasă dimineată.Lumina fulguie-n talgere de ger.Prin nămeți poteca- si taie văd,O casă albă te-mbie în misterSpre culcușul cald,înmiresmat.Vraja iernii steie în pădurePășește-n casă cu aromă rară,Te voi încălzi cu ceai fierbinte,Cozonac și vin cu scorțișoară.La sania iubirii pune zurgalăi
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
gustat, ca un fidel paharnic, Fărâme de-ntuneric, ce-au durut. Am aclamat profund nefericirea, Știind că-i un spectacol degradat, Și mi-am mutat în vise amăgirea Din Raiul cu Infernul cununat. Pe când credeam că voi avea scăpare, De sub nămeții de tăciuni aprinși, Brusc s-a ivit un uragan în zare, Care-a dat viață bulgărilor stinși. M-am perpelit pe jarul deznădejdii, În așteptarea ploii din cuvânt, Și-am implorat, pe umărul nădejdii, O fericire-aflată în mormânt. Ca un
STROPI DE-NTUNERIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381121_a_382450]
-
copt, mă-mblânzesc la umbră serii și-a moșneagului răscopt și mă doare-n frunză toamnei și-n copacul tot mai trist, mă închin umil icoanei să mai fiu, să mai exist și mă doare-n fulgul iernii și-n nămeții viscoliți, în mătania vecernii și în lupii hămesiți vreau copiii să m-asculte, mama, te aștept să-mi vii doruri, gânduri, vise, multe mă plâng rime-n poezii... Referință Bibliografica: MĂ PLÂNG RIME / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MĂ PLÂNG RIME de DORA PASCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380829_a_382158]
-
înc-odată, Să muncesc, să glumesc și să mă implic, Să plâng sau să râd, Dar s-o iau de la capăt! Aș vrea să fiu floare, sau pom, sau orice, Să mă bucur de soare și luna, Să mă lupt cu nămeții, cu viscol și vânt, Să-nfloresc și să cresc primăvară, Iar oamenii să-mi culeagă ofranda! Citește mai mult Aș vrea...Aș vrea să mai fiu iarăși copil,Să mai merg silitoare la scoala,Să învăț, să mă joc cu
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
înc-odată,Să muncesc, să glumesc și să mă implic,Să plâng sau să râd,Dar s-o iau de la capăt! Aș vrea să fiu floare, sau pom, sau orice,Să mă bucur de soare și luna,Să mă lupt cu nămeții, cu viscol și vânt,Să-nfloresc și să cresc primăvară, Iar oamenii să-mi culeagă ofranda!... XIX. MI-E DOR...DE NELUTA STAICUT, de Neluța Stăicuț , publicat în Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016. Mi-e dor... Mi-e
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
cu amintiri dantelate, voalate privirilor indiscrete. Le- am revăzut secvențial din șezlongul așezat la răspântii de vise acum, la sfârșit de vară, sub streașina casei în care m-au primit cu zâmbet și-un " da" buzele blânde, bucurii promise printre nămeți, într- o seară dintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când intrăm în curtea cu vișini și meri de straja lângă casa, ... Citește mai mult Mărulîn grădină cu mere roșii,au rămas sentimente elegant împachetate,cutii prețioase,cochete,cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
sentimente elegant împachetate,cutii prețioase,cochete,cu amintiri dantelate,voalate privirilor indiscrete.Le- am revăzut secvențialdin sezlongulașezat la răspântii de viseacum, la sfârșit de vară,sub streașina caseiîn care m-au primitcu zâmbet și-un " da"buzele blânde,bucurii promiseprintre nămeți, într- o searădintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când intramîn curtea cu vișini și meride straja lângă casa,... ÎI. DUDUL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. Dudul Dania Badea Mi-e iarăși dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
faci capul țăndări și picioarele butuci! Știi tu cum! Tu, maestre Negru Cioară, ia-ți armata de cioroi și cară la palat toate bunătățile smulse de la supuși. Tu, Nămețilă, mototolule, cutreieră în lung și-n lat împărăția și îngroap-o în nămeți, ca nimeni să nu mai miște prin locurile astea! Și tu, Prăpădenie, căscatule, ai grijă cum conduci acțiunea! Să fie plină împărăția de ciolanele oamenilor și viețuitoarelor moarte și cioturi uscate! Să pregătim praznicul cel mare și să ne umflăm
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Acasa > Literatura > Copii > POVESTE DE IARNA Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Afară în curte nămeții răscoliți și profanați de sania grosolană, așteptau încremeniți dreptate. Cerul își acoperise chipul cu valul opac al norilor și refuza să vadă "stricăciunile" provocate de șleahta năzdrăvanilor zgomotoși, cu ochii aprinși de bucuria iernii și de promisiunile lui Decembrie care
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
spre bucurie/ se sting în tăcere, oameni./ Speranța nu bate niciodată la ușile lor; / a rămas zidită vie, dincolo de prag.// Uitați printre noi) Angelina ne trimite în aceeași lume măcinată de lacune existențiale pendulând între scrierea clasică și modernă. ”Printre nămeți murdari, ai unei lumi nătânge,/ Plecat-am să colind cu leru-i, Doamne, ler,/...// Plecat-am să colind în închisori de suflet,/ Acolo unde-s îngeri pe viață condamnați/ Să-și ducă viață singuri, al neiubirii zvârlet,/ Copii fără de nimeni, de
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
nr. 2086 din 16 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În ființa ta este frig și zloată care-își fac de cap zi de zi în trupul unde de un timp inima speriată urlă ca lupul. Știi că va veni iarna, iar nămeții vor acoperii fără să le pese și definitiv drumurile vieții cândva alese. Ei, și ce, îți spui surâzând. Ce dacă vei mai dârdâi stând între risipe, atât timp cât poți să mai stai oleacă, numărând clipe. Câteva poteci tot mai sunt în
SIMŢI CĂ EŞTI IUBIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373579_a_374908]
-
Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe-mi cerul pe sub liniștea-mi de gheață, vântul îmi găsise dorul și-l gonea
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
vezi, cum albul prea alb... mă orbește, Arată-mi pistă de vals, căci vreau să mă-nalț, Nu ma atinge, că-s rece, doar glăsuiește! Privește-mă cum ninge cu gânduri a ducă Și în oftat cum dispar sub adâncii nămeți Și cum lunec cu alaiul sub umbre-nghețate, Rănită de așchiile preschimbate-n săgeți. Privește-mă, iubite, cum ninge-n furtună Și cum fulgii că de plumb mă lovesc, Privește-mă și spune-mi calea cea bună, Din miile de
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AMFORĂ Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului în zgomot de pânză albă se topesc munți înzăpeziți cărări printre nămeți îsi croiesc miei cântând evadare alpină ca într-o încleștare sublimă ai evadat din mine în ascunse peșteri cerești nopțile mi le împreună ca un șirag de mătănii ziua-ntreagă în arșița verii să te strig cu glas de câmpie
AMFORĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374805_a_376134]
-
cu amintiri dantelate, voalate privirilor indiscrete. Le- am revăzut secvențial din șezlongul așezat la răspântii de vise acum, la sfârșit de vară, sub streașina casei în care m-au primit cu zâmbet și-un " da" buzele blânde, bucurii promise printre nămeți, într- o seară dintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când intrăm în curtea cu vișini și meri de straja lângă casa, pășeam, an după an c-o pleiada de fluturi în plasă, îi lăsăm să zburde pe masa
MARUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373903_a_375232]
-
-ntrebi de ce nu poate Omul să păstreze-un echilibru Adânc un cer se zugrăvește-n Tibru Și noi în jur le întinăm pe toate Ninge ca-ntr-o feerie Și mă văd copil, copil de tot Cum mă luptam printre nămeți înot Cu-atâta îngerească bucurie! Toate câte mi s-au întâmplat Le-am înscris pe coaja mea de iască Bătrânețea nu-i decât o mască Peste-un suflet trist și vinovat Ninge ca o remușcare Binefăcătoare și tardivă Peste soarta
IARNA DE DOUĂ ORI de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375320_a_376649]
-
s-ating ce nu mi-e scris, din tine o mângâiere... Aș vrea să șterg ce am primit, lăsând timpul să măsoare, durere fără de sfârșit și-o soartă întâmplătoare. Rămas-ai dorul meu ne-nvins, o rază-n suflet și nămeți, în visele de necuprins, te-ntorci adesea să-mbeți. Dar vremea mă apasă greu, de-aș ști să mint trecutul, în gânduri te alint mereu, când îmi visez sfârșitul... Și timpu-n mine-i răvășit, ne-mplinită mângâiere, iubire fără de sfârșit, lacrimi
IUBIRE FĂRĂ DE SFÂRȘIT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375602_a_376931]
-
La lumina sărbătorilor de iarnă. COPILĂRIE FĂRĂ MOȘ NICOLAE Revăd copilăria mea, într-un sat uitat de lume. Unde ,,Moșul" nu ajungea, să-nfăptuiască minune! Drumul era prea lung și greu, să vină Moș Nicolae. Că se împotmolea mereu în nămeți de sărăcie! Dar nuielușa nu lipsea niciodată de la ușă, să-mi amintească viața grea! Când mă-ncălzeam la cenușă. N-aveam ghete lustruite, ci unele de cauciuc. Umblam cu haine peticite, iar noaptea începea-n amurg. Mai aprindeam din când
POEME DE SĂRBĂTORI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371880_a_373209]
-
lui a fost că a coborât mai multă lume prinsă cu treburi pe la oraș. Pe șosea nu se mai putea circula din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii după încetarea viscolului ne jucam nepăsători prin nămeți, ne ținând cont
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]