830 matches
-
Niță. Se sculă de la locul lui. Prin întuneric, căuta să privească în juru-i; se gândea ce să facă pentru astâmpărul vitelor. - Dar și cânele și vitele simțiseră ceva, înaintea omului. Și când simți și omul, era prea târziu. Cu zgomote năprasnice și ascuțite începură să pârâie legăturile șopronului. Îngrozite, vitele se tălăzuiră și se izbiră în toate părțile. Bătut și de valul acesta greu, șopronul începu să se surpe. Mugind, vitele scăpau prin spărturi. Sărmanu avu un plâns omenesc de desnădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Opintindu-se din toată puterea, zvârli securicea în sus, ca o ultimă înfruntare și decădere desăvârșită. Fierul descrisese o parabolă și căzu într-o tufă de smeură. Cei doi vecini călări erau aproape de acel punct. Își struniră caii, poprindu-i năprasnic. De sub tufă, izbucnise un iepuroi balan și boldit; întăi se aruncase asupra lor, apoi cotise în dreapta, la deal. Fără să-și dea samă, Traian, cel mai tânăr, chiui după el. Badea Toma clăti din cap cu mirare. Iepure în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
petrecuse cu bolnavul. Badea Toma, om mai vechi, era de părere că asemenea năluciri de friguri trec. Încuviința părerea asta și nana Floarea, numaicât ea socotea că să aducă un preot bătrân, cetitor cu har. Ea vedea în suferința aceea năprasnică a lui Culi un ochi de urs. Îi zicea așa, ochi de urs, ca să nu-i spuie altfel - cruce de aur în casă! La urmă, nana Floarea s-a bucurat de o vorbă a lui Traian. Ieri dimineață, spunea paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu stăpânul său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui august și drumușorul s-a curățit, nemaipăstrând nici o amintire. După ce a trecut și mugetul cerbilor în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-au țintuit la pământ, zugrumându-l. În acel minut a intrat de-afară, alergând cu bucurie spre Dumnezeul său, Gingir mezinul. Când l-a văzut căzut și zdrobit, a țipat răsucindu-se în loc ca și cum ar fi fost cuprins de nebunie năprasnică și s-a prăbușit asupra mortului. Apoi îndată s-a ridicat, privind cu ură spre tatăl său și rupând de pe el straiele-i de matasă. Cu podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie aurită, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu, sau asistăm la o catastrofă? șopti Flavius Sabinus la urechea lui Vitellius, care privea lupta încremenit, cu mâinile încleștate pe balustrada pulvinar-ului. Flamma și ai lui ajunseseră în vârful colinei. Flamma se năpusti asupra tracului și, cu o lovitură năprasnică în coif, îl făcu să se prăbușească. Întorcându-se ca o furie, înfipse spada în pântecele unui adversar, apoi în pieptul altuia. Lupta cu disperare, văzându-i pe tovarășii săi căzând unul după altul. Își redobândi calmul, luă sabia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ordonează, luminează. Aș vrea doar să fiu în stare să scriu curat, adevărat, drept, pe măsura luminii pe care mi-o aduce ca o târzie Luminare acum, când coborârea nu numai că este începută, dar se grăbește vertiginos, tot mai năprasnică, spre înălțare. Liniștea atât de mult râvnită, pe care o căutam cu disperare, până nu demult, în afara scrisului, în băut și deznădejdi de tot felul, iată că poate veni simplu, din sentimentul că, din cuvintele ordonate de tine, înțelesurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scruta, în plin balans, orizontul înspre care avea să îndrepte nava spre a o salva de iminenta scufundare. Când s-a decis s-o ia, bărbătește, direct prin inima soclului, dând să se apere cu servieta diplomat de un val năprasnic, de un aisberg poate, am intervenit salvator, strigând cu tot entuziasmul studentului de demult care își revede profesorul iubit mai beat decât el: „Dom’ profesor! Ce mai faceți?“. A recepționat mesajul. Nu știa însă din care parte a agitatei mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în liniștea deplină a somnului tuturor. Mă simțeam, în astfel de nopți, un fel de suflet al somnului celorlalți. Ca și cum un duh, beat mort de cele mai multe ori, le veghea somnul, visele, strigând (uneori mă pomeneam chiuind, stârnit de cine știe ce valuri năprasnice ale bucuriei de a trăi, de a fi viu), precum în cetățile de demult, „Dormiți, cetățeni, totul e în ordine. Beat mort, mă-ntorc acasă“, adăugam plin de mândrie. Multe nu erau în ordine pe străzile acelea, în viețile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
NICOLAE ANGHELESCU Doamne, sînt plin de păcate, Iarna-n suflet mi se strecoară, Geruri năprasnice mă doboară, Inima pîlpîie stins, abia de mai bate. Mă rătăcesc în ceața cea deasă, Totu-i străin la mine acasă. Viața mi se sparge în cioburi, În trup durerile sapă scorburi. Ridic capul și murmur o rugăciune, Icoana din
Spovedanie. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_856]
-
care îl poartă mireasma și dorul, Departe, unde necunoscutele toate Îl duc și-l îmbie, mereu mai departe... Încerc să-l opresc din a sa derapare, M-ascultă tăcut, și-ndată dispare... Ca lacrima, roua, picătura de ploaie, Ca vântul năprasnic, ce ramu-l îndoaie; Și-aleargă el însuși, fremătătorul, Spre-a lumilor taină, să afle izvorul... În vise nocturne și fără iubire Ce nu pot descoase ne-nțelesele fire, Așa cum lumina scormonitoare, Ascunsă-n privire, adesea transpare...
DEPARTE MI-E G?NDUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83783_a_85108]
-
colegi fericiți poate... Făcusem zeci de versuri fără nici o râvnă, fără nici o dragoste pentru dragoste! Eram un fel de Cyrano modern cu atâtea Roxane, dintre care însă nici una nu-mi era dragă! Și-n sufletul meu năvăli puternic un dor năprasnic de iubire! Aș fi voit să-i fac versuri frumoase unei fete pe care s-o iubesc... și să simt într-adevăr ce-i scriu! Le urmăream cu priviri duioase pe toate fetele din cursul superior de la Carmen Sylva și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mânere de argint, primite de măria sa de la craiul Poloniei. - Alexandru! Ce cauți aici? Aș fi venit eu În câteva minute ca să te scot la călărie! Dacă nici astăzi nu ieșim cu caii, Erina o să bată din picior, semn de mânie năprasnică pe capul nostru! Îi e dor de herghelia de la Murgești... - Alege o spadă! spuse Alexandru, luând una din spadele care așteptau pe o masă de lângă intrare. - N-avem timp de joacă, Alexandru! Abia am terminat o oră de luptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pași repezi și gâfâiți se auziră deodată. Se Întoarse. O ceată de aproape douăzeci de ieniceri năvăleau spre el. Privi pe jos, căutând o armă. Nu găsi. Se ridică Într-un genunchi, Încercând să-și țină echilibrul pe vântul acela năprasnic. Și atunci văzu umbra. Crezu că e un vultur, sau un nor, sau o stafie. Umbra veni de nicăieri, se rostogoli În aer, căzu În mijlocul ienicerilor și dezlănțui măcelul. Alexandru nu Înțelese Încă nimic, dar văzu o armă ciudată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în caz de accident, ejectarea se făcea vertical. Totuși Homer se îngrozi o clipă, gândindu-se la nebunia iscată de o singură ciocnire. Nu-i mai rămânea decât 1'50" până la momentul fatal și, cu forța pe care un viitor năprasnic o exercită asupra spiritului nostru, în conștiința lui Homer începu să bolborosească neliniștea. Brusc, își dădu seama de ireparabilul rupturii lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
În acest timp un domn corect îmbrăcat, dar nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil ieșind de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu picioarele trântind vreo doi-trei din ei la pământ, care se duseră de-amboua, imprimîndu-le parcă în același timp și mișcarea de ridicare, care îi retrimise glonț prin ușile atelierelor. Și îmi amintesc expresiile lor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un drum de ales în acest sens este acela al negării înțelesului consacrat pe care îl are pentru noi cuvântul. Cuvântul n-ar mai fi pentru ei instrumentul marilor construcții epice sau poetice în care eroul sau sufletul poetului, călărind năprasnic, ar dispărea în marele incendiu al evenimentului. Eroul trebuie să fie un antierou, o figură de carton sau de cauciuc, o figură în orice caz deliberat moartă, autorul declarând cu mândrie că el nu cunoaște decât un singur fel de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din senin s-a abătut un ger năprasnic; mormanul de carne a Înghețat și s-a Întărit ca piatra. Atunci Întemeietorul a avut o idee care avea să Înrâurească hotărâtor destinul omenirii: a trimis o parte din cetași să aducă lângă sursa de hrană femeile și copiii. Socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amănuntul că eu În perioada cu pricina eram, după cum v-am spus, suferind și boala Își cerea tributul ei. E firesc că oamenii au dat dovadă de bun-simț necăutându-mă, căci nu doreau să mă tulbure În lupta mea cu năprasnica maladie. S-au dus și ei la cine i-a tăiat capul. Directorul a ajuns la fața locului cu uneltele pe care se pricepuse și el, cum putuse, să le aleagă: sape, mături, cazmale, perii, cancioace. În jurul lui - câțiva măgădăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să țină drumul drept; ochii - nu se știa cum arătau ochii, căci nu Îndrăznea nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și năprasnica bărbăție și-o ținea ascunsă Într-o tufă de păr ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
intelectuale. Așa și numai așa a ajuns conținutul ei și la blegele voastre urechi străjuite de și mai blegele voastre priviri și de jalnic și zadarnic Încordatele frunți ce ar dori a da impresia că Înlăuntrul lor s-ar petrece năprasnice fapte de gândire. Și Încă ar trebui să aflați - ca să vedeți și voi cum se Înlănțuiesc de frumos faptele și Întâmplările - despre marele vistiernic al voievodului Mihai, grecul Stavrinos. Cercetătorii istoriei acreditează ideea că Stavrinos ar fi fost născut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putuse să alerge. Omul deschisese grețosul sac de plastic ca să arate Directorului lepădătura. Apoi se apucase să povestească, așa, arătându-se plin de o amărăciune molcomă, cât Îl costase pe el ca să bage În iapa lui sămânța selecționată de la un năprasnic armăsar aflător Într-o crescătorie din taman partea cea mai de Miazănoapte a țării; cum acea sămânță fusese băgată Într-un tubușor de plastic și apoi Înghețată; cum stricase veterinarul - plătit gras, pe sub mână - mai multe tubulețe până ca iapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din care se ițeau din timp În timp oameni, imagini și Întâmplări. Îi rămăsese vie În suflet setea de care suferise În aproape fiecare minut. Cea care le căra apă cu găleata, o țigancă trupeșă, cu bucile bombate și sânii năprasnici, nu-l lăsa pe Ectoraș să bea mai mult de jumătate din cana cu care bea toată lumea. Zâmbea Întruna, vorbea tare și răspundea cu vorbe deocheate bărbătușilor ce o agrăiau, făgăduindu-i Împreunări focoase și podoabe bărbătești groase și lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nu luă În seamă nimic În juru-i, nici măcar atunci când pașii de uriaș ai Directorului trecură pe lângă el, cu vuiet. Tatăl furios părea că-și sprijină fruntea de cerul cenușiu. Azvârlea nervos În stânga și-n dreapta din picioare, iar loviturile năprasnice smulgeau copacii ori Îi prefăceau În așchii. Uriașul se pierduse În depărtare, după ce rupsese cu pieptul niște fire electrice de Înaltă tensiune. Ectoraș, Însă, nu avea ochi și urechi pentru altceva decât pentru țărâna măruntă care se scurgea, susurând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]