1,985 matches
-
nu-i fusese greu să aleagă, optzeci la sută din țară era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una de alta. Șoseaua se strecura printre creste urcând pieptiș coastele montane după care se năpustea la vale la fel de năvalnic. Din loc în loc, trebuiau să ocolească bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
loc seama de ridicolul situației, nu mai avea arma. O scăpase sau poate o aruncase chiar el, în momentul în care o rupsese la fugă din galeria îngustă. Totul nu dură mai mult de câteva clipe. Din peșteră nu se năpustea nimic înspre dânsul. Orice era acolo, dacă într-adevăr era ceva, nu trecea dincolo de prag. Ori poate nu putea să o facă? Ideea aceasta îi străbătu mintea ca un fulger. Trebuia neapărat să reflecteze asupra situației. Încă nu era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o geană de lumină roșiatică mai cădea asupra intrării în peșteră. Simțea cum groaza îl cuprinde din cap până-n vârful dege telor de la picioare. Era singur acolo, cu bestia descătușată. Cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în spate, până ce ajunse la peretele metalic de care se lipi cu tot trupul. Acum, vâlva era ieșită cu totul din peșteră. Se adunase în ghemul acela pe care Cristian și-l amintea foarte bine. În curând avea să se năpustească asupra lui. O prelungire fluidă se desprinse timid apropiindu-se de capacul capcanei. Părea că pipăie construcția metalică. Inima lui Cristian bătea frenetic, gata să îi spargă pieptul. Acesta era sfârșitul. Protuberanța mai zăbovi preț de o clipă după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un orificiu prin care să iasă afară. Nu încăpea nici o îndoială, rușii construiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din negura istoriei, fără ca nimănui să-i treacă prin cap, chiar nici bătrînilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scîlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unde se termină? Într-un stat unde organizarea puterii este slabă, puterea suveranului este slabă, slăbită fiind și puterea legislativă, denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m-aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărîma În bucățele Întreaga orînduire ca și instituțiile existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvîntul ori dacă opera e doar umbra cuvîntului, unele citate din Conspirație ne-ar putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înțeleagă, frecîndu-și trupul de al lui și lingîndu-i gîtul. — Ce s-a Întîmplat? gemu ea. De ce te oprești? Ochii lui Adrián Neri ardeau de furie. — Nu-i nimic, șopti el. Mă-ntorc Îndată. Neri s-a ridicat și s-a năpustit spre mine ca o ghiulea, strîngînd pumnii. Nici nu l-am văzut venind. Nu-mi puteam lua ochii de la Clara, Învăluită În sudoare, fără suflare, cu coastele desenîndu-i-se pe sub piele și cu sînii tresăltîndu-i de dorință. Profesorul de muzică m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
n-aș fi văzut-o În acea după-amiază de demult, de mînă cu taică-su, așteptînd sfîrșitul orelor și nu m-aș fi hotărît să fac o glumă de un teribil prost-gust pe seama ei, prietenul meu nu s-ar fi năpustit niciodată asupră-mi să mă cotonogească, iar eu n-aș fi avut niciodată curaj să vorbesc cu el. Bea Aguilar era portretul viu al maică-sii, comoara neprețuită a lui taică-su. Cu părul roșu și palidă cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
noi moduri de a conviețui și de a făuri ceva împreună. Așadar putem povesti istoria următorilor 50 de ani: până în 2035, va lua sfârșit dominația imperiului american, la fel de provizorie ca a tuturor predecesorilor săi; apoi, unul după altul, se vor năpusti asupra noastră trei valuri succesive ale viitorimii: hiperimperiul, hiperconflictul, hiperdemocrația. Două dintre ele a priori pustiitoare. Cel de-al treilea a priori imposibil. Fără îndoială că aceste trei ipostaze ale viitorului se vor împleti: de fapt, ele se împletesc deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sinonime numit Tezaurul lui Roget) mie nu-mi spun nimic. După părerea mea ei știu prea multe și simțămintele lor sunt prea evidente; nu înghit ușor entuziasmul debordant cu care mă bat ei pe umăr sau emoția cu care se năpustesc la pieptul meu; pasiunea lor mi se pare puțin anemică, iar veselia lor puțin cam banală. Nu le savurez. Sunt un demodat. Voi continua să scriu povești morale în distihuri rimate. Dar aș fi de trei ori mai prost dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sfat rezonabil. Dna Strickland avea un adevărat dar al înțelegerii și compătimirii. Este o calitate de-a dreptul fermecătoare, dar adeseori cei care sunt conștienți că o au abuzează de ea. Căci există ceva diabolic în aviditatea cu care se năpustesc asupra nenorocirii prietenilor lor pentru a-și exersa dexteritatea. E o facultate care țâșnește din pământ ca petrolul dintr-un puț și cei plini de compătimire îi copleșește pe ceilalți cu o generozitate care adeseori le face pe victime să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
observi că în tot timpul ăsta ai mers cu picioarele prin noroi. Și vrei să te bălăcești în el. Și găsești o femeie ordinară, vulgară, de ultima speță, vreo ființă animalică în care strălucește cu înflăcărare oroarea sexualității, și te năpustești asupra ei ca o fiară. Și sorbi din ea până-ți potolești furia oarbă. Se uita la mine fără să se clintească. Izbuteam să-i susțin privirea. Vorbeam foarte rar: — Am să-ți spun ceea ce ți se pare probabil straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
glas fără expresie: „Am ales.“ Calmul arogant și ofensator al lui Strickland îl făcuse pe Stroeve să-și piardă și ultima urmă de stăpânire de sine. Îl cuprinsese o furie oarbă și, fără să-și dea seama ce face, se năpustise asupra lui Strickland. Acesta fusese luat prin surprindere și se clătinase pe picioare, dar, fiind foarte voinic, chiar și abia ridicat de pe patul de boală, într-o clipă, fără să știe cum, Stroeve se trezise la podea. „Piticanie caraghioasă!“ îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu găsea ce-i trebuia. Era înnebunit. În cele din urmă găsi ceea ce căuta, un cuțit mare de răzuit paleta, și se repezi la el cu un strigăt de triumf. Îl luă în mână ca pe un pumnal și se năpusti asupra tabloului. În timp ce-mi spunea toate acestea, Stroeve se tot monta, ajungând la fel de tulburat ca atunci când se produsese incidentul respectiv, și punând mâna pe un cuțit de pe masa dintre noi începu să-l agite prin aer. Ridică brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu vorbi. Își adună în gură saliva și-l scuipă pe Strickland drept în obraz. Strickland își ridică halba și i-o aruncă în față. Deodată dansatorii se opriră. Un moment domni o tăcere deplină, dar când Bill Ghioagă se năpusti asupra lui Strickland îi cuprinse pe toți o poftă de luptă și, cât ai zice pește, se stârni un meleu ca la rugby. Se răsturnară mesele, se sparseră paharele și halbele. Era iadul pe pământ. Femeile alergară spre ușă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a lăudat prudența, și câteva minute am lucrat împreună în tăcere: curățam păstăi de mazăre. Apoi ochii ei, mereu atenți la treburile bucătăriei, descoperiră o greșeală pe care o făcuse bucătarul chinez și care-i stârni o izbucnire violentă. Se năpusti asupra acestuia cu un șuvoi de insulte. Chinezul nu se sfii deloc să se apere și se porni o ceartă zgomotoasă. Vorbeau limba locală din care eu nu învățasem decât vreo cinci-șase cuvinte și mi se păru că în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de aramă flacăra aprindea mii de reflexe. Era Înalt de două picioare, probabil cam tot pe atâta de lat și de lung, dar nu era ușor să Îți faci o idee precisă asupra formei sale inițiale, Întrucât pesemne cineva se năpustise asupra lui, făcându-l bucăți. Pe jos se mai găsea Încă securea care slujise la acest măcel. Ridică unul din angrenaje, Încercând pe degete mușcătura dinților subțiri. Pe margine se distingeau niște caractere mărunte, pe care nu izbuti să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi vrut să Își adune toate forțele. - Când păgânii, după ce au Înfrânt apărarea noastră, au năvălit pe străzi și prin case, a Început cumplitul măcel. Și jignirile. Această tânără sfântă se ascunsese În casa ei, dar când păgânii s-au năpustit, Însuși tatăl ei a scăpat-o de la chinul la care demonii ar fi supus-o. Cu o lovitură de spadă i-a retezat trupul feciorelnic. Și atunci s-a petrecut minunea, orbindu-i pe atacatori. Priviți puterea lui Dumnezeu! Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză adunate de pe jos, dintre tarabele răsturnate. Făcându-și pârghie cu scânduri și cu pari găsiți prin zonă, Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele vechilor ziduri ale Capitoliului, smulgând cărămizile cu degetele, printre urlete și Înjurături. - Ce se petrece? strigă Dante, care se refugiase Înapoia unei căruțe, spre un bătrân ce ședea ghemuit, strângându-și capul Între mâini. Celălalt Își ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prizonierului un țipăt ascuțit și disperat, sub privirile mulțumite ale șefului gărzilor, care contempla scena cu brațele Încrucișate, rezemat de un stâlp. Căutând să Își Învingă durerea, sărmanul se aplecase și mai mult, aproape atingând pardoseala cu fruntea. Dante se năpusti spre el, apucând frânghia cu toate puterile, Într-o Încercare de a-l Împiedica pe zbir să Îl schilodească de-a binelea. Simțind o prezență În preajmă, omul Își ridică fața tumefiată. - Ajunge... ajunge... spun... bâigui cu ultimele puteri. Priorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de sus. Două dintre acestea fuseseră Închise cu vitralii policrome, În timp ce a treia era Încă descoperită. Probabil că pungașul acela se cocoțase până sus, căutând să scape pe acoperiș. Reacționând cu o clipă de Întârziere la acea mișcare neașteptată, se năpusti, la rândul lui, spre schelărie. Brandan Încerca să fugă pe acoperișuri, nu pe străzile Florenței, unde ar fi putut să fie văzut de vreo patrulă. Schelăria, alcătuită din stâlpi legați cu funii de cânepă, se legănă amarnic sub greutatea umbrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdut: dacă nu cădea, oricum, sabia necunoscutului avea să isprăvească cu el. Încetul cu Încetul, simți cum răsuflarea Își reintra pe făgașul normal. Și forțele Îi reveneau cătinel. Călugărul se ascunsese, probabil, la capătul porțiunii de scânduri, gata să se năpustească supra lui, dacă el s-ar fi descoperit Într-un salt Înainte. Cu siguranță, așa era. Voia ca el să se descopere, Încrezându-se În mai marea sa agilitate. Abia atunci priorul Își dădu seama că, În fierbințeala urmăririi, lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asediați fără prea multe greutăți: morții nu purtau platoșă și nici nu se zăreau arme pe jos, semn că armata lui Dumnezeu nu avusese timp să ridice spadele ascunse În criptă. Dâre de sânge marcau traseul atacatorilor, care acum se năpusteau pe treptele turnului. Dinăuntru, din dreptul primului balcon, veneau alte gemete și rugăminți de Îndurare. Dante se trase și mai mult În umbră, nehotărât. Orice idee ar fi avut când intrase În toiul acelui măcel, acum era prea târziu. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prea bine. Îmi zvâcnea în cap de două zile, și zvâcnea, zvâcnea fără-ncetare. Chipul micuței mi-a venit iarăși în minte, de parcă aș fi primit o palmă. Preotul tăcu. Afară, ploaia se schimbase iarăși în zăpadă, iar fulgii se năpusteau în masă spre geam. Ai fi zis că sunt niște licurici de gheață, fără viață și fără lumină, dar care creau, vreme de două sau trei secunde, iluzia vieții și a luminii. Mai apoi, de-a lungul anilor, am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]