823 matches
-
familie, părăsit; lăsat la voia întâmplării, neîngrijit; uitat, părăsit; hursuz: (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) morocănos, posac, neprietenos, necomunicativ, nesociabil înnărăvească: a lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav; a (se) obișnui, a (se) deprinde; lăutoare: lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap; lozi: specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri; mâlită: acoperit cu mâl, plin de mâl; robace: (Reg.
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
la Pisa (1820-1823) și Paris (1823-1825). La întoarcere este numit profesor de filosofie la „Sf. Sava”, unde rămâne până în 1832, cu o întrerupere de un an (1828), când pleacă la Buda pentru a-și tipări traducerea Filosofia cuvântului și a năravurilor după J.-Th. Heineccius, filosof raționalist folosit de P. în cursurile sale. Mereu în conflict cu Mitropolia, al cărei preot era, se va retrage, până la sfârșitul vieții, ca egumen la mănăstirea Motru, de unde și numele Motreanu, cu care a semnat
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
de morală religioasă ale lui Claude Fleury și J.-B. Massillon și îndeosebi în transpunerea după cartea lui Bossuet, Vorbire asupra istoriii universale (1853). SCRIERI: Cuvinte panighirice și moralnice, București, 1826; [Cuvântări], în J.-Th. Heineccius, Filosofia cuvântului și a năravurilor, Buda, 1829, în G. Dem. Teodorescu, Viața și operile lui Eufrosin Poteca, București, 1883. Traduceri: Dim. Darvari, Mai nainte gătire spre cunoștința de Dumnezeu prin privirea celor ce sunt, pref. trad., Buda, 1818; J.-Th. Heineccius, Filosofia cuvântului și a
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
Buda, 1829, în G. Dem. Teodorescu, Viața și operile lui Eufrosin Poteca, București, 1883. Traduceri: Dim. Darvari, Mai nainte gătire spre cunoștința de Dumnezeu prin privirea celor ce sunt, pref. trad., Buda, 1818; J.-Th. Heineccius, Filosofia cuvântului și a năravurilor, Buda, 1829; Sfânta Scriptură pe scurt, Buzău, 1836; ed. 2, București, 1847; Claude Fleury, Obiceiurile israielitenilor și ale creștinilor, București, 1845; J.-B. Massillon, Mic post ori Cuvinte alese, București, 1846; Bossuet, Vorbire asupra istoriii universale, București, 1853. Repere bibliografice
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
pe când cele locale, istorice, îmbrățișează o arie mai restrânsă („Vodă da și Hâncu ba”, „Turcul te bate, turcul te judecă”). Numeroase sunt aspectele negative selectate, față de care p. dezvăluie o atitudine cu tendințe explicit educative („Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba”). Multe p. care conțin norme de conduită raportate la condițiile de viață din diferite epoci exprimă concepții contradictorii („Aurul deschide raiul”, dar „Mai bine sărac și curat, decât bogat și pătat”). În centrul atenției stă omul cu calitățile și
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
cu un bun instinct, în recuperarea clarității și cu deosebire în plasticizarea expresiei. Același vers fluent și un duh al exuberanței verbale în mai toate cărțile populare pe care le prelucrează: Hristoitie au Școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834), Noul Erotocrit (I-V, 1837), Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam (1850). Mai înzestrat decât I. Barac sau V. Aaron, P. trece de la culegeri, versificări și prelucrări la înstrunări originale, unde virtuozul jocului cu vorbele, cu înțelesurile
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
1830; ed. 5 (Cântece de stea sau Versuri ce să cântă la Nașterea Domnului nostru Is. Hs.), București, 1852; Poezii deosebite sau Cântece de lume, București, 1831; Îndreptătorul bețivilor, București, 1832; Hristoitie au Școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune, București, 1834; Noul Erotocrit, I-V, Sibiu, 1837; Fabule și istorioare, I-II, București, 1841; ed. București, 1847; Poezii populare, I, București, 1846; Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, București, 1847; ed. I-III, București, 1852-1853; ed. (Povestea
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este proclamată înaintea spovedaniei durerii. Pentru că liderii morali ai suflării creștinești refuză mărturisirea, rănile de pe memoria noastră națională încă sângerează. Oricât de abuziv, agravant și iresponsabil, comportamentul guvernanților poate fi explicat prin apelul la năravurile tranziției. Mult mai greu poți pricepe refuzul dialogului public în cazul atâtor episcopi chemați să slujească Evanghelia. Graba cu care se vrea lichidată, în termeni retorici, problema relației cu fosta poliție politică arată puținătatea credinței celor care, devenind informatori ai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anii noștri toți sunt primăvară». derivă din finalul poemului Cântec despre Gabor cincisutistul - al lui Ion Brad: «Că iarna Îți joacă la tâmplă, Nu-ți cadă pe suflet povara: În zilele noastre se-ntâmplă Și-n iarnă să dea primăvara!» Năravul de a reda prin alte cuvinte lucruri deja existente În versurile altora este Încă răspândit la unii dintre poeții noștri tineri, care cred că pot suplini În poeziile lor lipsa cunoașterii temeinice a vieții prin reminiscențe literare. Uneori această tendință
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
le respect În termeni mai mult decât admirativi, sunt acuzate de te miri ce. În acest timp, deschizi Internetul sau primești România Mare și vezi cum continuă aceleași bălăcăreli. Nu vreau să ajung la lucruri de genul lupul, părul și năravul, dar... Mircea Mihăieș: ...cam acolo suntem! E bine că ai făcut aceste mici digresiuni, care trimit de fapt În aceeași direcție, și anume la faptul că partidul actual - pentru că, indirect, la el ne refeream - a dovedit incapacitatea de a se
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
acolo suntem! E bine că ai făcut aceste mici digresiuni, care trimit de fapt În aceeași direcție, și anume la faptul că partidul actual - pentru că, indirect, la el ne refeream - a dovedit incapacitatea de a se reinventa. Sunt aceleași personaje, năravuri, tehnici de a face campanie, de a Înțelege dialogul și de a-și promova ideile. Vladimir Tismăneanu: Poate reluăm un pic discuția foarte bună pe care am avut-o, Înainte de a face acestă Înregistrare, despre cât este și cât nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
față de tot ceea ce, mai de aproape sau mai de departe, avea legătură cu Biserica. Nikolai îl prefera în cele din urmă, în locul ăstora doi, pe fostul matelot Batum, trimis de sovietul orășenesc, care măcar nu-și ascundea adevărata fire: avea năravul să bea, prădându-i pe cei cu cazanele de rachiu, trăia pe față cu două ibovnice deodată, iar dacă țăranii se luau de el când trăgea la măsea: „Dar n-ai dreptul să...“, le acoperea protestele cu hârâiala lui ilară
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a lui Béranger. Dintre satirele sale, între care câteva sugestive șarje caricaturale, se detașează aceea, în metru popular, intitulată Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București (scrisă în 1838, apărută în 1860), unde sunt vizate năravuri și instituții ale vremii. B. a mai compus fabule, cu pronunțat iz anecdotic, și, de asemenea, epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
plăpămăreasă sau Cucoană sunt. După revoluție, semnează și alte piese: Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc, Învierea morților (Șarlatani de provinție sau Morți rechemați la viață), Urmarea coțcarilor în Moldova sau Lupu păru-și schimbă, dar năravul nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă agerime și nu fără umor, în mediul pestriț al mahalalei bucureștene, plămadă de pitoresc, ridicol și vulgaritate, unde mica burghezie cu pretenții se străduiește să imite, cu ifose și
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
să nu-l alung pe Suru’ și m-a apărat de urs cu viața lui. Cocoșul: Deci Suru’ n-a mințit că l-ai crescut cu biberonul ? Raluca: Da, dar... aveți grijă, Lupu-și schimbă părul... Cocoșul: Dar nu și năravul, ca și coana Vulpe. Să nu uitați asta niciodată. Copii, dar să cântăm pentru sosirea lui Raluca melodia « Pădurea cântă » pe care am compus-o special. Raluca: Pădurea cântă ?! Cocoșul: Compusă special de mine pentru sosirea ta, o melodie rock
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
sfermi capul ca la șerpi. Deodată fârnâi glasul lui Ghiță Șchiopu, poreclit Miorcoi : - La moară, la Melinte, avea morarul un țap negru cu un măturoi de barbă, ia așa ! ținea țapul în mladă, în dosul morii. Și-și făcuse gheavolul nărav că se da lângă șandrama, se ridica în două picioare și se uita înăuntru pe fereastră. Lumea îi da câte-o mână de făină s-o lingă. Bunică-mea, Iordăchioaia, într-un rând venise la moară și, cum era avană
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
avantajoase, nu doar ca imagine, ci și ca profit concret, material, bănesc. Acel personaj, numit Carlo Maria Buonaparte, devenise bine cunoscut ca unul căruia îi plăcea să cheltuiască mai mult decât putea să câștige. Dar, în noile condiții, nu aceste năravuri contau cel mai mult în ochii corsicanilor, cât îndârjirea cu care omul se ridica împotriva noilor stăpâni, făcându-se astfel purtătorul de cuvânt al localnicilor. Cum se întâmplă, însă, de regulă în asemenea cazuri, trebuie să se ia în calcul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
fiecare pe drumul nostru. Cornelia rămăsese prietena cu Anișoara și se mai vizitau. Cu o astfel de ocazie, Anișoara i-a arătat vânătăile de pe coapse, cu care se alegea după desele altercații cu soțul ei. Probabil că de teama acestor năravuri, specifice multor bărbați, când vor să-și arate bărbăția și să-și impună punctul de vedere, Cornelia nu s-a măritat și a preferat să facă un copil numai pentru ea, cu un bărbat ales special pentru acest scop. Nu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de arsuri la stomac. I se agravau În momentele de stres. Câteva minute mai devreme se furișase să-și fumeze ultima țigară Înainte de spectacol. Și acum mesteca pastile antiacid. Era ceva ce ținea de vechimea averii, se pare să aibă năravuri de om bătrân, acele nevoi grosolane, adulte, și paliative disperate. Obiectul era Încă prea tânără ca să se vadă efectele. Încă nu avea cearcăne sau unghii Îngălbenite. Dar sofisticata sete de distrugere era deja prezentă. Când te apropiai de ea, mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui Gargantua, din opera de referință a scriitorului francez. Identificarea, “botezul” lui Păsări-LățiLungilă urmează o enumerație a definițiilor populare:”Dar te mai duce capul ca să-l mai botezi? Să-i zici Păsări-Lăți Lungilă, mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui”. Grotescul este mai accentuat, mai greu suportabil de cititor la François Rabelais, pe când la Creangă avem de a face cu un grotesc jovial, care provoacă un râs senin, reconfortant. Migala lui Creangă este totuși tehnică. Este o
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Mi-a spus-o deja. Era adevărat. Chiar În dimineața aceea Îi spusesem ceva asemănător. Mă certase pentru că dormeam prea mult. Îmi spusese „Oase moi și putrede“. Și că eram la fel ca mama, că, dacă nu mă vindecam de năravurile astea, urma să pățesc asemenea ei. Nu mă trezisem de tot și În dorința mea de a mai dormi puțin, mi-am acoperit urechile cu mâinile și, crezând că strig În vis, i-am zis: „Oprește-te, vacă mugitoare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ales rîsul homeric care curge de-a lungul și de-a latul pînzei, sunt în mare punctele cardinale ale „naivilor”. De ce am luat-o pe la periferie ca să ajung la „cestiunea arzătoare” a prezentei cărți de proză? Pentru că bag seamă că năravul povestitului plastic și al humorului, de acolo i se trag. I s-a părut lui Gheorghe Bălăceanu că epigrama este specia care i se potrivește ca o mănușă (chirurgicală, aș adăuga pentru o potrivită asociere), dar se pare că proza
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Fără a face un efort; Alții, cinstit, protocolar, Iau leul slab drept contrafort. * Eu n-am puterea de-a convinge, Deoarece nu sunt convins, Că-n lume pacea va învinge Când globu-i de-nrăiți cuprins. * „Lupu-și schimbă părul, Dar năravul, ba” Cum la șefi ciubărul. De ce? Nu-ntreba! 13 iulie 2004 CU SURÂSUL PE SUB LACRIMI Am ajuns ca o povară Celor care îmi sunt dragi Și o țintă mai ușoară Celor cu rău în desagi. Cuvinte mari cu sensul mic
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cu lugu-lugu, până picai În plasa lor. Atunci schimbau foaia... - Înțeleg, spuse ea. De fapt, nu prea Înțelegea această sofistică a Extraterestrului legată de credință, dar, ca să nu-l supere, se gândi că ar fi bine să-l aprobe. „Cine știe ce năravuri mai are și unul ca ăsta, sosit de pe altă planetă, Își spuse ea. Una-două te iau la bătaie și, după ce te umplu de vânătăi, Îți dau și fustele peste cap. Iar acest Extraterestru pare el așa a fi blând, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
om mort!? „Și ce dacă e mort, răspunse bătrâna. Am fost prieteni atât de buni, Încât mă vizitează și acum. Stă aici, pe canapea, picior peste picior și fumează trabuc cu atâta poftă, Încât Îți zici: ia te uită ce năravuri burgheze are un comisar al poporului. Probabil că lui Stalin nu i-a plăcut trabucul lui Buharin și de aceea l-a lichidat...“ După acest incident, bătrâna o luă În vizor și Începu să-i facă șicane Mașei la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]