1,183 matches
-
pentru fiecare din noi este ceva intim, ceva care te ajută să te simți în siguranță, să crezi că ești legat de ceva, că ai rădăcini, că ai unde să te duci, că aparții unui loc. ” De ce-s-a-ncrezut, să -mi năruie liniști- Întinzându-și tristeți pe câmpuri și miriști, Purtate ades pe-ntregul pământ Ce-mi ține în brațe, lumina și-un sfânt.”( Se năruie liniști) Oamenii au creat țări, națiuni, patrii, biserici, temple și o milioane de alte construcții pentru
LEGILE FIRII- AUTOR ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357747_a_359076]
-
ai rădăcini, că ai unde să te duci, că aparții unui loc. ” De ce-s-a-ncrezut, să -mi năruie liniști- Întinzându-și tristeți pe câmpuri și miriști, Purtate ades pe-ntregul pământ Ce-mi ține în brațe, lumina și-un sfânt.”( Se năruie liniști) Oamenii au creat țări, națiuni, patrii, biserici, temple și o milioane de alte construcții pentru a oferi omenirii ideea de apartenență. Mereu suntem în căutare, iar căutarea este îndreptată către casă, către liniște și siguranță... pe care uneori simți
LEGILE FIRII- AUTOR ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357747_a_359076]
-
Dar să-ți arăt cum e să crești. Atunci mi-a apărut în fața ochilor o adevarată panoramă. Nimic nu mai avea speranța în viitor. Un barbat înalt, bine făcut mi-a apărut înaintea ochilor. Părea că privește peste un zid năruit de durere, de tristețe. O imensă melancolie îl cuprindea. Privirea acestuia mi-a rămas adânc întipărita în minte. I-am spus spiridușului: - Mi-am dat seama că nu e bine să fii mare . Totul din jurul tău nu mai are pic
COPILARIE, DULCE MINUNE de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350750_a_352079]
-
de pe scaun, încât l-a răsturnat înapoia sa lovind peretele. A început să înjure. Nu se știe pe cine. Poate pe procuror, pe cei în cauză, scaunul cu pricina ori ziua aceea în care toate planurile lui de după amiază se năruiseră. - Avocat au tâlharii ăștia, domnule procuror? De ce n-ai venit cu el până la ora asta? Da, e prea devreme, așa poate ți se pare... - Văd că ești tare cătrănit. Sigur că au. L-am anunțat imediat după ce am vorbit cu
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
zi urmează noapte, după noapte - noapte iară. Ce-i frumos ne-nfricoșează ce-i urât ne-ncâtă cult, ce-i curat gunoi se face, ce-i gunoi - gunoi mai mult. Ce e mic și mai mult scade ce-i înalt se năruie ce-i furat se-acumulează ce-i muncit se dăruie. .................................. Ce e lumea? E o școală unde silitorii-nvață să iubească și să treacă în Adevărata Viață. Ce e vis e îndrăznire, ce-i poet e sărbătoare - călăuză și îndemn
OBSERVAŢII DE (-O) VIAŢĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358945_a_360274]
-
între Extaz și Plictis Surogatul metafizic al mării pierdut în abis Ziua de azi e copie nereușită a zilei de ieri Ce se rotește-n cârdul sunetelor din “alaltăieri’’. Îmi număr minutele în lacrimi de ploaie Deschiderea mea de pleoape năruie greoaie Dimensiunea prin care se zbate lumea abstractă Și experiența spiritului dată prin materie se contractă. E lucru înțelept să fii nebun la timp Doar soarele și luna-s eterne-n anotimp Trăieste-ți viața cu pasiune și autenticitate Și-ți
MĂRGELUȚE DIN GÂNDURI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358985_a_360314]
-
ridicarea valurilor și căderea cenușii. Să nu își închipuie cineva că nu va fi atins de teroarea morții prin chiar buncărele pe care le-au construit pentru a-i salva. Tot ce va fi făcut de mână omenească se va nărui și tot ceea ce a rezultat din priceperea omului va deveni vulnerabil și dat distrugerii. Putem oare să răspundem unei întrebări, pe care puțini, în drumul lor prin viață s-au întrebat? De ce ne numim oameni și de ce planeta pe care
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
o rimă nouă la acest sonet. târziu prin ochelari și prin pahară s-a scurs ultima zi din astă vară și așteptăm tăcuți cu brațele târzii să reînviem din vechi tapiserii. tapiseria noastră, veche, arde, destramă lungi poeme goliarde, se năruie pe cerul plin de nori și mie când te văd, îmi dai fiori. numai orpheu dă glas iubirii sfinte, prin părul tău de aur, prin cuvinte și ne-amintește cum a fost odată, un trubadur îndrăgostit de-o fată ... miercuri
PRIMA PLOAIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360075_a_361404]
-
în istorie dacă ele au fibră de luptătoare aprige cu păr strălucitor de la nimbul indus trebuie să plecăm în căutarea lor (S)CA-DEN-ȚĂ-N DECADENȚĂ: NE-VOIA DE F-R-U-M-O-S (marți, 15 aprilie 2014, orele 21:52) ceea ce nu poți formula te năruie premeditat distruge molcom structura ta de rezistență inimaginabil! perversitatea biruitoare are toate victoriile pe un tabel și acum le bifează de zor chiar acum tu te poți îndepărta elastic au presărat ei mărgeluțe înaintea ta au ridicat ei soarele pe
STRICT PE ZILE (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360137_a_361466]
-
burdușită. Căldură doar în inima rănită Și-o vorbă bună-n orice dimineață. Când vrei să ai, învață-ntâi să dărui O mângâiere și un umăr tare. Fii tu răspuns la propria-i întrebare, Altfel de faci, încrederea i-o nărui. Ocara schimbă lacrimi în rubine, Nu ca podoabe ce ornează gâtul, Ci pete pe obraz mânjind trecutul, Al meu și-al vostru, triste filistine. *** Referință Bibliografică: Filistine / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1593, Anul V, 12
FILISTINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359835_a_361164]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TOATE TREC Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 835 din 14 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Toate trec, iubito, toate Ca un fum se năruie, Numai dorul meu se zbate Și-n durere stăruie. Toate trec și-s numai brumă Ca un voal ce nu îl vezi, Numai dorul meu se-nsumă Ca nămeții de zăpezi ... Toate trec în lumea rece Ca o frunză și
TOATE TREC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359760_a_361089]
-
fiert, Numai dorul meu presistă, E statornic și e cert ... Toate trec, doar dorul nu e Ca o pasăre în zbor, Nu coboară, nu se suie Și nu are dor de dor... Toate trec, iubito, toate Ca un fum se năruie, Numai dorul meu se zbate Și-n durere stăruie. Referință Bibliografică: Toate trec / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 835, Anul III, 14 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TOATE TREC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359760_a_361089]
-
ai lui Klaus și nărăbdarea lui de a sosi mai repede decembrie mă molipsesc și pe mine. Rămân totuși prudentă și cu picioarele adânc înfipte în pământ, nu îndrăznesc să îmi fac planuri, prea de atâtea ori mi s-au năruit. Nici măcar viza pe pașaportul meu nu mă clintește, pentru că, da, peste 30 zile ai nevoie de viză turistică (valabilă 90 de zile), iar noi, românii, o putem obține de la Consulatul srilankez din Polonia sau Germania și costă 38 euro, cu
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
oglindă-n vis la ceas sfios de noapte Să te dezbrac de alb și să te-mbrac în șoapte. Ești ca un zvon al unui timp ce nu va mai veni În amintirea unui vis ce-n vise se va nărui. Ți-aș fi uitare să nu plângi când te trezești, De lacrimi și de dor, iubito, să nu te ofilești ... Și poate (R.N.B.) Sunt ca o frunză verde Plutind în anotimpuri Și din abis se vede Că-i verde doar
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TIMPUL Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TIMPUL timpul a năruit acoperișul lumii, în timp viața a-mbătrânit cu timpul ruginește încet-încet,timpul... în ape mișcătoare timpul își sculptează chipul piatra plânge, plânge iară în timp munții toacă printre dinți nisipul se întorc să doarmă în timp povestea lor de ieri,de
TIMPUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340483_a_341812]
-
tot mai uniți, așa cum am crescut și am fost învățați să fim cât mai des împreună, când aici, când la Dragomirna, la marginea pădurii.Îmi este foarte greu, dar trebuie să mă împac cu gândul că visele mele s-au năruit. Cu ele s-a năruit ceva în sufletul și în toată ființa mea iar pentru cei care mi-au făcut asta, nu mai pot fi niciodată acel care am fost. Acum e clar, trebuie să plec, trebuie să vând tot
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
crescut și am fost învățați să fim cât mai des împreună, când aici, când la Dragomirna, la marginea pădurii.Îmi este foarte greu, dar trebuie să mă împac cu gândul că visele mele s-au năruit. Cu ele s-a năruit ceva în sufletul și în toată ființa mea iar pentru cei care mi-au făcut asta, nu mai pot fi niciodată acel care am fost. Acum e clar, trebuie să plec, trebuie să vând tot ce-am agonisit aici, trebuie
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
iar bunica dorea să iasa din casă la shopping. Am privit rapid spre fiica mea cea mică, în vârstă de 2 ani, și am evaluat scurt posibilitatea de a o lăsa acasă cu cheia de gât, dar visul s-a năruit brusc când a ridicat mâinile în aer și a început să aplaude, strigând: „Ieiii, mall!” După câteva lupte corp la corp cu pitica pentru a o îmbrăca și alte lupte verbale cu piticul care era pus pe cumpărături necontrolate încă
Acel moment în care soțul uită copilul în magazin () [Corola-blog/BlogPost/338244_a_339573]
-
propun - onorabil, de altfel -, ci disproporția dintre valoarea financiară a training-urilor și eficiența lor. Sunt neconvingători. Te ispitesc cu imaginea reușitei, însă fără a se lua pe ei drept exemplu. De aici și scepticismul multora, care refuză să se năruiască înaintea credinței lor dogmatice în succes. Dacă ar dori cu adevărat să fie credibili, ar trebui ca ei înșiși să o ia de la zero și să arate ce trebuie făcut și să exemplifice, încarnând în propria persoană principiile enunțate, cum
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
1916, România era redusă la o treime din teritoriul ei. În mai puțin de două luni, armata română este respinsă din Transilvania. În plus, sunt pierdute pe rând Dobrogea, Oltenia și Muntenia. Ca un castel de nisip, aproape totul se năruise până în decembrie 1916. Bucureștiul cade în mâinile nemților, abandonat de autoritățile române, care se retrag în grabă. Așa cum avea să se întâmple și în celălalt mare război, tradiția capitulării fără luptă începe acum. Capitala se mută la Iași, tezaurul plecase
Acum 100 de ani, intram în Primul Război Mondial. L-am pierdut zdrobitor, dar rămâne totuși cel mai mare succes din toată istoria noastră modernă () [Corola-blog/BlogPost/338592_a_339921]
-
este mai plauzibilă creația în 7 zile din Geneza biblică decât cosmogonia românească? Răspunsul: fiindcă are în spate autoritatea unor instituții religioase. Îți recomandăm Radicalizarea lui Dumnezeu Timpul coace cireșele. Zidul de care aminteam mai sus, fisurat atunci, s-a năruit cu vremea. Căci numai cu vremea puteam să devin conștient și să accept că am fost îndoctrinat. Menționam, în articolul precedent, că mitul instituie un model exemplar. Mitul în sine e o poveste, e drept, dar asta nu înseamnă că
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
pot să îmi șterg fața de icoane simțind că nu mai ești al meu? Cum să mai cred în tine doamne până și tu te-ai lepădat de noi Ce har divin mai stăruie-n icoane când țara mea se năruie-n nevoi. . Cum să mai cred în tine doamne trăind în viața asta nemiloasă Aș vrea să pot din nou să cred în tine dar pân-atunci întoarce-te acasă. Cât mă cutremur când îți scriu și cât mă doare
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340121_a_341450]
-
de groaznic abator”. Romanul este liric, savuros, plin de comparatii ingenioase și neașteptate, de visări cu ochii deschiși, de metafore uluitoare care te fac să recitești anumite pasaje de zeci de ori, ca pe niște poezii. Și chiar dacă lumea se năruie, Parisul care-i aparține lui Matisse e cutremurat de orgasme luminoase, gâfâitoare, chiar aerul este impregnat de o sperma stătuăa, iar copacii sunt răvășiți ca niște plete. Deși personajul principal este plin de speranță și se bucură ca un copil
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
în cea la care dialoga cu profesorul Ion Zamfirescu m-am simțit datoare să intervin în direct cu câteva întrebări deloc comode pentru invitatul redactorului Sava. Dar toată acea frumusețe a elevatului dialog pe teme muzicale și de cultură se năruie imediat ce Iosif Sava se îmbolnăvește și nimeni altcineva nu va reuși să-l înlocuiască. Exista la acest om de o rară erudiție un respect condescendent pentru interlocutorii lui de marcă. După o emisiune dedicată lui Celibidache, despre care Iosif discutase
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
persoanei în care ne transformăm. Pentru a ne lansa din nou, trebuie să ieșim din noi înșine, trebuie să acționăm, afirmă H. Ibarra. Capitolul 4, “Schimbarea profundă”, demonstrează cât de necesară este această perioadă neplăcută, cănd simțul identității ni se năruie, înainte de a se reconfigură. Identitatea profesională este mai presus de orice tip de practică: un proces nesfârșit de trecere printr-o serie de pași care ne creează și ne dezvăluie eurile posibile. Schimbarea carierei înseamnă redefinirea identității noastre profesionale - ce
Herminia Ibarra: Identitatea profesională. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339409_a_340738]