717 matches
-
zori în cea mai pură baltă De pe-un peron cu semafor, cișmeaua, Mama-n capot, ascunsă de perdeaua De la etaj, pîndind, în coate, trenul, Fără chiloții roz, fără sutienul Ce-mi fascinau copilăria dulce În dup-amiezele eterne și năuce? Ce-mi va aduce Moș Crăciun, ce-mi va aduce???
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
dezleagă Bruma lor întreagă Din strîmta desagă De ce-mi ești tu scumpă Cînd vin hoți să-mi rumpă Haina grea de plumbă Cămașa-mi dezbumbă Mîinile-n piepți bagă Inima să-mi tragă Și s-o ducă, ducă-n Rîșnița năucă Să devin nălucă...
Bucurie dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10759_a_12084]
-
mărturisi că părinții ei au murit. Mai rătăci somnambulă vreo trei zile prin porumbiști și, apoi, sleită, căzu jos și începu să ronțăie din știuleții de porumb încă în lapte. Și-a dat seama că moartea nu o vrea. Umblă năucă prin sate și orașe pînă ce jandarmii o aduseseră înapoi la Vlădeni. Reveni în bordeiul părinților, dar parcă era alta, mai înaltă, mai frumoasă și mai mîndră în mers. Cu banii din salbe se îmbrăcă și își griji bordeiul. Ba
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
a iertat pe toate. Gelozie la vârsta a treia - Crezi că nu te-am mirosit De mai june-ți arde-adica? - Recunosc, a zis smerit Am fost iarăși la... Purcica! Mascul feroce Cum îl știam ce mare e, Rămas-am interzis, năuc, C-odată ca prin farmece, Și dispăruse sub papuc! Eleva la tablă Cum lecția nu și-a-nvățat-o, I-a spus: „Tu n-ai rușine fato?” Iar ea, privind cu ochi șireți: „Ba da și v-o arăt de vreți!”
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
trecea printr-o lungă și complicată ceremonie de înnobilare, îi completa un pergament pe care-l parafa și îl pecetluia cu ceară vișinie, în care imprima blazonul de pe inel, îi lua mantia, îi înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare de cânepă, lângă icoane. Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a formulat de către filozofii șireți teoria adevărului dublu: secundum fidem — adevărul după credință — și secundum rationem — adevărul după rațiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească până îi ia dracul... Că poți, în filozofie, să rătăcești până devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr. La urma urmelor, are și filozofia acces la adevăr, pentru că situarea spiritului în adevăr e vocațională. Babele evlavioase merg la absolut rugându-se, iar filozoful trăncănind silogisme. FRANCMASONERIE
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
că nici el nu știa prea bine, m-a condus până la poartă, iar la plecare mi-a spus încet, cu frică parcă: ,,Ce să-i faci, domnule Zidaru, la vremuri noi, oameni noi. Azi noi, mâine alții, poate”. Am plecat năuc, am mers pe jos până în oraș. Mi-a fost frică să mă duc acasă. Ce să-i spun Elvirei? Că am muncit o viață de om, ca să fiu scos în stradă de niște golani? Am intrat în acest local, m-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
părea însă, undeva departe, o mașinărie odioasă care se declanșează atunci când vine primăvara, pentru a-i anunța pe ăia de la Primărie că e momentul să iasă din bârlog și să vopsească băncile de prin parcuri în verde crud. Se trezi năuc și, ridicând receptorul, se trosni cu el în cap. În loc de doritul „alo“ ce se voia dacă nu vioi, măcar decent, Gigi Pătrunjel scoase, din adâncul gâtului, un soi de hârșâit metalic, ca cel pe care îl fac trenurile când se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu vine nimeni până aici... Moare! Nu sta! strigă bătrâna și, căzând cu genunchii în țărână, prinse să fluture cruci mari, grăbită, deasupra muribundului. Abia mai respirând, fără gânduri, fără voință, cu aerul vâjâindu-i în urechi, Cerboaica se întoarse năucă, neștiind ce să facă. Așteptă să termine soacra, deși știa că chiar dacă omul s-ar ridica din miriște și-ar începe să umble, ca-n minunile Bibliei, ea tot nu și-ar putea reveni, și nimic și nimeni, nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
adaugă încă o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea care-i isteriza pe Eminescu și Cioran, îl amuza sarcastic pe Caragiale, îi agasa pe Eliade și Mircea Vulcănescu și-l făcea până și pe Noica să înjure. Am rătăcit năuc o după-amiază întreagă prin albumul Materie și istorie. Monumentul public și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru amatorii de fantazare istoric-bucureșteană) de Anca Benera și Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
condamnată din principiu să fie Umbra, servitoarea muncită, prohibită, arsă pe rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice adolescentului năuc, pentru care coincidența contrariilor și teoriile sufismului au impus cu înfiorare sinteza lumânare-flacără ca închipuire a relației trup-suflet. Una fără cealaltă, ca plinătatea fără suportul golului, nu pot supraviețui în bogată conlucrare. Booon. Vă scutesc de teoria chibritului și vin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
el descoperind atmosfera din acel club, o atmosferă roșie, de un roșu blînd, dar destul de întunecat, îndulcit de roșul mai deschis al lămpilor cu abajur de pe mese? Nu știu. N-a știut nici el să-mi spună cu exactitate. Eram năuc, mi-a zis el. Se lăsase condus de inginer pînă la o masă, ca un infirm. Nu se uita în față. Se uita înspre estrada goală. Nu goală de tot. Dar fără oameni. Fără el. Și care avea să rămînă
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Mircea Mihăieș Nu Știu dacă cei șase mii de milogi care s-au călcat în picioare la chermeza lui Vanghelie erau cu adevărat profesori. Din imaginile văzute la televizor, păreau mai degrabă o adunătură năucă de precupeți și precupețe, rătăciți la Pavilionul Expozițional între două mărunte tranzacții cu morcovi, pătlăgele și păstârnac. Femei chiuitoare, cu fețele invadate de-un extaz cvasi-sexual, și bărbați cu cămășile leoarcă se încinseseră în hore incoerente, ce aduceau aminte de
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
de departe, să culeagă informații. Gavrilcea era prietenul lui Tudorel, pe el avea să-l cheme. Sună servitoarea și-i porunci să invite pe domnul Tudorel să nu plece în oraș înainte de a-l vedea, în birou. Servitoarea stătu puțin năucă, neînțelegînd de care Tudorel era vorba, și nu se dumeri decât când Ioanide o lămuri cu oarecare parapon că e vorba de domnul Doru. ("Iată, pufni el în sineși, un nume stupid! Doru! Ce vrea să zică lipsa de gust
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și urlă: — Te bucuri! Te bucuri! Animal ticălos ce ești, te bucuri! — Tot ce spun, strigă el, te face să crezi că sînt rău! — Ești rău! Nu mă poți face fericită. Probabil că ești rău! Lanark se opri și gîfîi năuc. Fiecare propoziție alinătoare care-i venea în minte era însoțită de gîndul că ea o va lua ca pe o jignire. Ridică mîna s-o lovească, dar era însărcinată; atunci, se întoarse să plece, dar ea avea nevoie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grup statuar, încremenit pentru nimeni. M-am regăsit cu proteza în mână, cu un sentiment de frustrare, cu senzația că fusesem foarte aproape de ceva important și grav. Am înfășurat-o la loc în hârtia ei și am rămas o vreme, năuc, în piața a cărei tăcere-mi dădea vertije. Și deodată-ncepu să fulguie. În lumina dulce a singurului bec din scuar, atârnând, violet și singuratic, de stâlp, fulgii se îmbulzeau mai repede, apoi mai încet, alburii la intrarea în globul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cu ochii aceia care puteau fi și blânzi dar și grozav de severi, ochii lui negri și frumoși de bănățean. Și părul negru pana corbului, cu firul gros ca din coadă de cal, pieptănat lins pe spate. Acum se uita năuc în toate părțile după ea, cu mîinile-n buzunare, ca de obicei ("las' că-l dezvăț io de asta") și în cap și pe umeri era nins ca naiba. Dar nu stătea zgribulit în rafalele crivățului, ca toți ceilalți din jur
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uite cu prea mult interes la ei, Mos părăsise localul, sprijinindu-l pe bătrân. O dată ajunși la stână, Severus căzu într-un somn adânc, acompaniat de un sforăit gros, sonor. Se trezi abia a doua zi dimineață și îi privi năuc pe cei trei. ― Aha! răcni el bucuros. V-ați dat seama cine sunt cu adevărat! Scoateți australul! Fără o vorbă, Mas își extrase cel mai lung dintre pumnale și își plimbă degetul peste tăișul lui strălucitor. ― Ce? Crezi că mă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
surorii mele mai mari. M-am dezlănțuit într-o furie oarbă. „Spuneți-mi, o să vedeți că-mi pot ține gura.” Sătulă de război, mama mi-a șoptit la ureche: „Sora ta va primi un pian de ziua ei.” Am rămas năuc preț de zece secunde și-apoi am strigat: „Julie, o să primești un pian de ziua ta.” Nu știam de ce o făcusem. Secretul țâșnise din gura mea ca un gheizer. Nici nu-ți poți imagina cum și-au bătut joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
aceasta ținea de viața eternă, pentru că nu se poate vorbi în veșnicie, în starea fără început și sfârșit. Pentru ochii mei, era femeie, dar avea, în același timp, ceva supraomenesc. Fața Ei ștergea din memoria mea toate celelalte fețe; eram năuc. Tot contemplând-O, începui să tremur, iar genunchii mi se înmuiară. În clipa asta, în ochii Ei mari, peste măsură de mari, umezi și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-o baie de lacrimi, mi-am văzut întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ce se afla pe malul unui pârâu secat. Spuse: - E bine aici? Fără să aștepte răspunsul, începu să sape cu un hârleț și un târnăcop pe care le avea cu el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu toată dexteritatea unui specialist. Săpând în pământ, găsi un obiect care mi se păru un vas emailat. Îl înfășură cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se făcuse ziuă. Inima îmi bătea foarte tare. Aveam senzația că tavanul îmi apăsa pe cap și că pereții deveniseră peste măsură de groși, că pieptul era gata să-mi explodeze. Vedeam încețoșat. Multă vreme, am fixat cu o privire năucă grinzile camerei; le număram, apoi o luam de la capăt. Nici n-apucasem bine să închid ochii, că auzii un zgomot. Doica mătura încăperea. Îmi adusese prânzul sus; puteam să-l văd pe bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
locurile pe paturile suprapuse, liniște, se ridică încet cortina, se aprind lămpile, hăul imens devine și mai mare, dar nu am timp de teamă, am treabă și asta mă ține tare. Îmi vine rândul și sar din pat. Au rămas năuci, pentru că ce s-a petrecut le-a depășit înșelegerea. Am jucat cum simțeam eu, cum știam eu, cum credeam eu. Am luat trei rânduri de aplauze și am plecat acasă fericit ca niciodată. N-am stat la aplauze pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Masca. Din păcate a murit destul de repede, un accident cumplit de circulație, o mașină condusă aiurea și cel mai mare cronicar român al acelor ani a dispărut. A fost incredibil, vestea s-a răspândit ca fulgerul și am rămas cu toții năuci, mult mai singuri, mai cumplit de singuri. Era în holul Teatrului Național, pe un catafalc înalt și am stat la căpătâiul lui câteva minute în care am trecut cu gândul prin toată viața mea și a lui, mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
papucul omului. Spectacolul merge mai departe, îl terminăm, luăm aplauzele, plecăm rapid la hotel, căci eram obosiți și a doua zi aveam drum lung de făcut. Nu apucăm să ne dezbrăcăm, că auzim o bătaie în ușă, deschid și rămân năuc: în fața mea erau doi ofițeri de poliție. Aceștia nici una, nici două, ne înșfacă, ne duc jos în restaurant unde ne aștepta spectatorul cu un singur pantof, râzând. Era șeful poliției din landul respectiv, care a stat apoi la băute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]