707 matches
-
o adevărată carieră literară. O tristețe a zădărniciei în fața întâmplărilor vieții tale, când, prins deodată în neștiutul lor, te trezești neputincios, neajutorat, aruncat în voia unor neînțelesuri cu care nici măcar nu poți crede că lupți. Tot așa m-am pomenit năuc în fața neînțelesului când, în urmă cu foarte mulți ani, venind de la doctorul F., unul dintre filateliștii pe care îi cunoscusem la Ester, s-a întâmplat ca tocmai în după-amiaza aceea țiganii să-mi fure în aglomerația din autobuz portofelul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umplut capul cu fel de fel de povești, care mai de care mai aiuritoare, oferindu-mi chiar o sumă destul de frumoasă pe el, prea bine știind că nu-l voi vinde. Ca să mi-l fure, peste câteva ceasuri, țiganii... Priveam năuc în jur când am coborât în stație, nevenindu-mi să cred că portofelul dispăruse, că rămăsesem fără timbrul cu marele fluture, că pierdusem, astfel, și ultima urmă palpabilă a prietenului meu din R., a anilor petrecuți acolo, a tuturor visurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului.“ Aici e situat chiar începutul: graba spre o ședință a viitorilor comuniști din facultate, plină de promisiuni, va devia într-o izbucnire rebelă, ce conduce firul Textului în chiar inima întunericului: prima beție solitară, plină de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sus, sfidător, În timp ce Îi mîngîiam gîtul cu vîrfurile degetelor. Îmi amintesc cum mi-a luat mîinile și le-a așezat pe sîni și cum Îi tremurau privirea și buzele cînd i-am luat sfîrcurile Între degete și le-am ciupit năuc, cum a alunecat pe podea În timp ce Îi căutam pîntecele cu buzele și coapsele ei albe mă primeau. — Ai mai făcut asta vreodată, Daniel? În vise. — Serios. — Nu. Dar tu? — Nu. Nici măcar cu Clara Barceló? Am rîs, probabil de mine Însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Împreunându-și din când În când buzele și mânile și tot ce mai era de Împreunat. ...Medicul Își cumpărase o oglinjoară pe care o ținea În portmoneu, iar noaptea o ascundea sub pernă. De multe ori se trezea din somn năuc, studiindu-și la lumina veiozei trăsăturile, sau se ducea la baie, deschidea robinetul, apropiindu-și fața de oglindă. Chipul său ușor buhăit Îl atrăgea ca un abis fără fund, absorbindu-i gândurile cu forța cu care vidul absoarbe bucățele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea și mai rău. Vecina se așeză În mijlocul curții, amenințând că nu se va mișca de acolo până când omul care a necinstit-o nu-și va primi pedeapsa cuvenită. Stând cu coatele sprijinite pe gardul de ostrețe, soțul ei privea năuc la această scenă. Vecinul Îi ceru ajutorul. Dar acesta, ca de obicei, ridică neputincios din umeri. În fața nevestei sale, el părea a nu avea nici un cuvânt de spus. Ce era de făcut? Lucrurile luau o Întorsătură din ce În ce mai neplăcută. Tot satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clătina acum vechea-i cunoștință: piciorul... Făcând un ultim efort, Noimann se sprijini de un zid, simțind cum pământul, Învârtindu-se ca un disc lichid, Îi lunecă pe sub picioare. Se trezi, mult mai târziu, când deja dădea să se-nsereze, umblând năuc prin gară... PAGINĂ NOUĂ X. Strada Nervi ... Un om alcătuit dintr-un picior aleargă pe o stradă fără sfârșit. În spatele lui, Îmbrăcat Într-un costum alb, strălucitor, boțit la subțiori, merge doctorul Noimann. Mathilda, Mathilda! Unde ești? Priviți-l: piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
osândiți, iar românul nu s-a trezit din somnul cel de moarte. El a rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot pasul, fețe triste și frunți întunecate, cadavre neînhumate. Patronați și conduși de foștii peceriști, acum deghizați în P.S.D., fost altădată partid
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic este! În cămara sufletului sfinției voastre trebuie să ardă adevărul în care să se regăsească fapte de bun român și bun creștin. Când Dumnezeu va trimite îngerii lui să culeagă faptele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
De văzut, nu vedeam nimic. De ce să mă prind? Am întins mâinile în lături, doar doar oi întâlni vreo creangă sau o rădăcină ceva... Nici vorbă să mă agăț de vreun vreasc. Norocul meu a fost că pârâul, care curgea năuc, făcea un cot și m-a aruncat împreună cu niște bucăți de pod între niște tufari... M-am prins cu amândouă mâinile de ce s-a nimerit și cu mare greu am reușit să ies din apă... În bezna aceea m-am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nimic în loc, au pornit într-un galop nebun, fiecare în altă parte... Asta am putut s-o văd doar cât bătea lumina flăcărilor de la copacul trăsnit. Pe urmăăă... Din cauza ploii care începuse, nu auzeam măcar galopul lor. Așa că am rămas năuc. După un timp, am pornit în neștire... Dar ce să vezi noaptea? Urlam precum urlă lupul la lună. Nu știu ce anume spuneam, dar cred că îi strigam pe nume... Între timp, a pornit o vântoasă de culca copacii la pământ. Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apoi cusută și bandajată. Sună acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție de speranță îl făcu să raționeze ca un polițist. Îl sună pe Ellis Loew, îi spuse ce se întâmplase, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oșteni? - Desigur, commandante. Bucătarii. Bucătarii mei au avansat până la linia voastră de apărare și au pregătit vițel la proțap. O fi spunând vărul meu Ștefan că m-am țicnit În temnița de la Vișegrad, dar nici n-am ajuns atât de năuc Încât să atac oștenii Ordinului scutului și spadei. Iar pentru căpitanul Oană, dacă medicul venețian Îmi permite, am un vin tocmai potrivit. - Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește. Cum de putusem să fiu atât de năuc! Omul de Încredere al lui Ștefan În materie de misiuni secrete și, pe cât posibil, primejdioase. Căpitanul Morovan nu plecase de capul lui, singur, să vadă dacă pe Marea Neagră plouă. Pe Marea Neagră avansa spre gurile Dunării o flotă militară de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor, deasupra tuturor grijilor pământești, subînțeles cheltuielile respective, sub masca științei pure, practică parazitismul și tirania! . . . Am găsit pe Lina cu ochii roșii și năucă . Credeam că Rim e pe moarte! Mă bucuram! . . . - Nory! râse Mini, Nory' dar când "ei" vor muri toți, ce te vei face? Vei muri și tu, de urât. Nu vei mai avea pe cine distruge! Pronunța "ei" cu un fel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu gura încleștată, cu un ochi vânăt, plină de contuziuni și arsuri. Jumătate cuverturii, percleluțele erau arse, Doru nu era de recunoscut: cu ochii bolboșați, cu părul vâlvoi, năuc. Slugile fugiseră în toate părțile și baba o luase razna pentru totdeauna. Lina se speriase așa de tare că nu fusese bună de nimic și trebuise neapărat să vie și doctorul de plasă, cu toată rușinea. Noroc că toate contracțiile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit dezmățul, Cuprinzând câmpie și păduri. Să mai rabzi o iarnă cu ninsori năuce, Bunule mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi cioplească cruce, Când va fi să mă întorc în lut. La casa părintească Mă-ntorc la mica mea bucată de pământ, Rămasă de la tata din străbuna-i glie în sat, mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la ea, am smuls focului căldura, pietrelor - statornicia, porților - privirile, ceasului tic-tac-ul și le-am făcut scară spre stea să lumineze pasului calea ... Puzzle si roșu de sânge în zorii zilei de foc mă trezește cântec de pescăruși; mă îndrept năucă spre fereastră, sigură că peisajul marin e acolo, încerc să despic zarea : nu-mi iese, ca un bumerang mă izbește imaginea veche de beton, deasupra - doar o bucată de azur, o bucată de soare și pescărușii... piese rătăcite, probabil, din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită. Tu dor neinventat Citește-mi gândurile toate, înalță-mi zborul nerostit și nu-ți feri privirea; găsește tu să fii chematul și-așteaptă-mă să îți deschid
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-se, să se miște Învelișul moale și subțire. Enin cel tânăr se opri nedumerit și speriat, apoi se așeză lângă sufletul său care se zbuciuma și părea că vrea să spargă pielița gingașă și să se reverse. Plecase de acasă năuc, dar Încruntat și hotărât. El nu știa prea bine dacă o iubea sau nu pe fata grecului. Ba da, dar așa cum o iubeau toți băieții și bărbații satului, adică de departe și ca pe o icoană. Nu era adevărat nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un bănuț pe la multele sale rubedenii. Dărnicia lui l-a pierdut, căci au aflat jandarmii, l-au legat, l-au bătut și l-au trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se rătăcise pe Înserate În preajma satului. În loc să-și ia zborul În sus și să-și vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stâlpi care zumzăiau și ascultau ce-și spuneau unul altuia marii conducători ai lumii ori nevestele lor cele sclifosite, care se lăudau una alteia cu bijuteriile și minunatele veșminte pe care și le cumpăraseră. Nu-l văzuse nimeni pe Îngerul năuc, dar erau cu toții Încredințați că lucrurile stăteau cum Își Închipuiau ei. Tușa ciopli În pâine un stâlp de lemn din care, ca niște frunze, ieșeau pene. Cei care nu știau despre ce era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
E prea frumoasă fata ta...”. Când auzea vorbele astea, băiatul, nu știa de ce, se simțea mai ușurat. Undeva, bine ascuns, ținea gândul că Într-o zi el urma să aibă cutezanța de a Înălța ochii către ea. Până atunci, Însă, năuc, lipea obrazul de coaja dudului. Erau nopți când razele de lumină albastră a cerului cădeau În pulberea drumului și pufneau ușor, ca și cum picături reci de ploaie s-ar fi scufundat În praful acela fierbinte. Frunzele copacilor și ale buruienilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a bisericii, precum și crucea din vârf, au fost avariate de căderea unui obiect necunoscut, care nu a fost găsit și despre care mulți șopocăiesc pe sub palmele duse la gură c-ar fi fost, de fapt, un Înger zănatic, rătăcit și năuc ce a Încurcat, În zborul său, susul cu josul - așa cum se pare că s-a mai Întâmplat În trecut - și s-a izbit amarnic de turlă, dovezi fiind În acest sens penele neobișnuite răspândite În curtea bisericii și despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
perechea la odrăslit. Satul Întreg i se păru mai pașnic și mai liniștit decât apucase vreodată să-l vadă. Toate din jur deveneau blânde și mângâietoare, chiar și durerea pricinuită de suferințele bătrânului se ostoi În sufletul lui Repetentu. Rămase năuc și Încremenit atunci când, tremurând chinuit pleoapele urduroase, umflate și pline de puroi, nea Mitu sparse tăcerea cu un glas tremurat, În care cuvintele se auzeau, totuși, neînchipuit de limpede și de dureros: „Păi, tu nu ești ăla care a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]