561 matches
-
de generații întregi: -Cine nu a înțeles e rugat să ridice mâna. Eu privesc speriată în jur. Toți au înțeles. Și gândesc:„e clar, trebuie să-i spun, sunt singura care nu a înțeles”. Ridic timid mâna sus... Profesoara e năucită de-a dreptul. Nui venea să creadă că am îndrăznit. Nimeni nu mai îndrăznise asta până atunci. Întrebarea ei era de complezență. Și așa eram dintre cei de la filologie „care fugeau de matematică”. Colegii mă privesc și mai năuciți... Ea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a dus la școală, cum a vorbit cu învățătoarea, cu profesorii, dar ăsta nu-i dă răgaz... -Asta nu se pune...O să mai vorbim...Și semnează, acum cu negru în arial bond: sărutul :p. Săraca gospodină ce s-a mai năucit cu litera aceea : p. Hai, sărutul o fi un sărut simbolic, transmis de un inspector la stat gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și caldă prin care sufleul meu, durea adânc prin foșnetul de frunze ofilite. Și, ca o prelungire a gândului, mi s a părut că-mi oferi toată grădina de vis, în care dragostea ta înseamnă un trandafir al speranțelor. Atunci, năucită de atâta fericire am vrut să caut Rădăcini în zodiile ce ne făcuseră să credem și-n toată noaptea mi s-a părut că mi-a fost adus un aer din gânduri de dragoste. Buimacă, încercasem să plec fără să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
saltimbancilor cei făcuți fără vedere și auzul omenirii. Nesperată destrămare sub ochii mei am putut vedea. Mam clătinat pe picioare și-n cele din urmă mi-am luat zborul. De aici îmi revăd orice mișcare. Am rămas în umbra milenară năucit de doruri lumești și poate de întâmplările din împreunarea cerului cu pământul. Doamne, și ce cărare de înger răstălmăcesc! Nimeni nu percepe de ce nu vreau să merg la uitarea ce doare întâi și apoi moare. De ce nu mai urc pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să afle care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu sufletul înghețat la spusele repetate ale Inei privea năucită în toate părțile, negăsind cuvintele potrivite. Devenise o stană de piatră. Câteva momente în biroul comandantului nu se auziră decât respirațiile celor prezenți. Fiecare din ei percepea în felul său cauza în dezbatere, dar se putea desluși că nimănui nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
așteaptă o minunată societate ca să-i absolve de povara lor. Ei nu au nevoie de mărturisirea iminentei lupte, ci de promisiuni de siguranță. Deși țipă cu putere. Strigătul e de ajutor. Să-i apere cineva. Așa se-nvîrte lumea, să alergăm năuci căutînd o credință, clădind sicrie în care așteptăm să se întrupeze zeul. V. tînăr descopăr că de fapt nu ne obsedează moartea și nici veșnicia ca atare, ci doar o cheie. Un algoritm. Căci fiecare caută moartea optimă pentru eternizare
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor, pulsînd, doar, cînd și cînd în cîte-o satisfacție organică. Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de a-i întemeinici.” Mă năucește. Pasărea reptilă a început să-l privească și pe el din cînd în cînd cum debitează paradoxuri. „-Adică egoismul își întemeinicește propria anulare?” -îl întreb. Tînărul Doctor îți freacă fața cu palmele. Am citit undeva că gesturile astea dictate de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cel ce vorbește vrea să-ți ascundă minciuna. „-Doar egoismul te poate trezi asupra morții”spune el-„căci ți-e la fel de personal ca și aceasta. Și ea e singura care-ți dă sens cu adevărat. Faptul de a trăi te năucește. Vezi, nu te bate gîndul că viața e un lest inconștient, că, viețuind, pășim în apropierea morții ca-n apele mării, scufundîndu-ne pe măsură ce înaintăm? Iar amintirea e boală pentru că goală ne e viața lăsată în urmă. O plută încărcată cu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să dea semne de oboseală și pînă la mine răzbat undele durerii sale. E o purificare. O eliberare ca din genune. Oricît de dureros ar fi adevărul e, totuși, o șansă. Și el limpezește tot ceea ce pe V. tînăr îl năucește, îl amăgește cu iluzia fericirii îngreunîndu-i astfel disperarea căderii. V. tînăr stau la marginea imensului ochi ca la poalele unui munte. Totul în jurul meu s-a transformat în deșert. O scenă pustie. Căci în acest deșert mirajele se întrec unele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Celui tînăr îi apare, cumva, viitorul. S-a oprit din discuție pentru că, printre lumi pîrjolite și chipuri descompuse de țipete, a văzut trupul legat de aparate de aici din spital. M-a văzut limpede și pe mine veghind și-i năucit. Nu poate accepta un astfel de viitor dar simte că așa e. Căci, pînă la urmă, într-acolo se îndreaptă. Nu sesizează vocea sentențioasă a Doctorului: „-Superb și înfiorător”-spune el. „-Deci viața așa cum o vezi tu e un infern
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el bucurie și durere. Dar, numai amăgiri deșarte. Am umplut cu cuvinte timpul și distanța în care aș fi putut să mă apropii de oameni. Mă întreb acum la ce-am mai scris atîtea cărți, eu, încurcatul? Ca să-i mai năucesc și pe alții? Rostuirea lor e frumoasă dar, singură, devine un copil ce crește monstruos. Are nevoie de un tată.” Liniștea e vie. Și Judecătorul tace. Ticăitul ceasului de la mîna mea sună molcom. Reiau: „-Am înțeles tîrziu. Inteligența n-are
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Doar apăsarea palmei mele poate înmuia sticla. Sînt unealta. Granița spiritului către lut. Inima cu două circuite: de idee și de carne, de sublim și perfid. Locul de integrare al Creației care a făcut și, astfel, a despărțit lumea. Omul năucit de formele văzduhului nu realizez că m-am născut îngenunchiat pentru a încerca să sfîrșesc ridicîndu-mi îngenuncherea la verticala cerului.” Iată-ne: eu și femeia. Ne lăsăm pradă dinților răului cu care ne sfîșiem; întinzîndu-ne; încercînd să cuprindem în brațe
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din fier. Figura aceasta se numea balans. Balansându-se Între pereții stomacului, peștișorul absorbea surplusul de alcool, umflându-se ca un burete și menținându-l Într-un singur loc. Royal-ul este totuși o băutură grea. Dacă ai Întrecut măsura, te năucește de cap. Într-o seară, În timp ce petrecea cu cei doisprezece ortaci ai săi, Ippolit a Întrecut orice măsură. A băut și spirt cu bere, și lichior, și vin. Bea și nu se mai putea opri. Dădea pe gât pahar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros ciudat, de chibrit ars, amestecat cu parfum de levănțică, stăruia În urma ei. „Te pomenești, gândi Ippolit năucit cu totul de această nouă apariție a vechii sale cunoștințe, că drăcia se dă cu spray pe la subsuori și mameluțe...“ Cuvântul „mameluțe“ avu, cel puțin pe moment, darul să-l amuze. „Hei, Sophia, Sophia, multă bătaie de cap Îmi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
paradoxală pe care Rudyard Kipling însuși ar fi putut să o creeze la rândul său, borgesian. Invocarea lui Kipling este invocarea unei Indii britanice, india raj-ului, continent trăind în umbra rivalității cu Rusia țarilor, continent al miresmelor și culorilor care năucesc mintea europeană, continent ce ascunde, sub epiderma sa catifelată, uri și drame fără de pereche. La graniță se întinde un spațiu pe care nimeni nu poate să îl domesticească, acel regat afgan spre care se îndreaptă coloanele armatei engleze și emisarii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că în pofida a tot ce s-a întîmplat se mai poate înălța de la sol înainte de a-l opri cineva. Atunci se produse prima lovitură, care cutremură pur și simplu nava. Era mai violentă decît își putuse el închipui vreodată. Îl năuci îngrozitor o clipă și-l făcu să creadă că a suferit un șoc care-i întunecă rațiunea. Alergă în sus, tot mai sus, și deja în inimă i se strecurase teama de înfrîngere. Cea de a doua lovitură de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
curs nou care deocamdată nu este chiar atît de popular. Cuprinde întărirea funcțiilor morale. Dar spune-mi cînd vor fi gata listele pe care le-am comandat prin Triner? Sau n-ai idee de ele? Viteza conversației păru să-l năucească din nou pe Royan, dar păru că face față poverii: ― Mă tem că nu înainte de ora șase. Eu... Hedrock i-o retează: ― Royan, mîine o să ai parte de niște șocuri cumplite, dar să te ții tare. Să nu-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit de neașteptata surpare gravifică și contemplă cu o uimire în creștere desfrâul vegetal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
orbu. Bătrânul ăsta a violat copii. Este o lepădătură. Nu cred că te cunosc, i-am spus lui orbu. Nu dar eu te cunosc. Ți-am văzut fișa de cameră. Ești cineva. Ești un criminal, mi-a spus el. Eram năucit. Oamenii mă respectau pentru că am omorât pe cineva! Închisoarea își avea propria ierarhie a valorilor, iar criminalii erau mai respectați decât borfașii de rând. Trei mii două sute de deținuți, hoți, violatori, homosexuali și criminali, erau aruncați în această pușcărie mizerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de azi, însă, așa se purtau tinerii, iar el nu putea schimba treaba asta. Stătuse de vorbă cu ei, le spusese că reputația garajului depindea și de ei în aceeași măsură în care depindea de el. Se uitaseră la el năuci și își dăduse seama că, pur și simplu, nu înțelegeau. Nu fuseseră învățați ce înseamnă să ai o reputație; conceptul acesta era paralel cu ei. Gândul acesta îl deprimase și intenționase să scrie despre asta la Ministerul Educației, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prin cafenele! Nu-i mai convine Regatul! Poporul din care se trage! „Republica” din Regat - Stațiunea! Un zăbăuc! Vorbește de elită! Elitele se plămădesc de-a lungul secolelor, nu le caci peste noapte, minte constipată! Ramolitul ăsta îmi încurcă treburile, năucește lumea, o dezorientează de tot. Or, eu indicasem o direcție: Domeniul! Vrea să schimbe Ordinea! Nici măcar nu știe cu care... Pentru un popor educat, orice formă statală e bună, pământul e plin de exemple. Numai că educația se face, întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Un prizonier surdo-mut, orb, fără auz, lipsit de membre, eunucizat pentru a nu se masturba, ultima plăcere posibilă, un boț de carne într-un pat, dar nu va fi așa, am dat informații false! Ești convins că sunt în transă, năucit de medicamente, hipnotizat, pentru că nebun știi că nu sunt, dar nu-ți dai seama, doctore, că eu fug, de fiecare dată, trec în spațiul celălalt, unde - niciodată - persoana a IV-a nu poate fi ajunsă, atinsă, agresată de celelalte trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
era culcat. Dar acum, pentru prima oară Gosseyn își dădu seama de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
glorioasă, el va dori un univers unificat. La enunțarea riturilor, pe măsură ce se preciza ta-bloul, Gosseyn își dădu seama pentru prima dată de unele lucruri. Așa se justificau cuceririle lui Enro. Afirmațiile de bază fiind admise, restul venea de la sine. Era năucit. Recunoscuse că era acolo vorba de un corp al lui Gosseyn. Dacă aici ajunsese nebunia suscitată de prezența acestui corp, el care se afla nemuritor grație existenței unei serii de corpuri analoge va trebui să-și reconsidere în întregime problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]