541 matches
-
și sunt lângă tine. Sunt un tată oarecare, un sărman tată copleșit de durere, cu gura uscată, cu părul transpirat și rece. E ceva ce nu pot să înțeleg, ceva ce planează într-un fel de limb de stupoare. Sunt năucit, sunt într-o embolie de durere. Închid ochii și refuz durerea aceea. Tu nu ești acolo, ești la școală. Când voi deschide ochii, n-am să te mai găsesc. Am să găsesc o alta, n-are importanță cine, una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se potriveau deloc. Mda, nimic pentru mine, am zis eu. Hai, să mergem în altă parte. Maria pufni pierzându-și răbdarea. —Unde? La magazinul cu articole pentru camping? Vino după mine. Ne-am oprit în fața unui raion care m-a năucit prin gama de culori. — Cred că ăsta e raionul pentru clovni, am șoptit, sperând să nu mă audă vânzătoarea fioroasă din apropiere și să mă identifice ca fiind unul dintre acei filistini ai stilului, cum știam foarte bine că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold Bennett stenografie În carnet: „O bătălie Între duri și puri“. Se năpusti spre culise, șocat, amețit de zgomot și năucit de lumina reflectoarelor. Se Împiedică de o mobilă din recuzita piesei și rămase locului, neștiind Încotro să o apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă. — Îmi pare rău, Henry, murmură el. — De ce m-ai expus acestui... acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de un străin din Rusia, care a răposat, dar pe care-l cunoșteam și care a știut să fie surugiul sau grăjdarul unei doamne ce poseda un briliant valoros; În țara ei, doamna era prințesă, dar iubirea nu are legi. Năucit de atâta noroc, tânărul a avut o clipă de slăbiciune - oricine are una - și și-a luat tălpășița cu briliant cu tot. Când s-a căit, era prea târziu. Revoluția maximalistă Îi risipise pe toți În lumea largă. Mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În carouri se repetau, dar În format redus. Cititorul perspicace va fi ghicit de-acum că tânărul era José Formento, apostolul, evanghelistul lui Anglada. Nu făcea o treabă plicticoasă. Versatilitatea lui Anglada, modern un Fregoli al spiritului, i-ar fi năucit pe alți discipoli, mai puțin neobosiți și devotați decât autorul scrierilor Pișu-leagăn (1929), Însemnările unui achizitor de păsări și ouă (1932), Ode pentru directori (1934) și Duminică pe cer (1936). După știrea tuturor, Formento Își venera maestrul, iar el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și erau mereu mai vorbăreți. O singură interjecție a lui Montenegro la adresa maiestății taurilor a fost de-ajuns pentru a deștepta creierii lui Anglada. ținându-se pe propriile-i picioare, maestrul a improvizat una dintre fecundele tirade lirice ce-i năucesc deopotrivă pe istoric și pe lingvist, pe omul rece, rațional și pe cel cu inimă mare. A arătat că În alte vremuri taurii erau animale sfinte, oarecum sacerdoți și regi; mai curând zei. Că soarele ce-și arunca lumina peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Commendatore. A publicat adaptarea epopeii Cantar de Myo Cid pentru adulți; premeditează severa adaptare În manieră gauchesca a unor Soledades de Góngora, pe care le va dota cu țâșnitoare și iazuri, cu blănuri tăbăcite și nutrii. Don Anglada, m-ai năucit cu atâta potop de cărți, a zis Parodi. De vrei să te ajut cu adevărat, vorbește-mi de răposata-ți cumnățică. Căci nimeni nu mă Împiedică să te ascult. — Ca și critica, nu mă Înțelegi. Marea pensulă (am spus: Picasso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
don Renovales. A doua zi am petrecut toți la pripon. Mandea ieram acasă și le făceam pă plac la tot soiu de curioși care punea Întrebări dăspre căruță și, cu fiecare tablo vivant care io Îl zugrăveam pentru ei, Îi năuceam și mai nașpa. Am săpat conștiincios ca genistu, până am aflat că lu Limardo Îi făcuse șliț pă la cinci după-amiaza cu propiu șiș-ascuțitoare dă os. Uite ce-i, pe ăi care cred că chestia asta de nici nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
jur, nu mai lasă nici pic dă untură. Ce șozuri mai duce vântu pă aripi, coane Lumbeira! Mai nainte să-ți Îngropi molarii În pudinca asta ingleză, totu se schimbă pe nesupă samă și dă unde până mai ieri te năucea papagalu, acu iești tu pă trapez și-l năucești pă dânsu. Nu că mă lași să minciunez, da-ți spun că mandea ieram mai lipit ca pistonu dă siringă la Institutu dă Prognoză „Veterinarele Diogo“ și că duhoarea dă tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șozuri mai duce vântu pă aripi, coane Lumbeira! Mai nainte să-ți Îngropi molarii În pudinca asta ingleză, totu se schimbă pe nesupă samă și dă unde până mai ieri te năucea papagalu, acu iești tu pă trapez și-l năucești pă dânsu. Nu că mă lași să minciunez, da-ți spun că mandea ieram mai lipit ca pistonu dă siringă la Institutu dă Prognoză „Veterinarele Diogo“ și că duhoarea dă tren iera pentru măndel ca izu dă coteț pentru dulău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și, nainte să apară inspectoru, io chiar ieram băgat În șpaltele Instrucțiunii secundare dă Amancio Alcorta. Da să vezi că aportu care l-am putut aduce chiar În prima dimineață care m-am dedicat la letere a fost canci, pencă, năucit dă toate șozuroaiele alea cu pedanterii, mandea citeam și răsciteam, fără să mă prind dă cele mai bocănoase errate, dă rândurili sărite, dă paginile uitate sau cu zațurile mestecate. În Plaza, am putut decât să articulez obișnuitu Să-ți meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
umblători 48, i-am Întors-o, da lasă-n pace canoele. Important pentru matale, madam, ie să-mi pui cinebijuteria În S.U.P.A. aia, să nu dea dracu ca vro păsărică să ducă vorba la domnu soțu. — M-am năucit, a opinat doamna. De ce spui ce nu pricep? Încurcătura iera Încurcată, da io ieram pă cai mari. Acu ai să mă pricepi. Că vorbesc dă perechea delictuoasă care tu o faci cu susnumitu Cárdenas. Amărunt care l-ar putea interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
când buchiseam azi-dimineață ziaru iera să dau pă spate dă uimire. Apoi mi-am adus aminte dân memorie. Ieri, când m-am Întors dă la ghiftuială și m-am soilit În debara, a cârâit telefonu. Iera Pérez, care m-a năucit la cap cu Încrederea lu pretenara, că Fonseca Îi povestise d-acu tărășenia. Mi-a promis să-i facă dă tot râsu pă Monsenioru și pă Kuno, c-o papară la fel cu a mea. Pretenarii Îl lăsasem baltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
submarinul se Întorsese și venea direct spre DH-8, cu luminile aprinse. Se apropia din ce În ce mai mult și senzorii de alarmă intrară În funcțiune, acționând sirenele și luminile roșii de avertizare. „Urăsc alarmele astea“, Își spuse Norman În timp ce alerga la consolă. Privea năucit butoanele: „Cum dracu se oprește chestia asta?“ Se uită la Harry, dar acesta rămânea În continuare inconștient. — Beth? Ești acolo? Cum se oprește blestemata asta de alarmă? — Apasă pe F8. Care dracu era F8? Se uită În jur și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
așteaptă o minunată societate ca să-i absolve de povara lor. Ei nu au nevoie de mărturisirea iminentei lupte, ci de promisiuni de siguranță. Deși țipă cu putere. Strigătul e de ajutor. Să-i apere cineva. Așa se-nvîrte lumea, să alergăm năuci căutînd o credință, clădind sicrie în care așteptăm să se întrupeze zeul. V. tînăr descopăr că de fapt nu ne obsedează moartea și nici veșnicia ca atare, ci doar o cheie. Un algoritm. Căci fiecare caută moartea optimă pentru eternizare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor, pulsînd, doar, cînd și cînd în cîte-o satisfacție organică. Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de a-i întemeinici.” Mă năucește. Pasărea reptilă a început să-l privească și pe el din cînd în cînd cum debitează paradoxuri. „-Adică egoismul își întemeinicește propria anulare?” -îl întreb. Tînărul Doctor îți freacă fața cu palmele. Am citit undeva că gesturile astea dictate de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cel ce vorbește vrea să-ți ascundă minciuna. „-Doar egoismul te poate trezi asupra morții”spune el-„căci ți-e la fel de personal ca și aceasta. Și ea e singura care-ți dă sens cu adevărat. Faptul de a trăi te năucește. Vezi, nu te bate gîndul că viața e un lest inconștient, că, viețuind, pășim în apropierea morții ca-n apele mării, scufundîndu-ne pe măsură ce înaintăm? Iar amintirea e boală pentru că goală ne e viața lăsată în urmă. O plută încărcată cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să dea semne de oboseală și pînă la mine răzbat undele durerii sale. E o purificare. O eliberare ca din genune. Oricît de dureros ar fi adevărul e, totuși, o șansă. Și el limpezește tot ceea ce pe V. tînăr îl năucește, îl amăgește cu iluzia fericirii îngreunîndu-i astfel disperarea căderii. V. tînăr stau la marginea imensului ochi ca la poalele unui munte. Totul în jurul meu s-a transformat în deșert. O scenă pustie. Căci în acest deșert mirajele se întrec unele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Celui tînăr îi apare, cumva, viitorul. S-a oprit din discuție pentru că, printre lumi pîrjolite și chipuri descompuse de țipete, a văzut trupul legat de aparate de aici din spital. M-a văzut limpede și pe mine veghind și-i năucit. Nu poate accepta un astfel de viitor dar simte că așa e. Căci, pînă la urmă, într-acolo se îndreaptă. Nu sesizează vocea sentențioasă a Doctorului: „-Superb și înfiorător”-spune el. „-Deci viața așa cum o vezi tu e un infern
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el bucurie și durere. Dar, numai amăgiri deșarte. Am umplut cu cuvinte timpul și distanța în care aș fi putut să mă apropii de oameni. Mă întreb acum la ce-am mai scris atîtea cărți, eu, încurcatul? Ca să-i mai năucesc și pe alții? Rostuirea lor e frumoasă dar, singură, devine un copil ce crește monstruos. Are nevoie de un tată.” Liniștea e vie. Și Judecătorul tace. Ticăitul ceasului de la mîna mea sună molcom. Reiau: „-Am înțeles tîrziu. Inteligența n-are
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Doar apăsarea palmei mele poate înmuia sticla. Sînt unealta. Granița spiritului către lut. Inima cu două circuite: de idee și de carne, de sublim și perfid. Locul de integrare al Creației care a făcut și, astfel, a despărțit lumea. Omul năucit de formele văzduhului nu realizez că m-am născut îngenunchiat pentru a încerca să sfîrșesc ridicîndu-mi îngenuncherea la verticala cerului.” Iată-ne: eu și femeia. Ne lăsăm pradă dinților răului cu care ne sfîșiem; întinzîndu-ne; încercînd să cuprindem în brațe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și caldă prin care sufleul meu, durea adânc prin foșnetul de frunze ofilite. Și, ca o prelungire a gândului, mi s a părut că-mi oferi toată grădina de vis, în care dragostea ta înseamnă un trandafir al speranțelor. Atunci, năucită de atâta fericire am vrut să caut Rădăcini în zodiile ce ne făcuseră să credem și-n toată noaptea mi s-a părut că mi-a fost adus un aer din gânduri de dragoste. Buimacă, încercasem să plec fără să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
saltimbancilor cei făcuți fără vedere și auzul omenirii. Nesperată destrămare sub ochii mei am putut vedea. Mam clătinat pe picioare și-n cele din urmă mi-am luat zborul. De aici îmi revăd orice mișcare. Am rămas în umbra milenară năucit de doruri lumești și poate de întâmplările din împreunarea cerului cu pământul. Doamne, și ce cărare de înger răstălmăcesc! Nimeni nu percepe de ce nu vreau să merg la uitarea ce doare întâi și apoi moare. De ce nu mai urc pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o vreme plouă cu evangheliști peste țară, exceptînd unele inundații locale, cerebrale, nu s-a semnalat vreo răcorire semnificativă a climatului psihic general. Publicul acestor americani stranii, canadieni și indieni cu bubițe-n frunte este mai totdeauna același, unul bătrîior, năucit de căldură și de-o jumătate de secol de privațiuni, de la jucării pînă la minuni și cărucioare cu roți de cauciuc. Deveniți brusc foarte curioși asupra intențiilor divine În privința lumii, patriei și a vezicii lor mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene amuțite... Jack văzu pe comodă o cutie. Cartușe de pușcă. Remington, calibrul 12, de tip „două nule“. O cutie de cincizeci de bucăți, cele mai multe lipsă. CAPITOLUL 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]