782 matches
-
Bulgaria, dar sunt împușcați de grăniceri. Sensul moral încifrat în narație e simbolizat ironic de inscripția de pe o monedă romană lipită de fruntea însângerată a lui Badea Fierăscu: „Gloria Constantini”. Note accentuat sociale individualizează nuvelele de evocare istorică. Înspăimântată de năvălirea turcilor în sat, o țărancă se refugiază la stâna din munți a tatălui ei, urcând cu un copil în cârcă, unul în poală, altul de mână, pe cărarea cea mai scurtă, dar și cea mai primejdioasă. Când, frântă de osteneală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
balcanică. Judecând în perspectivă istorică importanța luptelor antiotomane ale lui Ștefan cel Mare, apare cu atât mai evident clarviziunea sa, necesitatea acestor lupte de eliberare, justificarea marilor sacrificii făcute în asigurarea unui viitor de libertate. Dacă adăugăm stăpânirii otomane și năvălirile barbare, terorismul tătarilor, stăpânirea austro-ungară, rusească, hitleristă, sovietico-comunistă, post comunistă originală și capitalistă sălbatecă... ne întrebăm: când a fost țara noastră liberă, stăpână pe soarta sa, împlinirea visului de libertate al lui Ștefan? Ștefan a salvat Moldova ce se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de popor mic și sărac... Nu suntem săraci, suntem sărăciți. Ne-a ronțăit o istorie nenorocită, povestește Ștefan. De ne gândim numai la ultimul sfert de veac de ură și dezbinare ce ne-a făcut mai mult rău ca o năvălire barbară... Am rămas bolnavi, dezbinați, înrăiți, săraci și mai cu osebire sleiți sufletește, de nici în ziua de astăzi nu ne-am dezmeticit bine. Am nădăjduit că nevolnicia și greutățile o să ne unească, se vaicăre Vlaicu. Uneori ne-o facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru Polonia, pentru Creștinătatea întreagă!" Deci, recunosc că Moldova le e zid și pavăză! Când e vorba să întindă o mână de ajutor, însă... "Misiunea ta, i-a spus dogele, este să-l îmboldești pe domnul Moldovei, poate face o năvălire în Turcia..." Că "Ștefan acela", o fi vreun arhanghel! O năvălire în... în Turcia?!?! "...Să-l îmboldești să facă război! Să meargă pe drumul sfânt al luptei pentru Cruce, ca la "Podul" acela... cum îi zice..." urmează Mihail cu voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zid și pavăză! Când e vorba să întindă o mână de ajutor, însă... "Misiunea ta, i-a spus dogele, este să-l îmboldești pe domnul Moldovei, poate face o năvălire în Turcia..." Că "Ștefan acela", o fi vreun arhanghel! O năvălire în... în Turcia?!?! "...Să-l îmboldești să facă război! Să meargă pe drumul sfânt al luptei pentru Cruce, ca la "Podul" acela... cum îi zice..." urmează Mihail cu voce solemnă, ironică. Măi să fie! se dezlănțuie Ștefan. M-au pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țepeș!... Parcă s-au înțeles cu toții! spune Ștefan revoltat. Toți au țâfne! Numai noi... noi, singurii care dăm totul și nu primim nimica! Mă tot îmboldesc: Fă război, că-i sfânt!" Îmi tot dau în cap cu crucea! "Fă o năvălire în Turcia! Zdrobește-i! Nimicește Împărăția Antihristului!!" Dar cine-și închipuie ei că-i Vodă Ștefan "acela"?! Alexandru Machedon?! Cezar?! Ghenghis-Han?!... Ce-și închipuie ei că-i micuța Moldovă? O țărișoară și ea, acolo!... Ce le pasă lor că sângele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreo trei sute de ani n.n.) erau mai mult codri vechi cu copaci cât polobocul, printre care cu greu străbăteau localnicii și mai ales dușmanii; erau acești codri ca niște ziduri bine întărite, ce apărau vechea capitală a Moldovei împotriva nenumăratelor năvăliri ale barbarilor și dușmanilor țării...” Prin acești strașnici codri treceau două drumuri. Unul era cel al Vasluiului, care se întâlnea cu cel domnesc al Bârnovei. S-a nimerit ca tocmai acolo unde se întorlocau cele două drumuri să se deschidă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
tot perioada când Eminescu era pur și simplu obsedat, în afara studiului metempsihozei, de surprinderea evoluției societății umane, a trăsăturilor devenirii ei într-o frescă generală din care n-ar fi lipsit epoca preistorică, Babilonul, Ninive, Iudeea, Egiptul, Grecia, Roma, Dacia, năvălirea barbarilor, Revoluția franceză, Napoleon I. Dar curiozitatea sa nu cunoaște limite. Avea să și-o satisfacă în bună măsură și în anii berlinezi 1872-1874. Continuă frecventarea prelegerilor asupra filozofiei hegeliene și a cursurilor de istorie modernă. În momente de "totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
armonia locului fabulos, al ținutului mândru de trecutul îndepărtat. De aici, de sus, orașul multicolor pare a fi într-o atmosferă de repaus ce-i îngăduie reluarea suflului existențial. Din loc în loc răsar coamele semețe, de pe care odinioară se observau năvălirile temute. Marele conglomerat, dacă a ajuns ceea ce este azi, își datorează perenitatea înțelepciunii cu care a știut să întâmpine mulțimea manifestărilor cu caracter istoric dinlăuntrul epocilor. Și unul din martorii acelor convulsii este tocmai cetatea în care mă aflu, uimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
întipărește din părinți în fii tradițiile și obiceiurile. Precuvântarea istoriei moderne a țărilor române este neapărat schimbul portului; țivilizația de astăzi este fapta logică a părăsirei hainilor vechi; ideea nouă a năvălit în țară odată cu pantalonii, și mai strașnici decât năvălirile tătărești: în cât ai scăpăra, au pârjolit șacșâri, șlicuri, mestii, giubele și toată garderoba strămoșască.“ (Studie modovană) Teoria este vizibil tributară punctului de vedere „fiziologist“, cu numeroase adeziuni în epocă, potrivit căruia aparențele induc esența printr-un sistem inflexibil de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
la Sarmisegetuza și a transforma, astfel, zona respectivă într-o provincie romană (Dacia Felix); retragerea la sud de Dunăre, a legiunilor romane de către împăratul Aurelian (anul 271) când ni s-a și pecetluit soarta, pentru că am rămas chiar în bătaia năvălirilor barbare, atunci când de-abia începusem să ne plămădim ca neam; linia dată de albia Dunării a constituit în continuare, limita de sud a populației românești compacte, iar la nord de ea, ne-am constituit și am devenit o națiune; dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
statele membre i-au transferat competențe din atributele lor de suveranitate în conformitate cu Tratatul de la Lisabona) se complac într-o asemenea postură? Când Uniunea Europeană, ori cel puțin un segment important al acesteia, se lasă influențată și controlată de către oponentul înveterat în năvăliri peste alții ciopârțind teritorii și înghițind totul în cale (pentru că unele au fost sub ocupație sau dominație rusească, în vreme ce altele erau amenințate de invazia totalitară), adică de către fosta superputere, precum este acum Federația Rusă, într-un segment vital al unității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În general ignoranți În privința scrierilor idolului lor, și atitudinea „superioară” și disprețuitoare a autodeclaraților „intelectuali”, În bună parte ignoranți În materie de teologie. Pentru cei dintâi, Stăniloae este un soi de Profet mioritic, trimis din cer pentru a pune capăt năvălirii dăunătoare a Occidentului; pentru ceilalți, el nu este decât un bătrânel mărginit și retrograd al cărui mesaj antimodernist se află În deplin dezacord cu exigențele prezentului. Aceste două tipuri de abordare, trebuie spus numaidecât, sunt specifice României, pentru că, În străinătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
față de restaurarea arhitecturală. Urbanistic Însă, principiul păstrării și prețuirii clădirilor valoroase din punct de vedereistoric nu era Încă statuat clar, mai ales că istoria Bucureștiului părea recentă (Marcu et alli 1935: 69-70). „La o zi deinvazia turcească, pe drumul tuturor năvălirilor, dezvoltarea Bucureștiului nu se explică decât din motive politice și comerciale. Bucureștiul n-a fost niciodată cetate. Doar câteva mănăstiri și Curtea Veche erau aparate de ziduri. Patriarhal și dezordonat, este un oraș plăcut spiritual, fără pretenții, dar cu originalitate
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund. La satul Plugari, prin umezeală, prin ploae, soldații intră prin ogrăzile sărace, prin șoproanele strâmte, într-un sat nenorocit băntuit parcă nu de mult de o năvălire tătărască, băntuit în adevăr din vechi vremuri de nemila arendașilor și a proprietarilor. Din ploaea și din răceala aceia, flămând și ostenit, când mă văd la lumină și căldură, în casa încăpătoare și primitoare a lui cuconu Nicu, fost primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se bea, nici se mânâncă. Și-a cumpărat un corb ca să vadă dacă trăiește 300 de ani. Dumnezeu care, în înțelepciunea lui, a pus moartea la sfârșitul vieții. Așa ne petrecem noi viața: într-un an patru luni foamete, patru năvăliri, patru ciumă. Am avut doi prietini de care m-am despărțit, pentrucă unul nu vorbea niciodată de dânsul și cellalt vorbea numai de dânsul. Mutato nomine, de te fabula narratur. Montesquieu l'Esprit des lois : ambiție în lenevie, josnicie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În umbra și În lumina puternică a puterii În perioada românească postbelică, când Întreaga noastră comunitate a fost supusă unui „experiment” politic, social și uman, nemaivăzut prin părțile noastre, comparabil poate doar cu secolele tulburi ale Începutului medievalității și ale năvălirilor hunilor, avarilor și ale acelor nații (sau rase!Ă care ne-au distrus așezările și deprinderile pe care ni le-au lăsat cele nici două secole de stăpânire și organizare romană: o excelentă urbanistică, simț și disciplină umană În deprinderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
l-a făcut dictatura ceaușistă a fost nu „asasinatul și teroarea polițienească” În primul rând, atribute ale antecesorului său, mai degrabă, Dej, ci... un amestec uluitor de grav și de amplu al tuturor straturilor sociale, rezultând, ca pe vremea trecutelor năvăliri barbare, o completă și profundă destructurare a orașelor, a populației, a conștiințelor. Acest amlgam, Început de Dej, e drept, dar dus „la culme” de succesorul său, mai „ambițios” În ceea ce privea un „comunism aparte, național”, a Început cu izgonirea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
grabă de cei doi Ceaușescu. Iar drama Bucureștilor este mai puțin cea a ridicării palatului parlamentului sau a distrugerii unor biserici și vechi cartiere - sigur, și acestea! -, dar, cred eu, În primul rând prin această amintită „sufocare a Centrului”, prin „năvălirea”, la propriu, a sute de inși dezrădăcinați pe culoarele unei capitale care Încerca, de puțină vreme, să imite metropolele mari apusene, nu numai În clădiri și instituții, dar și În mentalitate. Or, pentru o țară ca România care, după exemplul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vremurilor, neîncetat? Cin-l-a semănat? Cine i-a fost slugă și stăpân? Care dintre neamurile vechi sau noi are îngropați în sânul lui atâți eroi? A cui doină de veacuri pe aicea plânge? Cin-l-a apărat de-al năvălirilor puhoi și l-a adăpat, de-atâtea mii de ori, cu sânge cu sudori ca noi?» (Aron Cotruș) În dimineața aceia de sfârșit de septembrie a anului 1934, domnul învățător Nicu Budac, directorul școlii intra la clasă, pentru prima oară
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vremea împăratului Ioan al II-lea (1118-1143), demonstrează existența satului la jumătatea secolului al XII-lea. După circa 17 decenii de stăpânire romană de după acel fatidic sau poate benefic an 106, după cel de-al doilea război dacic, sub presiunea năvălirii popoarelor barbare venind din hăuri asiatice, împăratul Aurelian, decide retragerea cohortelor sale la sud de Dunăre, părăsirea teritoriilor din care căraseră incomensurabile averi la Roma, și în care investiseră serioase valori materiale, umane și spirituale. Hoardelor venite din răsărit, de unde
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
avea dreptul la independența lor, pot trăi "era revoluției speranțelor crescînde" și pot beneficia de "dreptul de a comite propriile lor greșeli", în timp ce aceste vechi națiuni europene din spatele cortinei de fier națiuni care secole au făcut zid de apărare împotriva năvălirilor barbare pentru ca civilizația lumii occidentale să se dezvolte liniștit să fie părăsite, lăsate pradă morții? Potențialul pe care aceste națiuni subjugate îl reprezintă, prin trecutul lor de luptă și prin prezentul lor de rezistență, cunoscînd mai bine ca toți comunismul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
scrisoarea către regele Bela din 1234, deși se socotesc creștini, având rituri și obiceiuri diferite, țin de ritul grecilor, disprețuind pe episcopul cumanilor, instalat de statul ungar pentru ținuturile din estul și sudul Carpaților, limitrofe coroanei ungare și sfărâmat de năvălirea tătarilor. Dacă pornim de la adevărul istoric, conform căruia până în secolul al XIII-lea teritoriul României era împărțit în "Țări", un fel de organizări politice și statale: Țara Bârsei, Țara Făgărașului, Țara Maramureșului, Țara Năsăudului, Țara Hațegului, în Transilvania; Țara Câmpulungului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
se întinde până la Podul Dâmboviței un teren muntos, accidentat, având și multe adâncituri, dincolo e Posada, unde cu sute de ani înainte s-au dat lupte îndârjite între Români și Unguri". După aproape 40 de ani, se produce a doua năvălire ungurească, sub domnia lui Vlaicu, nepot al lui Basarab, iar după 65 de ani, în 1395, alt crai ungur, Sigismund, trecea Carpații cu oaste, ajungând până la Dunăre. La întoarcere, "lângă satul ce-i zice Câmpulung", cum rezultă dint-un act, semnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și Otto de Bavaria". Opțiunea domnului Basarab de a-l sprijini pe Otto, a contribuit la atacarea de către armata ungară a Valahiei, pe motiv de respingere a cererilor privind sporirea pretențiilor ungurești de tribut, pentru lupta contra tătarilor. De altfel, năvălirea tătarilor a stopat expansiunea ungară peste teritoriile române. Diploma Ioanițiilor și unele aprecieri papale privind rolul pozitiv al valahilor în lupta cu tătarii sunt de natură să aducă mai multe informații despre organizarea românilor, în acele vremi. În secolul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]