986 matches
-
cu fel de fel de... și scumpe și periculoase... Pe timpul lui Ceaușescu nu era așa... nu intra oricine în țara noastră... Acu' s-au repezit ca hultanii pe țara noastră... Păi te cred, țară bogată... cu de toate... dau toți năvală... Octav: Așa e, doamnă... Femeia: Cît ziceai că costă o lumînare... cu tot cu ciubucul ăla de tevea? Octav: Nimic, doamnă... azi e zi de ajutoare... Gratis! Femeia: Nu se poate, mamă, nu mă pot închina cu lumînări pe degeaba...! Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Pentru lumea veche, aflată în pragul sfârșitului de secol IV, apariția hunilor pe Don, în marginea Europei, a fost un eveniment brusc și neașteptat. Ammianus Marcellinus, istoric latin, redă impresia generală a oamenilor vremii atunci când prezintă invazia hunilor ca o "năvală bruscă" sau "furtună neașteptată". Pătrunderea hunilor în Europa spre sfârșitul secolului al IV-lea (375) semnifica prima intervenție masivă în evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor turcice din Asia centrală și răsăriteană, fiind asimilați cu populația seminomadă, Hiung-Nu, menționată de sursele chineze din perioada dinastiei Han. Năvala hunilor în Europa, în 375 d. H., este considerată de unii istorici drept începutul "epocii migrației popoarelor". Este adevărat că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de populații, valurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adevărat că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de populații, valurile acesteia ajungând până la coastele Atlanticului și Africii de nord. Am văzut mai sus mișcările sciților, sarmaților, germanilor, dar năvala hunilor nu reprezintă decât o secvență, semnificativă, în cadrul unui proces ce a început o dată cu migrația grupurilor de populații germanice. Hunii erau de neam turcic sau turanic (așa le numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pornesc spre apus și trec Donul, în 375, după ce au supus pe alani (sarmați) din Kazahstan și din ținutul cuprins între Volga și Don. Trecerea Donului de această numeroasă masă etnică a reprezentat un atac de mari proporții, o irezistibilă năvală ce i-a adus într-un an până în Dacia. Ambrosius, istoric bisericesc, prezintă modul în care invazia hunică peste Don s-a întins până în centrul Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
daco-romane în spațiul carpato-dunăreano-pontic. Descoperirile atestă continuitatea tradițiilor daco-romane și ele sunt distribuite pe o arie largă, în Moldova, la Davideni (Neamț), în Muntenia la Șirna (Prahova), în Transilvania, așezarea și cimitirul de la Brateiu (Sibiu). Astfel, se poate susține că năvala hunică (375-454) a fost doar un episod trecător, populația locală și-a continuat existența în această zonă. 21 Gepizii Goții rămași pe țărmul sudic al Mării Baltice, în regiunea vărsării Vistulei, după plecarea unei părți a lor spre est și sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aceste năvăliri erau însoțite de jafuri, distrugeri, luarea de captivi și ucideri. Incapacitatea cronică a Imperiului de a asigura securitatea frontierei dunărene și, implicit, a populației locale (românii) se reflectă și în izvoarele vremii. Astfel, Ioan Cinnamus, referindu-se la năvala cumanilor din 1148, consemnează reproșul făcut lui Manuel Comnenul de un barcagiu de la Dunăre: "Împăratul de s-ar fi îngrijit de nevoile noastre, Demnitzikos n-ar fi fost cucerit și nici bunurile noastre n-ar fi fost luate de cumani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Botaniates, au fost luați prizonieri. Dar în ciuda victoriei lor, asupra uzilor s-au abătut foametea și molimele, în condițiile unei ierni aspre. La primul lor contact cu sudul Dunării, uzii nu s-au putut adapta și au plătit scump năvala lor. Secerați de epidemii și de foamete, o mare parte a lor au căzut victime ale atacurilor garnizoanelor locale bizantine și pecenegilor aflați aici, iar alții, ca să se salveze, s-au supus împăratului sau s-au refugiat în nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
direcția lui Eugen Constant. Articolul-program (nesemnat) e o colecție de generalități puse sub „emblema sincerității”. Asumându-și o misiune istorică, revista, subintitulată „Literar. Critic. Artistic”, crede că va fi „Cerberul care va apăra, cu vigoare cenzorială, porțile Demnității omenești de năvala mistificatorilor cartelați”. Mijloacele de „pază” și „protecție” a valorii și concordiei sunt cele verificate în timp: refuzul imitației, spiritul de independență, luciditatea critică, stigmatizarea mediocrității, condamnarea imposturii și neacceptarea lirismului de circumstanță. Față de acest program pretențios, realizările sunt mai mult
CONDEIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286358_a_287687]
-
murit subit, în palatul Élysée. În brațele iubitei lui Marguerite Steinheil... Fraza aceea a pus capăt copilăriei mele. „A murit în brațele iubitei lui...” Frumusețea tragică a acelor cuvinte m-a răscolit. O întreagă lume, cu totul nouă, a dat năvală asupra mea. De altfel, revelația aceea m-a frapat înainte de toate prin decorul ei: scena amoroasă și mortală se desfășurase la Élysée! În patul prezidențial! În vârful piramidei puterii, gloriei, celebrității mondene... Îmi imaginam un interior luxos, cu goblenuri, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se prefac În oșteni și vin din ce În ce mai mulți, din ce În ce mai Îndârjiți. Iată i aproape, nu-i mai desparte decât o lungime de suliță. Dacii aruncă arcurile și se apără cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că În lupta aceasta
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ascuns după un deal, pe unde năvăleau de obicei tătarii cei adevărați. Apoi s-a arătat Mitruț, ca un han tătăresc ce se prefăcea că este , iscodind cu ochii Împrejurimile stejarului. La un chiot al lui, copiii s-au aruncat năvală, umpând valea de veselia strigătelor. A ieșit și ceata lui Ștefăniță din pădure, și săgețile de trestie vâjâiau ușurel, Întrecându-se cu bâzâitul bondarilor. Bătălia a durat aproape un ceas. Tare era Ștefăniță, tare era și Mitruț, dar până la urmă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să ia orașul și căzu în fine în luptă de mâna viteazului conte Conrad de Montferrat care, c-un succurs de 250 de cavaleri și 500 de pedeștri adaoși la oastea împărătească, comandă centrul și hotărî soarta zilei printr-o năvală îndrăzneață. Capul lui Wranas, înfipt în lance, îl mântui pe-mpăratul de rivalul lui cel mai periculos, a căruia răscoală întrerupsese și campania în contra bulgaro-romînilor, dîndu-le acestora liniștea desigur dorită pentru a se odihni și întări. Titlul bizantin de onoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care-i scăpase de cumplita tiranie a lui Andronic Komnen. Cu asemenea cuvinte Asan știu să reinsufle oștirii sale spiritul încrederii și al bizuirii pe sine și îndată și porni c-o îndrăzneală si c-un neastâmpăr fără margini o năvală pustiitoare în ținutul de lângă Strymon și în provincia Amphipolis. Generalul romeu, sebastocratorul Isaac, om încă tânăr, sumețindu-se de-o mică izbândă ce-o câștigase de la-nceput asupra românilor, auzi că ei se pregătesc să năvălească asupra orașului Serras și, fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Într-adevăr latinii n-ar fi rămas cu speranța numai, și principii grecești din Niceea, Trapezunt și Epir nu s-ar fi bucurat de un răgaz binevenit pentru strângerea și înmulțirea puterii lor de rezistență, nesuficiente încă, dacă știrea despre năvala bulgaro-romînă n-ar fi sosit ca un trăznet din senin, oprind brațul cuceritorului latin ridicat deja asupra Asiei și retrăgîndu-l repede în Europa. Momentul favorabil pândit de vicleanul Ioannițiu pentru a procede pe față sosise tocmai acuma, căci latinii se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a rândul fără a se hotărî lucrul. Meșteșugărețul rege Ioannițiu avea în gândul lui un vicleșug de război și cercă înainte de toate cu isteție planurile și tactica latinilor printr-o recunoaștere. El puse o trupă de cumani să execute o năvală asupra vitelor de tăiat și de ham, asupra turmelor de vite albe și a hergheliilor de cai care erau ale oștirii împresurătoare și pășteau pe lângă tabăra latină, pe grasele pajiști. Latinii, cum zăriră pe cumani, săriră în picioare cu sălbatică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea dentîi împresurare neizbutită a Constantinopolei, din anul 1235, papa Grigorie IX provocă pe regele maghiar Bela IV s-alerge în ajutorul împărăției latine de lângă Bosfor, contra căreia grecii din Asia și romîno-bulgarii se pregăteau din nou la o sângeroasă năvală. Biruința grecilor ar însemna în genere un dezastru public, de vreme ce ei au o ură mult mai aprinsă în contra latinilor decât contra păgânilor chiar. Pentru ajutorul militar, pre care mai cu folos și mai repede îl poate da Ungaria, îl așteaptă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împăratului Ioan (Vatatzes), dar nu erau atât de dăscăliți în supunere până întru a-și înfrînge ura lor națională contra romeilor, ură care răsufla la orice ocazie favorabilă. Campania și biruința împăratului Theodoros Laskaris II în anul 1256. Uimit de năvala și progresele bulgarilor, împăratul Theodoros Laskaris II ținu în anul1256 sfat serios cu miniștrii și mai marii împărăției sale și, potrivit cu părerea marelui său domestic George Muzalon, a cărui vorbă avea mare preț pentru dânsul, hotărî să meargă în persoană
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l lua, puse-n cumpănă toate puterile sale, întrebuințînd bine toate înlesnirile și foloasele poziției sale. Garnizoana cetății Melenik, comandată de doi oameni cunoscători întru ale războiului și viteji totodată, anume Teodor Nestongos și Ioan Angelos, suferi vederat atât prin năvala imediată cât și prin chinuitoarea lipsă de apă de băut. Pentru a mântui cetatea strâmtorată împăratul grăbi să se apropie cu oștirea sa și se crezu dator a purcede în fruntea oștii disponibile peste orașul Serrae, pe care-l ocupă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
romeilor năvălitori. Atunci împăratul puse să ocupe înălțimile de dindărătul lor, carile îi dominau, pentru a apuca pe bulgari din spate, așa încît ei se văzură siliți să fugă, de vreme ce nu voiau a se espune la o bătălie la larg. Năvala concentrică și simultană a oștirii împărătești îndeplini biruirea bulgarilor, puși pe fugă, cari parte căzură de sabia biruitorilor, parte se prăpădiră în noaptea întunecoasă prin prăpăstiile munților, parte rătăciră și se pierdură de nu li se mai dete de urmă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
locului împresurat în cetatea Stenimachos și căpătă de la împărătescul său socru ajutor, de scăpă de învingere deplină și de prinsoare; curând însă norocul armelor și-ntoarse foaia, căci Constantin, mântuit, veni deasupra în mod hotărâtor și goni c-o vitejească năvală pe Mytzes, adversarul său. Acesta se refugie cu ai săi la Mesembria, oraș maritim întărit pe țărmul de sud al Traciei, ceru de la-mpăratul să-i dea voie să petreacă în partea asiatică a împărăției și, după ce i se acordă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pretoriană în spatele oștirii pentru siguranța împărătescului său părinte. Romeii numărau în șirurile lor preste tot cinci legiuni mai mari, dușmanii într-ale lor numai patru, dintre cari una se compunea din persieni, ce apăruseră la chemarea catalanilor. Bătălia începu cu năvala alanilor și turcomanilor asupra catalanilor, iar acești din urmă, greu împlătoșați, eminent de viteji și sperând un apropiat ajutor, își bat în liniște joc de săgețile azvârlite asupra lor, rezistă ca un zid tare și-și mențin inimoși poziția lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puterea brută, se desfăcu tot atât de neoprit, dar mai curând și mai repede decât împărăția romeică, care mai întîi pierdu multele sale membre și-n urmă inima ei, capitala. Regatul româno-bulgar, nedestoinic a se-mprotivi grozavei năvăliri a turcilor, căzu sub acea năvală și trebuie să sufere până astăzi greaua sarcină a supremației Semilunei. Resimțiri morale și intelectuale ale supremației bizantine la bulgari și la români. Efectele domniei bizantine asupra datinelor și maniere de-a gândi, precum și asupra întregei stări morale și intelectuale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a furiei lor de distrugere. {EminescuOpXIV 158} Și alte măsuri de apărare, luate în partea apuseană a Ungariei, se dovediră nesuficiente în contra grămădirii maselor de popoare barbare, așa că la anul 1254 deja regele Bela IV vesti papei Innocențiu IV amenințătoarea năvală a tătarilor în Ungaria, cari-i și cuceriseră țările tributare și întrucîtva supuse suveranității sale: Serbia, Cumania și Bulgaria, iar acum au de gând a înăbuși ca lavinele Europa întreagă. Un adânc strigăt de ajutor ridică regele cătră Scaunul roman
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Sigismund în Valachia. Acest act nu lipsi să oțărască și mai mult dușmănia între domnul Valachiei, care ca vasal al sultanului trebuia să urmeze steagul osman, și între regele Sigismund, în a căruia țară urmase de curând cea dentăi năvală a turcilor. Oțărârea era cu atât mai mare cu cât Sigismund nu-i putea ierta lui Mircea lepădarea lui de supremația ungurească și trecerea în partea inamicului regatului. De aceea Sigismund întreprinse în anul 1392 cu oștiri considerabile o campanie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]