999 matches
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului Obosit de petrecerea dată în cinstea lui pe 24 februarie, Dragobete se odihnea pe un pat de cetină, aflat sub poala unui bătrân stejar. Dragobete, zis și Năvalnic, este zeul iubirii la români, o știe tot omul. Până și copiii o știu. Încă nu adormise, când a simțit că cineva îl bate pe umăr. Privind în spate, a zărit o creangă agățată de straiul său. - Ce-i, ce
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
o căldare, Să-l topești numai la soare Și să faci o lăutoare, Bună pentru-o fată mare. Busuioc și sunătoare, Levănțică și cicoare, Tu să-i pui în scăldătoare. Și cum ești frumos și falnic, Ai să dai iama, năvalnic, Printre fete, ca un crainic, Ce te-așteaptă noaptea, tainic, Cu vin fiert pe plită-n ceainic Și bocesc, amar și jalnic, Că s-a dus viața de lainic! Care plânge, cea mai tare, Ia-o-n brațe, dă-i
MĂI BĂIETE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341304_a_342633]
-
întâmpinat zâmbind. Razele de soare m-au urmărit intrând râzând prin cele trei ferestre acoperite de pânza fină de păianjen. Parcă era o femeie dornică să mă îmbrățișeze. Și m-am îndrăgostit de ea. Dragoste la prima vedere. Dragoste nebună, năvalnică, ce te îmbolnăvește, ce îți intră în sânge asemeni unui drog și simți că nu mai poți trăi fără el. Am petrecut întreaga zi cercetând fiecare colțișor al ei. Era ca și cum îmi descopeream iubita și îi mângâiam trupul. Iar ea
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
dădeau târcoale; ea este admirată mult, inclusiv de țar. Legătura dintre Dantes și Natalia, se opinează, a fost ,,înflorită” și răspândită, spre deliciul cercurilor înalte, la indicația autorităților. Se făcea tocmai pentru îndepărtarea poetului, iar Pușkin mai era bărbat gelos, năvalnic și orgolios. Așteptările au fost confirmate. La primirea unei scrisori anonime cu referire la infidelitatea soției, Pușkin îl provocă pe Dantes la duel. Cel din urmă ceru un răgaz de 15 zile, timp în care, spre a alunga orice îndoială
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
a supraviețui , renunțând cam tot de pe atunci, aprecia marele bard american al libertății, ca poporul american să mai aibă una din cele mai puternice firi poetice și apoi. ajuns în apropierea malului salvator să se asprească, să devină cutezător și năvalnic, lepădând nevolniciile și croindu-și metafore noi, ca cea a drumului , devenită mult mai târziu una indestructibilă, care te lovește dar care te și întărește, la fiecare pas pe care îl faci... Nașii vestului extrem american și ai regiunii ei
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
Acasă > Orizont > Selecții > RĂSTIGNITA PE CRUCEA TIMPULUI Autor: Oana Radu Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ziua de ieri m-a aruncat năvalnic spre astăzi și mă împinge violent către mâine ieri m-am zbătut înotând contra valului (mi-am zdrelit o bucată de inimă într-un ciot de speranță) azi mă resemnez lăsându-mă purtată în voia curenților tăi spre mâine învăț
RASTIGNITĂ PE CRUCEA TIMPULUI de OANA RADU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341829_a_343158]
-
acel surâs fermecător și arborând o privire dură, de femeie supărată ori, cel puțin, nemulțumită: - No, află dumneata că eu mai pot! Și încă mult și bine, ca să știi! Am privit-o surprins și dezarmat complet. În minte se răsuceau năvalnic multe gânduri. Trebuia să-mi cer scuze, dar mă persecuta altă idee... "Ptiu! Dacă te cunoșteam de când am sosit aici... vedeam eu cât poți, frumoaso! Hm! E mult mai tânără decât mine... Nu cred că m-ar fi acceptat, dar
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
se facă vii. Și deși acest refuz li se pare a fi un rod al evlaviei, ea se preface în cursă și poticneală; căci trebuie mai degrabă să depună toată puterea și ravna care este în ei, ca să se arate năvalnici spre curațirea de păcate și să încerce să ducă o viață cât mai civilizată, și așa să alerge cu îndrăzneală spre împărtășirea de Viață; căci așa vom ajunge deasupra înșelăciunii diavolești și, făcându-se părtași ai dumnezeieștii firi (2 Petru
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
fost doar de ordin mercantilist: sclipiciul nimicurilor oferite fiind parcă tot ceea ce ne lipsea nouă, romanilor, care avem atâtea tradiții frumoase și povești superbe despre "Dragobete", iubiri originale autohtone, sărbătoari ce poate influența la o iubire autentică, ‘potrivită’, dar nu 'năvalnică' și nu pe toate femeile la un loc după cum își doresc unii mari 'cuceritori' (a se vedea aceste note ale doamnei Cărbune: a studiat în amănunțime problematici de legende din folclorul românesc, și chiar a dat naștere prin noi creații
CEVA MAI TARE ŞI DECÂT ZIUA PĂCĂLELILOR...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341642_a_342971]
-
și pe lacrimă.\ Erai Tu,\ Îndrăgostit...” („Cel din inimă"). Dar când iubirea însăși e un cântec, muzicalitatea pare a curge de la sine: „Să îmi dăltuiești în noapte sărutări pe sâni, în șoapte, să-mi fii prinț și unic mire în năvalnică iubire” („Ochi în ochi") sau : „Îmi curg în suflet ploile din tine,/ Stropi dulci, închiși într-un sărut/ Cuvintele-ți m-ating cu șoapte fine, Fior de rouă ce îl credeam pierdut." („Punct”) Deși Olguța Luncașu Trifan este la începuturile
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
aplicate cu ajutorul unor pensulații vibrate, ce modelează și modulează stratul pictural. Delicatețea nuanțelor se reflectă și în cromatica stâncilor, artistul făcând aceste alăturări cromatice, între cald și rece, cu mult drag față de tradiția picturii impresioniste, dar și dintr-un spirit năvalnic de a argumenta trăirea sa în fața peisajului. Observator riguros, pleacă de la o concretețe a motivului, o localizare spațio-temporală ilustrând pintr-o notă personală, plină de firesc, raportul dintre plin și gol, dintre planurile de adâncime, dintre linia ce se topește în
TRIMITERI SPRE PICTURA SUBTILĂ TRANSPUSĂ CU MĂIESTRIE DE MIHAI COTOVANU de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340579_a_341908]
-
și-n taină mă vor plânge. Trimite-mi toamnă că pe o pedeapsă Că pe-o-nchinare la un zeu proscris Dureri de frunză arsă și de brumă. S-or răzvrăti în trupul meu ucis. Trimite-mi toamnă că pe o iubire Năvalnica dar tristă și pustie Să fii un umăr cald pentru a mea tâmpla Și zâmbet în eterna-mi agonie. Trimite-mi toamnă dezgolirii noastre Că pe o evadare dintr-un crud sistem Curând am să te uit și-n plină
TRIMITE-MI TOAMNA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340630_a_341959]
-
de ce ai fi rămas în apropierea mamei? - Of-of!...fiule, îmi dai voie să-ți spun așa? Întotdeauna inima de mamă rămâne cu dragoste pentru fiul ei, că o simțeam cum îmi sfârâie în piept ca arsă de tăciunii unei dorințe năvalnice și pătimașe. Doru, care avea acum un copil, era om în toată puterea cuvântului; cred că treizeci de ani sunt suficienți pentru un om ca să devină matur, așa cred, nu? L-am sunat, voiam să-i dau și eu o
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
10 noiembrie 1935, când au fost rostite: Celor ce-au căzut la Robănești Vulturi năprasnici, icoane sfinte, eroi din regimentul nouă, Ce mare cinste ostășească vă fost-a hărăzită vouă, Să-nscriți cu vârf de lance glorii, în ropote de cai năvalnici Și să rămâneți de-acum pururi ai călărimii vulturi falnici, Adăugând la Cartea Sfântă a vitejiei strămoșești O pagină de lauri plină, a șarjei de la Robănești. O șarjă! Simbol scump al nostru, rămas în veci nemuritor, Căci slovele ți-au
ROMANII DIN LACRIMA GLIEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340706_a_342035]
-
Tot ce a rămas din visuri e zgură. Stins e focul viu care-a ars odată și-ai uitat de mult că a ta făptură-i crucificată. Încă ai dorinți, dar se-opresc în minte. Sufletul ți-l simți clocotind năvalnic însă trupul tău, în trecut fierbinte nu mai e falnic. Nu întrezărești ieșiri din derute. Te-ndrepți spre final împins de o soartă ce-ți sfarmă de stânci fragedele plute și nu te iartă. Din labirint Încă mai visezi și
EŞTI NELINIŞTIT DIN LABIRINT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344400_a_345729]
-
scurt și slipul și m-am așezat pe banchetă, trăgând-o cu spatele spre mine. Mi-a răspuns așezându-se comod în brațele mele, cu picioarele desfăcute și slipul tras într-o parte, participând la alunecarea printre labiile fierbinți a năvalnicului înfometat, dornic de noi explorări. Atât mișcarea valurilor, cât și cea a feselor sale deasupra intrumentului de „tortură” îi crea senzații pe care spunea că nu le-a mai trăit. - Ah, ce bine e! Lasă-mă să mă bucur de
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
că oamenii locului o vor face! Am vizitat special Davos și St. Moritz, Crans Montană și celebrul Gstaad și de fiecare dată m-am simțit acasă fiind că o întoarcere în copilărie când încă mai existau Oltul cu valurile lui năvalnice ce izbeau zgomotos zidul vechi al mănăstirii Cozia și satele încă nedistruse ducând în spate tradiția miilor de ani a caselor asemeni celor din Elveția, transmise din generație în generație, cu pajiști pe care încă mai pășteau vacile albe și
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
iar. Nu vei bate iar așa buimacă, Inimă, atinsă-n gerul sec Și în țara pânzei de mesteacăn Nu mă vei smomi desculț să trec. Duh hoinar! Mai rar, mai rar în mine Flacăra sărutului ațâți. Ah, împrăștiată prospețime, Ochi năvalnici, revărsări de simț. Dau dorinței mai zgârcit putere, Viața mea? sau numai te-am visat? Parcă-n dimineața primăverii Pe un cal rozalb am galopat. Toți noi, toți noi ne vom trece-odată, Curge-arama din arțaru-aprins... Fii tu veșnic binecuvântată Că
SERGHEI ESENIN ***NU REGRET, NU CHEM... de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344163_a_345492]
-
dumineca următoare, pentru a merge la o plimbare prin oraș, sau la vreun film. Maria acceptă, merg la oraș, băiatul o duce în parcul din centru și odată ajunși sub "Poarta sărutului", opera de referință a hobițeanului Brâncuși, o sărută năvalnic pe fată. Era primul ei sărut cu un băiat, lucru pe care Victor nu-l știa. Maria nu avusese până atunci niciun prieten care s-o sărute pe gură în adevăratul sens al sărutului. Nici măcar nu se pupase cu unul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
minte, Chiar dincolo de ultraviolete, Pornim pe drumul nopții, pe-ndelete, Spre infraroșul tandru și fierbinte. Nevoie nu-i de ode sau sonete Și nici măcar să mai rostim cuvinte, Că știe ea, iubirea, să ne-alinte, În zborul nostru, pur, printre comete. Năvalnic, sângele ne dă putere, Cu forța lui ne prinde mână-n mână Și-ajungem unde dragostea ne cere, Iar inima visează să rămână. S-alungi suspine, lacrimi și durere, Iubirii noastre, toamnă, fii stăpână ! (Leonte Petre) Referință Bibliografică: ALTE SONETE
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
gândi la Nicolae, ajunsese la concluzia că lui nu-i păsa de ei, deci nici ei nu trebuie să-i pese. - Mami, uite cu cine am venit! Ionuț, sărind într-un picior, o făcea ori de câte ori se bucura de ceva, intră năvalnic pe ușa rezervei ținând de mâna pe bunicul Gheorghe. Laura rămase încremenită, numai la așa ceva nu se așteptase. Socrul ei ramase stingher în prag, neștiind ce să facă, ce să zică. Slăbise, era neîngrijit și i se citea pe față
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340138_a_341467]
-
dar îngerul nu vroia, cu niciun preț, să mă lase să trec. pe nesimțite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică și am început să-l lovesc cu sălbăticie plin de ură de entuziasm nebunie... loviturile mele curgeau năvalnic peste fața...pieptul...peste mâinile...și picioarele îngerului care s-a umplut curând de sânge. în mod ciudat - el nu se ferea deloc de izbiturile mele repetate - continua să-mi spună, în aceeași limbă necunoscută, lucruri pe care nu le
ASEARĂ, ÎN PARCAREA DE LA SELGROS, AM OMORÂT UN ÎNGER de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340160_a_341489]
-
ajuns iar în pat... și am pătruns cu mâna prin chiloțel, simțind mătasea catifelată, tunsă scurt. Înfiorat, am mângâiat umezeala adânciturii dintre pulpe. Chiloțelul cazu, nici n-am văzut unde, iar mâna ei îmi pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă eram ieșit din minți. Mângâierile tandre de pe spate îmi transmiteau plăcerile partenerei. Vroiam să mă descarc cu furie în cupa jilavă și caldă. Așteptam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
trebui! încercă Diplomatul să estompeze momentul. -Și ce propui?! ripostă morocănos Papa. -Nu știu, hai să vorbim despre ceva... despre orice... numai să nu lăsăm tăcerea să ne prindă în ghearele ei... căci ajungem să murim puțin câte puțin! continuă năvalnic Diplomatul. -Ce zici, Americanule, ai vreo idee? îl încurajă Patriarhul pe liderul lor să treacă de momentul greu de slăbiciune. Americanul, privind în oglinda de dincolo la siluetele camarazilor, spuse cu glas pierit: -Eu știu... Să vă spun gândul meu
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
în slăvi, spre soare. Trecut-a mări și munți, putere făr' motor, Pe-a aripa lui venit-a cea dintâi înfiorare. Am mângâiat cu gândul seninul de aproape, El semiluna nopții tainic mi-a ascuns-o-n sân... Ca sângele năvalnic gându-mi porni spre ape, Să presure, pe unde, luciri din curcubeul zân. A coborât, apoi, în neguri de păduri, Răcoarea lor mi-aduse pe-a clocotului sânge... Gându-mi spațiul măsoară fiindu-i drept măsuri El timpul îl oprește
ODĂ GÂNDULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377524_a_378853]