1,013 matches
-
atinge. Ordinul de oprire încă nu fusese dat. Și, întrucât Hideyoshi se afla în mijlocul lor, soldații din avangardă erau siguri că avea să înconjoare imediat castelul. Înaintând spre poarta principală a Castelului Fuchu, oamenii lui Hideyoshi - acum ca un râu năvalnic - se desfășurară în formație „aripă de barză”. Un moment, numai stindardul comandantului stătu nemișcat. Chiar atunci, întreaga construcție a castelului scuipă fum de pulbere. — Puțin mai înapoi, Kyutaro. Înapoi! ordonă Hideyoshi. Nu răsfira soldații și nu intrați în formație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu într-o zi oarecare, ci într-una în care i se făcu prima injecție cu morfină și se ridică în capul oaselor triumfătoare, ca și când durerile, care îi ținuseră sufletul în chingi, pierind, credință că se va face bine renăștea năvalnic), ei, lasă, îi zise, că mă dau eu jos din pat și o să-ți plătesc pentru toate, de-o să zici, mamă, de ce m-ai făcut." Blând, cu ochii umezi (plînsese mai înainte lângă patul ei, - fiindcă și el știa adevărul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din ființa ei putea fi prins și să zici: este!? Chiar nu se întîmplase nimic ieri și în general chiar nu-mi făcuse niciodată nici un rău?... Surâse, ghicindu-mi aceste întrebări și acest surâs șterse ca un suflu de generozitate năvalnica hotărâre de a mă despărți de ființa aceasta care îmi aștepta, umilă, învăluindu-mă cu privirea, răspunsul de care era sigură. Mă ridicai de la birou și mă apropiai de ea. "Te iubesc!" îi șoptii. "Da?! îmi șopti la rândul ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mare, îi recunoscusem din prima clipă, și venind parcă dintr-un vis îndepărtat, glasul ei de altădată, din clipele de euforie exaltată... Lumina se aprinse. Sării în capul oaselor, buimăcit. Matilda nu era singură... "Silvia, murmurai răgușit de o furie năvalnică. Ce cauți tu aici, fără să te anunți? mă adresai Matildei, trăim într-o lume civilizată, avem telefoane, adrese, poștă și telegraf, copii și prieteni pe care trebuie să evităm să-i punem în situații delicate..."' "Ei ho! că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ștampile, pe el nu-l interesează nici calitățile petiționarului, nici adevărul sau dreptatea, ci numai și numai dacă e "de-ai noștri" sau "de-ai lor". Mercenari surzi și orbi, ei reacționează doar la sunetul dulce "pedesere" sau la cel năvalnic "pereme". Când, într-o imagine la televizor, am văzut câteva secunde componența comisiei parlamentare pentru cultură și mass-media, n-am tresărit, pentru că știam demult că nu merităm ceva mai bun. La felul în care au votat românii (uităm prea repede
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
cu Joey Ciufutul? am întrebat. — Oh, bine, bine. Pot să mă uit la el, să recunosc că aduce puțin cu Jon Bon Jovi, dar nu contează. Nu mă atrage câtuși de puțin. —Slavă Domnului! Deodată m-a cuprins un val năvalnic de afecțiune și mi s-a făcut foarte dor s-o văd. — Vrei să facem ceva mai târziu? am întrebat. Să ne uităm la un film sau ceva? — Oh, nu pot în seara asta. Am așteptat să-mi spună de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
hol, JJ dădea cu piciorul într-un stingător de incendii. Purta o pălărie galbenă cu borul mare, ceea ce Helen ar fi numit o „pălărie de cucoană“ - parte din toaleta de nuntă a lui Maggie, am dedus. Am privit asaltul lui năvalnic asupra stingătorului și m-am gândit la ce îmi spusese Leisl: de ce era JJ atât de important pentru mine? De ce avea să devină „mai important“? Apoi m-a pălit: poate că Leisl nu se referise câtuși de puțin la JJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ieșind din pădure în marș grăbit, în sunetele trâmbițelor și al tobelor, în zgomotul luptătorilor și în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare avânt asupra dușmanului. Se încinse o luptă cruntă: cetele lui Ștefan n-au putut susține atacul năvalnic al călăreților îmbrăcați în fier” și sunt respinse cu mari pierderi. După fiecare ciocnire relatată de Wapowski, polonii ies victorioși și moldovenii o iau la fugă. Este interpretarea unui cronicar polon, care prezintă faptele în chip mai mult decât părtinitor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
casă. De la Bolătău pân-acasă, de-a dreptul, mai era aproape un kilometru! Dar acum mi se părea cel mai lung și cel mai greu drum! Și-am pornit-o la goană. Îmi scăpărau picioarele. Și inima mi se zbătea năvalnic, ca o pasăre prinsă-ntr-un laț, fără scăpare, gata să-mi spargă cușca pieptului! Și tâmplele-mi zvâcneau și ele, de-mi vâjâia capul! Nu mă încumetam să-mi contenesc galopul. Doar încercam, pe furiș, să trag cu coada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la acea salbă de virtuți ale omului ideal. Dragostea! Cinstea! Altruismul! Empatia! Dreptatea! Cumpătarea! Ascetismul! Iubirea aproapelui! Respectarea în toate a principiului "ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!"... În cazul acesta interveni Elvira într-o izbucnire entuziastă, năvalnică este limpede ca lumina zilei: ca intenție, ca ideal uman, maoismul mi se pare superior marxism-leninismului... Miu a tresărit, dintr-o dată, ofensat grav, la auzul acestor cuvinte. În timp ce profesorul s-a întors să-și ia batista din haina pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în devenire. Și frumusețea ei era o capcană cu sens dublu. Pentru ea, care-o avea, abia o strunea și stăpânea, ca pe-un mânz plesnind de sănătate, care se ițea și voia s-o ia la galop zburdalnic și năvalnic, gata să rupă frâul în patru, într-o bună zi, încât să nu-l mai poți nici prinde; iar pentru cel ce-o vedea și-l ademenea era ca o Fata Morgana când te-apropiai și credeai că pui mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la Motelul Ilișești, la care-au participat invitați din țară și întreg colectivul de salariați de la Secția pe care o condusese atâția ani. A fost un moment emoționant, foarte complex. Bițu nu credea că anii au putut galopa așa de năvalnic și că trebuia să-și părăsească postul. Stătea la o masă centrală. Și plângea. Avea în preajmă un frate, o cumnată, fiul și nora, colegii de facultate de la alte secții din țară, lucrători drumari, colaboratori, pensionari, foști și actuali conducători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sângele care umpluse cușca toracică. Era o acțiune tardivă, ineficientă, zadarnică. Oamenii în halat ne-au rugat s-așteptăm pe hol. După câtva timp am înțeles că nici un miracol nu mai era posibil. Timpul se oprise în loc. Inima-mi bătea năvalnic. Sângele-mi zvâcnea la tâmple. Întreaga ființă gemea în adâncuri, neputincioasă. Bițu fratele și prietenul cel mai apropiat, nănașul în seama căruia fusesem lăsat, specialistul în drumuri și poduri, care vreme de patru decenii fusese implicat în realizarea și modernizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sale Doine, piesă edificatoare pentru poziția verticală a autorului și care reflectă indicii privind viziunile sale referitoare la edificarea Europei. Din consemnările lui Theodor Codreanu rezultă clar că poetul acuza, în perioada premergătoare crizei sale, epuizarea nervoasă pricinuită de tensiunea năvalnică a evenimentelor și de activitatea acaparatoare din redacția de la "Timpul". Altfel nici nu s-ar explica retragerea sa la Băile Mitroșewski (după cum se știe) pentru a-și potoli starea nervoasă. Și aici e de reținut precizarea adăugată de Th. Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în altele tocmai de aceea treci atât de ușor din vis în vis uneori nu înțelegi cum de ai murit în tranșee pentru a râde cu gura până la urechi pe un pod înalt (suspendat între maluri nevăzute) sub care curge năvalnic ultimul fluviu al lumii în timp ce iubita îți mușcă lobul urechii și aduce un alt univers mai aproape de tine prin cuvinte 12 mai 2011 Liniștea de la capătul veșniciei... alunecau fâșii de cer pe umerii calzi părul tău foșnea ca o pădure
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
trebuia să știi să vezi lucrul ăsta, de vreme ce nu dădea nici unul din semnele ei obișnuite. Îmi dădeam seama din posomorala care răzbătea prin docilitate, din modul în care ochii ei verzi rămâneau pironiți pe un lucru, iar uneori din respirația năvalnică, nedatorată însă oboselii pricinuite de muncă. Avea o stare de alertă amețită provocată de semnalul de alarmă al cine știe cărui semn rău-prevestitor. În curând ne-am dat cu toții seama ce ne cocea bătrâna; era de-acuma pregătită să ne dea lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ciudate lucruri de care s-a râs vreodată, mai ales că erau spuse în pacea acelui loc acoperit cu covoare și velur de culoarea maronie a sosului de friptură. Încerca să dea impresia că se distrează, că e un mire năvalnic, energic, cu chef de hârjoneală, dar de fapt aveam senzația că era chinuit de gândul sinuciderii, care nu era doar o sugestie, și că în același timp se simțea în stare să plonjeze și să pună mâna pe toate compensațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-o pe bucătărească; și-a luat repede copilul și a șters-o când m-a văzut. Și brusc m-am simțit așa de plin de furie și durere, că m-am sufocat. Am deschis furtunos ușa grădinii și am alergat năvalnic către zocalo, însă mașina nu se mai afla acolo. M-am întors și am tras un picior porții, căutând cu ochii ceva pe care să-l atac și să îl distrug. Săltând și pleznind de supărare, am smuls pietre din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ne însușim, bune, rele sau indiferente - orice cuvinte englezești înșirate într-o scrisoare ne captează atenția de parcă ar veni de la însuși Prospero.) Vreau să vă avertizez că, de aici încolo, nu numai că aparteurile mele or s-o ia razna năvalnic (nu sunt sigur, dar s-ar putea să recurg și la vreo două note de subsol), dar chiar intenționez ca, din când în când, să-i sar cititorului în spinare ori de câte ori o să descopăr ceva adiacent cursului obișnuit al narațiunii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fum, de livadă și de pădure. "Cu miros de pădure și de uitare", rememorează Avocatul un vers rătăcit și banal, pășunist, de-al Poetului. Își ridică păhărelul și bea hulpav, dintr-o sorbitură, simțind jerăgaiul arsurii amare, binefăcătoare, cum coboară năvalnic, către plex. Până la fund... "Sfinții Luca și Matei, au deschis o crâșmă-n tei!" Trădătorul de Vierme tot nu se vedea, și pace. Vă spun, ajunsesem de-mi smulgeam părul din cap, ca o nebună, gândindu-mă la copilaș! Când
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori și simțind, năvalnic, cum îl ia și cu un piculeț de tremurici. Scuze! Da'..., poate că n-am fost eu? se amăgește el. Ba tu ai fost, boule! tună Poetul, înflamându-se. Tu ești de vină! Dereglatule! Idiotule! Pârlitule! Ba nu... Puteai să fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era și cu automatul pe piept, se prăbușise, drept ca o scândură, În zăpada destul de groasă ca să-l ferească, totuși, de lovituri prea puternice. Rămăsese nemișcat, arma Îi sărise de pe piept În față și-i spărsese nasul, din care curgeau, năvalnic, două fire groase de sânge. Printre pleoapele deschise se zărea numai albul ochilor. Piticul rămăsese cu gura căscată și, În timp ce Monstrulică dădea să se aplece asupra camaradului, Începuse să țipe isteric și să ordone Întruna drepți, ca o placă zgâriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
genul abordat, ziaristul are un grad mai mare sau mai mic de libertate și, nu de puține ori, trudind la un articol (reportaj, tabletă etc.), se trezește făcând literatură fără să știe - evocă personaje imaginate, șarjează, minimalizează, descrie și portretizează năvalnic, ironizează și provoacă jocuri de cuvinte, apelează la narațiuni scurte și nervoase etc. Teama jurnalistului de a nu face literatură este, desigur, naivă și, în cele mai multe cazuri, contraproductivă. Lipsite de un principiu ferm de ordonare și supuse mereu unor revizuiri
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
indică o adresă ieșeană, parcursul unei vieți. Farmecul narativ, ingenuitatea trăirilor, plasticitatea imaginilor fac din satul botoșănean unde s-a ivit în lume un univers pământesc și cosmic totodată. Practic, talentului înnăscut i-au trebuit șapte decenii până când să izbucnească năvalnic ca o apă de munte și este de așteptat ca acest miraculos izvor să continue irigarea imaginației autoarei și bucuriile noastre pline de nostalgia trecutului aureolat de fantasmele visului” (Valentin Ciucă, critic de artă - Flacăra Iașului, 8 ianuarie 2007) Zuzan
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]