1,005 matches
-
mai mult la „Gândirea”, S. s-a menținut în afara cercurilor și a orientărilor literare doctrinare -, își proiectează destinul în cel al lui Noe. Căutător întru sine și întru Dumnezeu, acesta e omul ales care, în luptă cu materia dezlănțuită și năzuind la o lume nouă, mântuită de tină, refăcând formele dintâi, paradisiace, o află în poezie: „O Tâmplă ruginește culcată pe narcise./ (Vrea lumea-I cum a fost nainte de-a o face.)/ Din inima-I, de soare, o rază își
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
1998) are în centru motivul tanatic, orizontul se întunecă, iar poetul se simte rătăcit pe cărări care duc întotdeauna către o prăpastie sau către zări fără perspectivă. Deasupra tainei este totuși o dovadă a prețuirii poeziei, cel care o scrie năzuind să se identifice cu ea. În ceea ce privește textele de critică literară ale lui S., precum cele din Banca de metafore (2002), acestea rezistă doar în măsura susținerii lor prin intuiții de poet. SCRIERI: În iarnă cu fluturi albaștri, București, 1974; Rana
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
romanești este afinitatea misterioasă care sudează sufletele fetelor. Toată lumea o consiliază, de la început, pe Ana să se despartă de Zoe, dar ea nu își poate concepe altfel existența. Iubită cu fervoare de un depravat inteligent, personaj de tip matein care năzuiește să se purifice prin această relație, îi propune bărbatului o căsătorie de formă, la al cărei adăpost să se poată consacra total Zoei, exclusiv în virtutea unei incoruptibile afecțiuni sufletești. Hotărârea e potențată, probabil, de sensibilitatea Anei la tragic, fiindcă destinul
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
cu un deceniu celei din Pontiful, nu fără evocarea primei căsătorii, cea cu Ion, ori deconspirarea câtorva amoruri paralele, „ocazionale”. Dar personajul care suscită mai mult interesul e rabinul Emanuel Reich, cabalist și, asemenea Pontifului, taumaturg, smuls sacralității la care năzuiește, coborât în erosul profan de o femeie fatală, Verona. Mult diluat prin inserții speculative, romanul rămâne inferior și celui anterior, Lena, fata lui Anghel Mărgărit (1977), care rezistă doar prin câteva episoade izbutite, teza speranței oferite de „viața nouă” de după
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată - sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Charles Baudelaire, considerat de S. „răscruce a veacului modern” - pe o schemă ascensională, cu patru trepte: „pregătirile și îndoielile”, „ispitele și păcătuirile
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
mistuie propriul ei zeu, care până la urmă o s-o înghită și pe ea. Noi, în prăpăditele noastre de coșciuge cu tricolor, mai avem o șansă..." etc. Noul "Isus Hristos" a plecat în primăvara lui 1999 în Statele Unite ca angajat al Televiziunii Române, năzuind să facă un film despre modul cum este sărbătorit Paștele în comunitățile românești de pe pământul american. Nu s-ar fi încumetat să se angajeze într-o expediție atât de costisitoare, dacă n-ar fi primit o invitație în acest sens
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
bucureștean în 1938 (1939). În ultimele două decenii de viață colaborează sporadic și la periodice precum „Bucovina”, „Gazeta de Transilvania”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta municipală”, „Cuget clar”, „Evenimentul zilei” ș.a. Prima carte a lui S., Bucureștii ce se duc, năzuiește să perpetueze în memoria colectivă monumente dărâmate sau pe cale de a fi dărâmate, dar și „fizionomia” de la începutul secolului al XX-lea a unor cartiere bucureștene. Demersul pornește atât din spiritul pozitivist al vremii, cât și dintr-o înclinație romantică
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
își plânge, în tonuri minore, ofurile unui amor neîmplinit. Nu e mai multă poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât simpla delectare, S. năzuia să configureze o „panoramă a Moldovei”, cântându-i trecutul și vitejia strămoșească, exaltând viitorul, dar criticând totodată neajunsurile clipei. Oricum, chiar dacă în epocă era un autor citit, chiar popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
unor Nicolae Dărăscu și Jean Steriadi. Poeta se detașează cu autoironie, adesea sarcastică, dar și cu regret, de „romantismul demodat din mine” - un „vals fosil” ce „supără urechea mea modernă”. Idealurile „antediluviene” sunt cenzurate de „năzuința de-a nu mai năzui”, fără măști calofile, sufletul se livrează contemplării propriei drame: „Mormântu-ți îmi astupă toată zarea”, dar contemplația revelă și bogăția lumii, în care „șchiopătând va reîncepe viața”. Cu ochi de plastician, S. compune scene de gen, cultivând pitorescul domestic și o
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
stolnicul) - nu și-au făcut prea multe scrupule. Ștefan Rareș a fost omorât pe 1 septembrie 1552, dimineața, lângă podul de la țuțora, unde Vodă ieșise la plimbare cu țiitoarele sale. între asasini, cineva l-a văzut pe Joldea, cel care năzuia către tronul Moldovei: „[...] noaptea cu toții s-au rădicat la podul de la țuțora și au tăiatu ațile cortului asupra lui Ștefan Vodă și cu multe rane pătrunzându-l, au muritu...”. Moldova continuă șirul Domnilor uciși de boieri cu Gaspar Grațiani, străinul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În timp. Prin cetate, omul Își perpetuează propria existență. Este primul pas către eternitate, către neperisabil. Din punctul de vedere al psihologiei morale, destinul este scopul ultim către care tind omul și cetatea, idealul la care aspiră și pe care năzuiesc să-l construiască. Orice „Împlinire a destinului” este o etapă, o perspectivă deschisă către „trecerea dincolo de existență”. Destinul nu este Închidere, ci perspectiva deschiderii către transcendent. Acesta este scopul cetății În viața omului. Destinul cetății este determinat de „factorul uman
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relevă mie, ca persoană care gândește asupra ființei și a vieții sale, o dublă realitate: o realitate empirică, cea a lumii fizice, concrete, În care exist, și o realitate metafizică, pe care o gândesc, cea a lumii spiritului, către care năzuiesc continuu și pe care mi-o revelează conștiința mea morală, ca o lume a valorilor supreme și eterne. Această constatare are pentru mine un efect consolator. Ea Îmi compensează angoasa pe care mi-o dă Închiderea existenței mele prin reducerea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
intitulată Uniți (2/1901), care fixează direcția militantă a ceea ce va rămâne valabil în ideologia sămănătoristă: „Să nu risipim ce au adunat părinții noștri, dacă nu putem înșine noi să mai sporim averea; și dacă nu putem spori lumina, să năzuim a răspândi în popor tot mai mult aceea pe care o avem”. Un tradiționalism asumat, așadar, modelat la flacăra patriotismului, cum mărturisește și Al. Vlahuță, nuanțând programul în Cărți pentru popor (3/1901): „Ar fi timpul ca literații noștri, ei
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
SCENA ȘI ECRANUL, publicație de critică și informație teatrală și cinematografică apărută la București, ca săptămânal, la 11 ianuarie și la 18 ianuarie 1936. Director: Dumitru Andreescu, redactor: I. N. Soare. Articolul-program afirmă: „Această revistă năzuiește să țină publicul la curent cu toată mișcarea teatrală și cinematografică din țară și din străinătate”. Primul număr conține o confesiune a Soranei Țopa asupra destinului ei de actriță, al doilea include un articol semnat E. Lovinescu, Debutul meu... în
SCENA SI ECRANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289541_a_290870]
-
publicat în numărul inaugural, se afirmă că S. va fi cronicarul obiectiv al tuturor evenimentelor, va apăra „tot ce este legat de sufletul românesc”, va fi „un ziar curajos în exprimarea opiniei”, susținând „liniștea, ordinea, legalitatea și armonia socială” și năzuind să devină „ziarul democrației românești”. Se urmăresc marile evenimente politico-sociale, interne și internaționale (instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, arestarea și condamnarea conducătorilor legionari, cotropirea Cehoslovaciei de către armatele hitleriste, invadarea Poloniei etc.). Dar S. acordă un spațiu apreciabil fenomenului
SEMNALUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289614_a_290943]
-
pleacă de la balade și legende, ca în Chemarea firii, unde valorizează motivul vânătorilor transformați în cerbi. Tonalitatea imnică e caracteristică, în acest mod fiind elogiate personaje emblematice ale Transilvaniei, precum Horea și Avram Iancu, ori preamărită natura Munților Apuseni. Poetul năzuiește neîncetat să descopere și să descifreze „semne / De pierdute veșnic raiuri”, „umbrele, lumina / Unor sfinte începuturi”, preocupat însă și de performanțele virtuozității în versificație și lexic. Ca folclorist, Ș. s-a manifestat într-o triplă ipostază: de culegător, precum în
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
că întemeietorii ei hotărăsc, în 1929, după cel de al douăzeci și cincilea volum, să sisteze apariția. Artur Gorovei, le va mai adăuga acestora un al douăzeci și șaselea tom, reprezentând indicele analitic și alfabetic. Revista de la Fălticeni, care a năzuit și a izbutit să devină o valoroasă arhivă a creației populare românești, a stimulat, în primele decenii ale veacului al XX-lea, realizarea unor publicații similare: „Ion Creangă” la Bârlad, „Tudor Pamfile” la Dorohoi, „Doina” la Jorăști-Covurlui, „Ghilușul” la Balota-Dolj
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
1894, „Vatra”: „Trebuie să ne întoarcem, pe cât întoarcerea mai e cu putință, la vatra strămoșească, la obârșia culturală a noastră”. Și din articolele-program și din beletristica tipărită în paginile lor, se va vedea clar că publicațiile din sfera „Sămănătorului” nu năzuiau la crearea unei literaturi noi, ci la perpetuarea și sporirea celei existente. Accentul nu cade, în pledoariile lui Vlahuță, Coșbuc ș.a., pe ideea de creație, ci pe aceea de transmitere. Vestind, în 1903, „o nouă epocă de cultură”, N. Iorga
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
doua are, până la numărul 71/1944, ca prim-redactor pe Ion Maxim, ulterior fiind condusă de un comitet. Articolul-program mărturisește interesul profesional, cultural și informativ al publicației. Alături de oglindirea „chestiunilor care interesează viața și nevoile slujbașilor drumului de fier”, hebdomadarul năzuiește să obțină „colaborarea celor mai distinse pene din toate domeniile de activitate: științifică, economică, socială și literară”. Rubricile se intitulează „De la inimă la inimă”, „Litere, muzică, teatru, arte”, „Cronica turistică”. În prima serie sunt incluse, în genere, texte selectate din
SAPTAMANA CFR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289477_a_290806]
-
douăzeci de „caiete” tematice de poezie, editate de același cerc literar. După 1945 această activitate frenetică încetează complet. La începutul anilor ’30, alături de Grigore Ancu, T. se vrea modernist, pledând cauza „poeziei pure”, căreia îi găsește chiar o formulă matematică, năzuind, totodată, la expresia ermetică. Lipsa de har și numeroasele carențe de cultură se văd imediat: lirismul este plat în plachetele celor doi tineri, iar obscuritatea vine mai curând din confuzia gândului și neputința de a-l exprima. Ulterior T. încearcă
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
după o perioadă de mari frământări. În consecință, se afirma că Ț. „va fi pusă exclusiv în slujba ideii și a solidarității naționale, a unirii sufletești, a comandamentelor morale și de realizări practice ce decurg din ele” și că „va năzui, în aceeași vreme, să fie exponentul vieții culturale, sociale și economice ale celor trei ținuturi din Ardeal și Banat”. Deviza este „O Patrie, o națiune, un monarh!”. Apariția jurnalului va fi salutată de Elie Dăianu, fost director al „Tribunei” din
TRIBUNA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290266_a_291595]
-
vremuri de frământare politică și socială), repetă „planuri” consacrate (mănăstirea Cotroceni a lui Șerban Cantacuzino refăcea „desenul” impus de Neagoe Basarab și preluat de catedrala mitropolitană din București, ctitorie a voievodului Constantin Șerban) tocmai pentru a stabili legătura cu înaintașii, năzuind însă, în aceeași vreme, să devină embleme ale unor noi dinastii, cu nimic mai puțin ambițioase decât cele ale întemeietorilor. Atitudinea istoristă pronunțat umanitară, cu corespondențe semnificative în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de nobilii
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși martiri și poeți mesianici”, „delirând buimac ca o fântână somnambulă” (temerară săgeată ad personam). „Crin otrăvit” de „mâlul din jur, drămuit în porții egale”, el năzuiește în zadar să „taie nodul gordian al umilințelor”, să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și slugarnici”, să scrie „ca și cum te-ai întoarce printre vii”. Îi rămâne numai „transfuzia cu ploi și ninsori”, „sarcasmul ca un
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
filosofic, intarsiile speculative acoperind un fir epic plăpând. Ceea ce merită menționat este pionieratul autorului în romanul eseistic, construcție dificilă, de o modernitate vizibilă și un rafinament rar întâlnit în epocă. Inferioară izbânzilor din proză, dramaturgia lui Z. nu mai poate năzui la luminile rampei. Piesele suportă totuși lectura, prin ingeniozitatea intrigii, prin dialogurile punctate de replici spirituale, de dueluri verbale amuzante. S-a spus că preocupările pentru teatru „sunt ale unui diletant cultivat” (Mircea Ghițulescu). „Scena dramatică” în versuri O suferință
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
metropolă”, dar cel ce răcnește de durere este în „periferie” (cum bine sesiza Schreiber). Eșecul statului metropolitan (central) în „războiul periferiei” aduce declinul. Este cazul Spaniei (1500 și 1600) și al Franței, care au suferit de „sindromul Marii Puteri” (Randall), năzuind să domine Europa. Războaiele lor continue le-au ruinat și au creat acel vid, acel „vacuum în care au fost capabile să se miște Olanda și Anglia după 1600. Astfel, aceste țări semiperiferice din nordul Europei au fost capabile să
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]