42,752 matches
-
cu atat caracterul ei eterogen îi crea probleme. E aproape sigur că, pentru majoritatea iacobinilor, un francez care nu vorbea franceză era suspect și că, în practică, era adesea acceptat criteriul etno-lingvistic al naționalității". Cele două mari direcții în conceperea națiunii îi au că fondatori pe Ernest Renan și pe Johann Gottfried Herder. Într-o conferință ținută la Sorbona pe 11 martie 1882, Renan 17 a arătat că o națiune nu poate fi redusă nici la rasă, nici la limba, nici
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
acceptat criteriul etno-lingvistic al naționalității". Cele două mari direcții în conceperea națiunii îi au că fondatori pe Ernest Renan și pe Johann Gottfried Herder. Într-o conferință ținută la Sorbona pe 11 martie 1882, Renan 17 a arătat că o națiune nu poate fi redusă nici la rasă, nici la limba, nici la religie, nici la un anumit teritoriu, nici la o uniune vamală și nici la apartenența religioasă: "O națiune este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, într-
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
pe 11 martie 1882, Renan 17 a arătat că o națiune nu poate fi redusă nici la rasă, nici la limba, nici la religie, nici la un anumit teritoriu, nici la o uniune vamală și nici la apartenența religioasă: "O națiune este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, într-adevăr, nu sunt în fond decât unul, constituie acest suflet, acest principiu spiritual. Unul este în trecut, altul în prezent. Unul este punerea în comun a unei averi legate de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
este în trecut, altul în prezent. Unul este punerea în comun a unei averi legate de amintiri; altul este consimțământul actual, dorința de a trăi împreună, voința de a continua spre a spori valoarea moștenirii primite. Omul nu se improvizează. Națiunea, ca și individul, este rezultatul unui lung efort trecut, al sacrificiilor și devotamentelor. O națiune este, deci, o mare solidaritate constituită prin sentimentul sacrificiilor făcute și a celor pentru care există dispoziție de a fi făcute. Ea presupune un trecut
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de amintiri; altul este consimțământul actual, dorința de a trăi împreună, voința de a continua spre a spori valoarea moștenirii primite. Omul nu se improvizează. Națiunea, ca și individul, este rezultatul unui lung efort trecut, al sacrificiilor și devotamentelor. O națiune este, deci, o mare solidaritate constituită prin sentimentul sacrificiilor făcute și a celor pentru care există dispoziție de a fi făcute. Ea presupune un trecut; ea se rezumă, totuși, în prezent la un fapt tangibil: consimțământul, dorința clar exprimată de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
prin sentimentul sacrificiilor făcute și a celor pentru care există dispoziție de a fi făcute. Ea presupune un trecut; ea se rezumă, totuși, în prezent la un fapt tangibil: consimțământul, dorința clar exprimată de a continua viața comună. Existența unei națiuni este (scuzați-mi metaforă) un plebiscit zilnic, așa cum existența unui individ este o afirmare perpetua a vieții. Aceasta este mai puțin metafizica decât dreptul divin și mai puțin brutală decât pretinsul drept istoric". Iată cum comentează Hagen Schulze 18 această
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
scuzați-mi metaforă) un plebiscit zilnic, așa cum existența unui individ este o afirmare perpetua a vieții. Aceasta este mai puțin metafizica decât dreptul divin și mai puțin brutală decât pretinsul drept istoric". Iată cum comentează Hagen Schulze 18 această concepție: "națiunile sunt entități spirituale, comunități care există atâta vreme cât există și în mințile și inimile oamenilor și care se sting când nu mai sunt gândite și dorite; națiunea se întemeiază pe conștiința națională. Ea își recunoaște identitatea în istoria, gloria și sacrificiile
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
puțin brutală decât pretinsul drept istoric". Iată cum comentează Hagen Schulze 18 această concepție: "națiunile sunt entități spirituale, comunități care există atâta vreme cât există și în mințile și inimile oamenilor și care se sting când nu mai sunt gândite și dorite; națiunea se întemeiază pe conștiința națională. Ea își recunoaște identitatea în istoria, gloria și sacrificiile comune - fapt la care trebuie să adăugăm că o istorie comună este de regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
recunoaște identitatea în istoria, gloria și sacrificiile comune - fapt la care trebuie să adăugăm că o istorie comună este de regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata, construită". În aceeași direcție putem aminti definiția națiunii dată de către David Miller 19, în concepția căruia există cinci caracteristici ale națiunii că și comunitate: este constituită din credințe împărtășite și angajare reciprocă; extinsă de-a lungul istoriei; cu caracter activ; legată de un anumit teritoriu și diferențiată de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
adăugăm că o istorie comună este de regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata, construită". În aceeași direcție putem aminti definiția națiunii dată de către David Miller 19, în concepția căruia există cinci caracteristici ale națiunii că și comunitate: este constituită din credințe împărtășite și angajare reciprocă; extinsă de-a lungul istoriei; cu caracter activ; legată de un anumit teritoriu și diferențiată de alte comunități prin cultură ei. Preluând ideea contopirii națiunii cu poporul, Herder 20
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
există cinci caracteristici ale națiunii că și comunitate: este constituită din credințe împărtășite și angajare reciprocă; extinsă de-a lungul istoriei; cu caracter activ; legată de un anumit teritoriu și diferențiată de alte comunități prin cultură ei. Preluând ideea contopirii națiunii cu poporul, Herder 20 a susținut că fundamentul acesteia nu este politica, ci limba și poezia. Pentru lingvistul german, societatea este starea naturală a omului, ce se situează deasupra organizării politice. "Providența a separat admirabil națiunile, nu numai prin păduri
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ei. Preluând ideea contopirii națiunii cu poporul, Herder 20 a susținut că fundamentul acesteia nu este politica, ci limba și poezia. Pentru lingvistul german, societatea este starea naturală a omului, ce se situează deasupra organizării politice. "Providența a separat admirabil națiunile, nu numai prin păduri sau munți, ci mai cu seamă prin limba, gesturi și caractere, înainte ca opera despotismului să se pună în mișcare și că cele patru părți ale lumii să devină pradă unui singur stăpân". Fiecare națiune își
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
admirabil națiunile, nu numai prin păduri sau munți, ci mai cu seamă prin limba, gesturi și caractere, înainte ca opera despotismului să se pună în mișcare și că cele patru părți ale lumii să devină pradă unui singur stăpân". Fiecare națiune își are cultură proprie, ce s-a format natural că un ansamblu al codurilor de limbaj, al simbolurilor, al tipurilor de raporturi sociale, al instituțiilor și tehnicilor și al modurilor de adaptare la influențele cadrelor stațio-temporale. Modul în care se
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
proprie, ce s-a format natural că un ansamblu al codurilor de limbaj, al simbolurilor, al tipurilor de raporturi sociale, al instituțiilor și tehnicilor și al modurilor de adaptare la influențele cadrelor stațio-temporale. Modul în care se constituire cultură unei națiuni o face unică. De aceea, ea nu ar trebui să fie organizată de forțe politice care nu-i aparțin, ci trebuie că fiecare popor să aibă dreptul de a se organiza după bunul plac. Trebuie spus că Herder nu a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
nu ar trebui să fie organizată de forțe politice care nu-i aparțin, ci trebuie că fiecare popor să aibă dreptul de a se organiza după bunul plac. Trebuie spus că Herder nu a acceptat termenul "rasă", apartenența la o națiune constând în formarea în cadrul unei culturi. Era suficient să vorbești germană că limba maternă ca să fii socotit de naționalitate germană. Cu toate acestea, observă Guy Hermet 21, el a crezut în teoria climatelor a lui Montesquieu și în superioritatea genetică
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a crezut în teoria climatelor a lui Montesquieu și în superioritatea genetică a anumitor grupuri, idee de la care va ajunge la justificarea expansiunii teritoriale a popoarelor mai bine dotate de la natură. Sensul herderian a fost preluat și în secolul XX, națiunea fiind definită drept "colectivitatea persoanelor care au aceeași origine etnică și care, în general, vorbesc aceeași limbă și au o tradiție comună" (după Dicționarul Academiei Spaniole Regale, în ediția din 1925)22. Analizând această teorie, Hobsbawm 23 susține că limba
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care, în general, vorbesc aceeași limbă și au o tradiție comună" (după Dicționarul Academiei Spaniole Regale, în ediția din 1925)22. Analizând această teorie, Hobsbawm 23 susține că limba nu poate fi socotit elementul decisiv pentru a stabili limitele unei națiuni până în secolul al XIX-lea: "În perioada precedentă educației elementare, nu poate fi vorba de o limbă "națională" vorbită, ci doar de idiomuri literare sau administrative scrise, adaptate pentru folosirea orală, ori că un fel de lingua franca, în care
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
alte cuvinte, "limba maternă", idiomul învățat de copii de la mamele lor necultivate, pentru folosirea zilnică, nu era, în niciun caz, o "limba națională"". În consecință, limba "este un concept literar și nu unul existențial". Îndeosebi naționaliștii extremiști întrețin ideea că națiunile au existat dintotdeauna, că întreaga istorie a unei regiuni este totuna cu istoria națiunii ce ocupă în prezent acea regiune. Acest anacronism era prezent și în secolul al XIX-lea, la un autor precum Walter Bagheot 24, care consideră că
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
zilnică, nu era, în niciun caz, o "limba națională"". În consecință, limba "este un concept literar și nu unul existențial". Îndeosebi naționaliștii extremiști întrețin ideea că națiunile au existat dintotdeauna, că întreaga istorie a unei regiuni este totuna cu istoria națiunii ce ocupă în prezent acea regiune. Acest anacronism era prezent și în secolul al XIX-lea, la un autor precum Walter Bagheot 24, care consideră că națiunile au apărut odată cu istoria. Dar, națiunile sunt produse istorice la baza cărora au
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
au existat dintotdeauna, că întreaga istorie a unei regiuni este totuna cu istoria națiunii ce ocupă în prezent acea regiune. Acest anacronism era prezent și în secolul al XIX-lea, la un autor precum Walter Bagheot 24, care consideră că națiunile au apărut odată cu istoria. Dar, națiunile sunt produse istorice la baza cărora au stat eforturi de ideologizare. Ele nu sunt entități veșnice, ci, ca oricare alte realități istorice, vor dispărea. Încă din timpul apariției acestora, Renan 25 spunea că "națiunea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a unei regiuni este totuna cu istoria națiunii ce ocupă în prezent acea regiune. Acest anacronism era prezent și în secolul al XIX-lea, la un autor precum Walter Bagheot 24, care consideră că națiunile au apărut odată cu istoria. Dar, națiunile sunt produse istorice la baza cărora au stat eforturi de ideologizare. Ele nu sunt entități veșnice, ci, ca oricare alte realități istorice, vor dispărea. Încă din timpul apariției acestora, Renan 25 spunea că "națiunea modernă este un rezultat istoric al
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
națiunile au apărut odată cu istoria. Dar, națiunile sunt produse istorice la baza cărora au stat eforturi de ideologizare. Ele nu sunt entități veșnice, ci, ca oricare alte realități istorice, vor dispărea. Încă din timpul apariției acestora, Renan 25 spunea că "națiunea modernă este un rezultat istoric al unei serii de fapte ce converg. [...] Națiunile nu sunt ceva etern. Ele au început, ele se vor sfârși. Confederația europeană, probabil, le va înlocui. Dar, aceasta nu este legea secolului în care trăim. Acum
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
au stat eforturi de ideologizare. Ele nu sunt entități veșnice, ci, ca oricare alte realități istorice, vor dispărea. Încă din timpul apariției acestora, Renan 25 spunea că "națiunea modernă este un rezultat istoric al unei serii de fapte ce converg. [...] Națiunile nu sunt ceva etern. Ele au început, ele se vor sfârși. Confederația europeană, probabil, le va înlocui. Dar, aceasta nu este legea secolului în care trăim. Acum, existentă națiunilor este bună, chiar necesară. Existența lor este garanția libertății, care se
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
este un rezultat istoric al unei serii de fapte ce converg. [...] Națiunile nu sunt ceva etern. Ele au început, ele se vor sfârși. Confederația europeană, probabil, le va înlocui. Dar, aceasta nu este legea secolului în care trăim. Acum, existentă națiunilor este bună, chiar necesară. Existența lor este garanția libertății, care se va pierde dacă lumea nu ar avea decât o lege și un stăpân". Așa cum notează H. Schulze 26, "națiunile au fost de la inceput entități ambigue, proteice, nefiind clar definite
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
aceasta nu este legea secolului în care trăim. Acum, existentă națiunilor este bună, chiar necesară. Existența lor este garanția libertății, care se va pierde dacă lumea nu ar avea decât o lege și un stăpân". Așa cum notează H. Schulze 26, "națiunile au fost de la inceput entități ambigue, proteice, nefiind clar definite - ele erau sau națiuni universitare, sau categorii reprezentate politic. Totuși, națiunile au existat că sentiment colectiv de solidaritate încă înainte de a fi numite astfel, sub forma comunităților lingvistice, de tradiție
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]