528 matches
-
de același tip cunoșteau un succes uriaș: mulți soldați din diverse țări erau dornici să învețe franțuzește pentru a lua locul turiștilor din vremurile de pace. Îl primi un bărbat fercheș, slab, îmbrăcat într-o redingotă care mirosea vag a naftalină. —Mă tem că accentul dumneavoastră nu este destul de bun, spuse acesta în cele din urmă. —Cum adică? exclamă Charlot. — Nu este destul de bun pentru instituția noastră. Standardele noastre sunt deosebit de ridicate. Profesorii noștri trebuie să aibă cel mai curat accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
proaspăt subofițer, și-a luat nevasta tânără și și-au închiriat o cămăruță în cartierul CFR, la Moșica, doamna pe care n-aveam să o mai văd niciodată apoi, însă și azi mai aud ceasul cu cuc din camera cu naftalină, picurând secundele și hrănind mucegaiul verzui de pe pereți. Primul pătuț l-am avut în valiza de promoție a tatei, neștiind că astfel va marca destinul micuței lui, care va călători până la capătul lumii și înapoi, la alt capăt al lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vreme, comozi, fără să se amestece cu poporul. Domnul Axente va face onorurile. Va fi îmbrăcat în redingotă. Nu și-a mai purtat redingota de la nuntă, adică de 30 de ani. Îi ședea foarte bine atunci. A fost strânsă în naftalină, desigur că-i tot așa de perfectă, dar trebuie scoasă din vreme la aer. Numai dacă, cu reumatismele lui, n-ar fi prea bolnav în ziua aceea. Se va face cum va fi mai bine, nu te poți împotrivi soartei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dus la closet în vârful picioarelor. Pantofii mă strângeau de-mi venea rău: pesemne că picioarele îmi erau încă umflate de atâta stat în avion. Am tras fermoarul și mi-am făcut treaba. Pișatul părea îngrozitor de decolorat în comparație cu granulele de naftalină îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-or să-ți dea voie să joci. Dar mi-au dat. Doamna mi-a privit șocată burdihanul revărsat și curul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de suportat Dacă somnul nu este alterat. Cel mai de temut dușman Sunt nopțile albe, cu ochii-n tavan. Pensionarul Este o persoană cu chipul stafidit, Are haine ponosite și spate gârbovit, Cu ușurință-l identifici, de departe: Miroase-a naftalină și-a lehamite. Demnitate Mulți din cei ce poartă povara bătrâneții, Își păstrează demnitatea și prestanța. Deși au pierdut comorile vieții: Tinerețea, sănătatea și speranța. Nimic sfânt Cine pe năpăstuiți îi obidește Și fără pic de milă-i jecmănește, Înseamnă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul Ateneului, susținut de cîntărețul rus Boris Mezențov. O altă notă conține vituperări caustice la adresa publicațiilor sămănătoriste: „Drum drept. D-l Iorga și-a scuturat de cristalele fulgurii ale naftalinei odăjdiile de sacerdot literar. Din cînd în cînd, corespunzător vomitivelor ingerate, scrie Făgețel și expectorează rustic Tomescu. Alte reviste: Flacăra, Zări senine, Versuri și proză, Jos Nemții, Tribuna, Făt-Frumos, etc...” Nu lipsesc mostrele de versuri stupide (extrase din I.U
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comod căci își găsește aplicația în toate împrejurările”) și celelalte ingrediente sînt subordonate unei „teze” antiromantice și antiacademiste: „Dar poetul tuberculos pe care-l păstra, încă dinaintea căsniciei, în garderoba rochiilor demodate? Sfîrșise prin a se îngrășa din pricina atmosferei de naftalină pe care o respirase cîteva milenii și a cozilor de baga ce constituiseră o viață întreagă unicu-i și strictul regim. Deplorabil“. Textul are ceva din funambulescul suprarealist, dar și din „exhibițiile” primelor poeme ale lui Tzara, la care face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel mai adesea sub forța discreționară a destinului. Ei poartă nume ciudate, contorsionate, comice, grotești, expresive ca sonoritate și tâlc: Cocorânză, Rastel, Cap Alb, Stârliciu, Tache Costache, Ioviște Calapod, Mitrea Logofete, Covrigel, Stejara, Cercel Dumistrăcel, Jenică Teleleu, Canibal, Bubulea, Țiganca Naftalina, Fănel Gologănel ș.a. Un personaj se numește Emil Boc, iar un altul Emil Râșcanu, acesta din urmă având afinități cu directorul casei de cultură din Vaslui, iar cel dintâi însuflețind o proză abuzivă. Procedeul onomastic al autorului ține de strategia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și ai mei? Ce vă va trece prin minte, aia să le spuneți. Hai, că, uite, vine comisia de anchetă. Să trecem și noi, acolo, că trebuie să dăm declarații. ȘUTUL IZBĂVITOR După ce și-a văzut sacii în car, Țiganca Naftalina și-a scos, puțin câte puțin, ghiarele, înțepând și zgârâind,în stânga șin dreapta, la tot pasul, pe fiecare. Pe fiecare dintre cele aproape douăzeci de fete și femei tinere, care o umpleau, zilnic, de bani, ca albinele, pe stup, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mie,îmi dau câtîmi dau, d’apoi, vouă, cât bănăret vă dau? Asta nu o puneți la socoteală. De asta nici nu vă pontez cu opt ore la zi, ci, doar, cu patru. Așa, ca să vedeți, voi, cine e Țiganca Naftalina, și s-o țineți minte. Participantele la așazisa consfătuire au rămas uimite, de nerușinarea și de îndârjirea patroanei. Nu le venea să creadă ce auzeau. Alte două dintre lucrătoare i s-au alăturat, celei dintâi, întru nemulțumire. Deci, erau: Domnișoara
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
contau asemenea amănunte?... Dacă, într-o bună zi, regimul comunist ar fi ajuns să ducă lipsă de dușmani, atunci, cu siguranță, el ar fi trebuit să-i inventeze. ...Și deodată istoria cu colectivizarea întregii agriculturi fu din nou scoasă de la naftalină și comisii peste comisii începură să bântuie pe ulițele satelor românești și să bată greu cu ciomagul în porțile țăranilor, somați să se lase "lămuriți" că proprietatea era o piedică, un anacronism și un moft. Văzând toate astea, Stelian, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fim serioși, Armata s-a gîndit deja la o soluție și mai nenorocită, nu mai e Potaie, în schimb la post se află Picioruș de Ghips, iar în cel mai scurt timp, o să-și facă apariția și Mortăciune, scos de la naftalină, tovarășul general în rezervă, un nume predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în București existau cel puțin o duzină de localuri luxoase în care se mînca porcește, și se putea chefui pînă dimineața? Lume multă, majoritatea necunoscuți, de toate vîrstele, de la tinerei de bani gata pînă la babalîci spilcuiți care puțeau a naftalină. De fiecare dată se nimerea să găsească masa lor rezervată într-un colțișor mai retras, dacă nu chiar într-un separeu intim ferit de privirile celorlalți. Roja dirija totul din umbră, lucrul ăsta ar fi trebuit să-l observe din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va masca micile inconveniențe ale paltonului: Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor. Ambele sesizabile doar pentru ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care o purta doar la ocazii. O ocazie ar putea fi și Revelionul ăsta trăznit. Se Îndreptă spre baie, presărându-și hainele pe drum. Ascuns sub haina de nutrie, Gheretă plângea de fericire, dar și din pricina mirosului Înțepător de naftalină. Zorela era un dar dumnezeiesc pe care, cu siguranță, nu-l merita pe deplin. 3. Încercă să se așeze fără să facă zgomot, dar nu reuși. Nu doar pentru că scaunul scârțâia oricum, ci și pentru că, distrat cum era, se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să stea cu noi la țară În vara aceea, a izbutit În cele din urmă să-l prindă În șapca mea, după care a fost transferat, cu șapcă cu tot, Într-un șifonier unde Mademoiselle a așteptat cu drag ca naftalina dinăuntru să-l omoare peste noapte. Totuși În dimineața următoare când a descuiat șifonierul ca să ia ceva din el, drăguțul meu Swallowtail i-a zburat În față cu un foșnet puternic și apoi s-a Îndreptat spre fereastra deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fost consilier la înalta Curte de Casație, și Dinu Calotă, funcționar superior pe vremuri ia Banca de Credit. Țineau în mână plase cu borcane goale, îmbrăcați în paltoane care cândva purtaseră semnăturile unor artizani iluștri, acum jalnice, obosite de perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mâinile atârnând pe lângă trup. ― Nu obișnuia să încuie ușa când pleca? Melania Lupu își umezi buzele. ― La serviciu? ― În general. ― Ba da... În sfârșit, poate nu totdeauna. N-am verificat. ― Ciudat, reflectă Cristescu deschizând dulapul. Mirosea a levănțică și a naftalină, iar hainele erau îmbrăcate în plicuri de nylon. ― Foarte ciudat. N-aș fi zis niciodată că o femeie ca Valerica Scurtu și-ar putea lăsa casa vraiște, la dispoziția primului curios. Și mai ciudat, față de spiritul de prevedere pe care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
largi și prea împopoțonate din fața casei, să repare băncile din părculețul de dinapoia casei, leagănul principal din părculeț, să facă ordine în podul casei, adevărat depozit de mobilă, haine, televizoare, casetofoane, pickupuri, paltoane din blănuri scumpe cu buzunarele doldora de naftalină - partea leului nesinistrat, desigur, ca și alții suspuși - vorba lui Valy - de la împărțirea ajutoarelor pentru cei sinistrați de pe raza orașului, să curețe pomii fructiferi și vița-de-vie și să le stropească la timp. 3. Memorabilă rămâne totuși, ziua în care trebuia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
semn din partea toamnei, care e pe picior de plecare... “Să știi, amice, că n-am lacrimi să te plâng. Chiar ce vei face tu o iarnă întreagă? Roagă-te doar să fie zăpadă și atunci vei scoate skiurii puși la naftalină și pe aici ți-i drumul!” - m-a luat la vale gândul de veghe. “Poate că îi fi auzit și tu, gură spartă ce ești, de zicala care spune că un necaz nu vine niciodată singur. Dacă n-ai priceput
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
l’usage du monde... Ostentația cu care se civilizează lumea noastră seamănă cu parfumul pe care-l emană subțioarele tineretului stropite din abundență cu sprayuri din pachet. Vechii bucureșteni se ascund În paltoanele negre cu guler de nutrie mirosind a naftalină. Foștii funcționari de la Creditul minier, de la Marmorosh Blank sau de la Fundațiile Regale par astăzi relicvele unei ridicole aristocrații. Umbrele acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și urâtă de corpuri, care luate separat sunt la fel de urâte, și unde nu se vede nici intrarea nici ieșirea. Ești înăuntru o dată pentru totdeauna și trebuie să călătorești împreună cu alții. Înghesuit în ei, ascuns între paltoane de iarnă mirosind a naftalină și hanorace de dinainte de război. Dar undeva - nu ești scutit de nimic - iată doi tineri arătoși, cu siguranță studenți, ai căror tați dispun de autoturism, dar n‑au astăzi timp să‑și ducă fiica sau fiul cu mașina; totuși mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spre Zurito. „Campagnero și-a câștigat respectul pentru uciderea unui rosinante.“, scrise criticul de la El Heraldo. „A bătut fierul cât e cald și a arătat că În mod cert nu este un iubitor de cai. Veteranul Zurito a scos de la naftalină unele din trucurile sale mai vechi cu lancea, din care notabil a fost acel suerte...“ — Olé, olé! strigă un bărbat așezat lângă el. Strigătul se pierdu În răgetul mulțimii și criticul Îl simți ca o palmă peste ceafă. Criticul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Scârțâia atât de strident, încît se opriră de mai multe ori, speriați de aceste țipete neașteptat de puternice, metalice, sinistre. În cele din urmă, izbutiră să ridice capacul. Îi surprinse albul imaculat al cearceafului și un miros pătrunzător de camfor, naftalină și busuioc. - Cum se vede și aici, ca în cele mai mici amănunte, mâna Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce frumusețe de cearceaf, alb și bine întins, parcă l-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unitară, de fapt o despărțea: aripa dreaptă închidea domeniul lui Gogu Ionescu, cea stângă, pe care o ținea larg deschisă feciorul, introducea în apartamentele Nadinei. ― Nevastă-mea e plecată în străinătate de vreo trei luni și casa e toată în naftalină, adăugă Iuga, trecând cu musafirul său din hol spre etaj unde, într-o cameră de rezervă, i se improvizase un dormitor, ca să aibă un refugiu când vine în București în lipsa Nadinei. De altfel, eu numai iarna sunt bucureștean, și încă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]