4,628 matches
-
de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva. Cu lacrimi În ochi, mi-am tras o palmă peste vintre și i-am răspuns că... doar mă... Că nu, n-aveam nimic. (La naiba. ) Doar că m-am... (O, Doamne. M-am făcut mic. (Doamne, Doamne. Nu aveam nimic. Nu era nici o problemă. Mi-am ridicat mâinile cu teamă, pregătit pentru ce era mai rău, și am descoperit că aveam ceva lichid pe degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a cercetat fiecare centimetru - chiar și-n bucătărie. Din păcate, a văzut doar câteva pahare de cristal, o plăcintă lăsată, și ceva care semăna cu o spatulă. — Cuțit pentru tort, l-am corectat. — Așa că, până la urmă, mi-am spus: „La naiba, dacă ăsta ar fi centrul lumii tale, unde ai ascunde ceva ce nu vrei să fie găsit - nici de clienți, nici de perieteni, nici de un ucigaș, nici măcar de geniala aia de Manetti? — Undeva cât se poate la Îndemână, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
observase că s-a Înșelat și nu se mai obosi să răspundă. Se Întinse zâmbind după pachetul de Moslem nedesfăcut. Poate ar fi bine să-mi uit haina mai des. Scoțând ambalajul, smulse o țigară și adăugă: Și acum? La naiba, fă ce făceai și pân-acum și pe mine scutește-mă. Îți dau un singur sfat: să nu faci confidențe inutile nimănui. Am urmărit vasul până când acesta dispăru În spatele muzeelor, gândindu-mă că a trecut ceva timp de când n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două mărimi mai mare și necesita o spălare rapidă. — La naiba, Sascha, mă Întâmpină cu farmecul cu care m-am obișnuit, și se băgă la loc În pat. Fii bun și Închide ușa aia. Am procedat Întocmai, dând la o parte câteva articole de Îmbrăcăminte, apoi m-am așezat pe unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asta nu Însemna că haina trebuia s-o sfârșească urât. M-am dus la ea și i-am cercetat buzunarele. Jumătate de piaptăn, ceva puf și două bețe de chibrit folosite. Ambele buzunare interioare se dovediră a fi goale. La naiba. Cel care era În spatele acestui haos, luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre erau sparte și că cineva a tras un picior dezinhibat În ușa de la bucătărie. Poate că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uz privat. Într-un colț fuseseră azvârlite câteva uniforme spitalicești, Împreună cu o pereche de cizme albe pentru femei. În spatele paravanului chinezesc din fundal reușeam să disting un bărbat mai În vârstă care tocmai se spăla pe mâini. — Să fiu al naibii. Tipul blond mă privi cu un dispreț amuzat. Ajustându-și expresia de pe față, Închise ușa. Tu ce vrei? Crăpătura de o palmă nu prea lăsa loc pentru ochii mei Înguști, nasul pricăjit și buzele pline. Aranjându-mi flanelul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lăbăgeala! Sentimentul de vinovăție, spaimele - ce mai, îmi intrase teroarea-n oase! Exista oare în lumea lor ceva lipsit de primejdii, neîmbibat de microbi, neînsoțit de vreun pericol? Of, unde le era voioșia, unde le erau îndrăzneala și curajul? Cine naiba le-a inoculat părinților mei sentimentul ăsta al groazei de viață? Taică-meu, acum pensionar, are un singur subiect pe care e-n stare să-l rumege: autostrada New Jersey. „N-aș merge pe chestia aia nici să mă plătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe urmă, când mă plictisesc de ea, o gaură colea... și tot așa. Când o să termine? Numai că de ce ar trebui să se termine? Ca să le fac pe plac lui taică-meu și maică-mii? Ca să mă conformez normei? De ce naiba trebuie să mă scuz la tot pasul pentru că sunt ceea ce acum câțiva ani avea onorabila denumire de celibatar? La urma urmei, știi, asta-i toată chestia - celibatul. Și ce-i rău în asta? Libertatea sexuală? În zilele și-n epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
publice pe care putea s-o aibă vreodată un copil și, când-colo, se vădește că tot nu vreau să fiu perfect. Ai mai auzit una ca asta la viața ta? Pur și simplu refuz să fiu perfect. Ce plod dat naibii. Vin la mine în vizită: — De unde ți-ai mai cumpărat și covorul ăsta? mă întreabă taică-meu strâmbându-se. L-ai găsit într-un magazin de vechituri sau ți l-a dat cineva de pomană? — Mie-mi place. — Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a privit chiorâș. Curva m-a ascultat, dar s-a arătat sceptică. Am rămas profund mâhnit de neștiința ei într-o chestiune strâns legată de propria-i sănătate (stătea în pat și-mi răsfira cu degetele părul pubian năclăit: A naibii de Biserică Catolică, mi-am zis eu... Așa se face că în seara aia, la despărțire, n-avea în poșetă doar cincisprezece mii de lire de la mine, ci și o rezervă de-o lună din Enovid-ul Maimuței - tot eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și despicătura celei mai desăvârșite nectarine din lume! Vorbește-i! Bună, fac eu cu blândețe și cu un aer ușor surprins, ca și cum ne-am mai fi cunoscut de undeva... — Ce vrei, băi? — Să dau de băut, am răspuns eu. — Curvaru’ naibii, m-a gratulat ea disprețuitoare. Disprețuitoare! În două clipe - două insulte! În obrazul adjunctului șefului Comisiei pentru Condiții Umane din această metropolă! — Să-ți pap păsărica, păpușă, ei, ce zici? Doamne, Dumnezeule! O să cheme un copoi! Iar ăsta o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
totuna cu temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am ales din trecutul meu ridicol! Tiranul ăsta, supraeul meu, ar trebui strunit, ticălosul ăsta ar trebui spânzurat de bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce, mi-a zis ea ștergându-și lacrimile cu fața de pernă, uite ce, mai devreme te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Tiranul ăsta, supraeul meu, ar trebui strunit, ticălosul ăsta ar trebui spânzurat de bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce, mi-a zis ea ștergându-și lacrimile cu fața de pernă, uite ce, mai devreme te-am mințit, dacă vrei să știi, dacă vrei să așterni treaba asta pe hârtie sau mai știu eu ce. — Ăhă? În legătură cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
coaiele nimănui. — Bine, bine. Cum zici tu. — Și nici tu nu-ncerca să mă atingi. Uite ce, dacă vrei, plec. — Scoate-o și gata. — Bine, dacă așa vrei, uite-o... poftim, zic eu, dar nițel cam prea devreme. Stai-s-o-gă-sesc... Unde naiba o fi chestia aia? Când sunt în clasă, încep uneori să mă gândesc în mod voit la MOARTE și SPITALE și ACCIDENTE RUTIERE ORIBILE, în speranța că aceste gânduri grave vor duce la fleșcăirea „osului“ meu înainte de sunetul clopoțelului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
identitate“ - și așa mai departe. Lista era inepuizabilă, o tot reluam la nesfârșit. Și de câte ori îmi aduceam aminte de ușurința cu care o pescuisem de pe stradă (marele triumf sexual al vieții mele!), ei bine, mă apucam să bodogănesc dezgustat. Cum naiba sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei rațiune, judecată și comportament nu-mi pot inspira respect? Care zilnic detonează în sinea mea explozii de dezaprobare, care îmi provoacă oră de oră răbufniri de mustrări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Încă nu fusesem la doctor, în parte din pricina neplăcerii de a-i spune unui necunoscut că am avut contact cu o curvă, dar, în cea mai mare măsură, din cauză că nu aveam nici un fel de simptome. Evident, n-aveam nici pe naiba și n-aveam nevoie de nici un doctor. Și totuși, când am invitat-o la hotel, mi-am reprimat impulsul de a-mi lipi buzele de gura ei socialistă, neîntinată. — Societatea americană, spuse ea trântindu-și pe jos rucsacul și sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
i-a pregătit să devină corupți, n-ai obținut nici cel mai mic efect. Sistemul a rămas nezdruncinat. De ce? Fiindcă tu, Alex - și-aici, văleu, țin-te bine - ești la fel de corupt de sistem ca și domnul Charles Van Horn. (La naiba, ce imperfecțiune! Zbang!) Tu nu ești inamicul sistemului. Nici măcar nu reprezinți cu adevărat o provocare pentru acest sistem, cum, poate, ți se pare. Nu ești decât unul din polițiștii lui, un slujbaș plătit, un complice. Iartă-mă, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mod vizibil captată să navigheze În siajul ei, săltând, săltând, săltând, ca și mâna lui. — Chaucer, spuse el, Chaucer... Brusc, În fața ochilor domnișoarei Warren, el abandonă efortul, pipa Îi căzu la podea și, aplecându-se s-o găsească, exclamă iritat: — Naiba să le ia! Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl privi triumfătoare. Nu că l-ar fi urât, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
navigheze În siajul ei, săltând, săltând, săltând, ca și mâna lui. — Chaucer, spuse el, Chaucer... Brusc, În fața ochilor domnișoarei Warren, el abandonă efortul, pipa Îi căzu la podea și, aplecându-se s-o găsească, exclamă iritat: — Naiba să le ia! Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl privi triumfătoare. Nu că l-ar fi urât, dar ura orice succes copleșitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul Îi era răvășit și respirația ei mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o să spun „Bună ziua“ sau „Bong jour“ și Îmi voi vârî capul În cabina comună și o să Întreb „Unde-i Sid?“ El va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde la el din penumbra stalului și el va Întreba „Cine naiba mai ești și tu?“, bătând măsura, În timp ce fetele din trupă dansează, dansează, dansează. „Coral Musker.“ „Ai Întârziat trei zile. Unde naiba te crezi?“ Și eu voi spune „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Repetă fraza cu voce tare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde la el din penumbra stalului și el va Întreba „Cine naiba mai ești și tu?“, bătând măsura, În timp ce fetele din trupă dansează, dansează, dansează. „Coral Musker.“ „Ai Întârziat trei zile. Unde naiba te crezi?“ Și eu voi spune „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Repetă fraza cu voce tare ca să audă cum sună. „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Dar zgomotul trenului Îi reduse bravada la un sunet echivalent mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de cealaltă. — Atenție, Îi șopti prietenul lui și amândoi bărbații se Îndreptară și rămaseră „pe loc repaus“, Într-o atitudine țeapănă, căci pe drumul spre gară apăru brusc un automobil ce spărgea pojghița Înghețată și făcea apa să Împroaște. Cine naiba-i? șopti prietenul lui aproape fără să miște din buze, dar Ninici era mândru că el știa. Știa că ofițerul Înalt, garnisit cu trese, era șeful poliției, și știa chiar și numele celuilalt ofițer, care sări din mașină ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Lights. Își aprinse una, apoi o lăsă neatinsă pe marginea scrumierei. —Așa că iată-mă În ținuta mea de divorțată, și Milton zicea Întruna ceva de genul „Trebuie să mergem sus, toată lumea e la etaj“, când de fapt nu era nici naiba acolo, cu excepția lui Beyoncé sau Lindsay Lohan, sau o altă fată la modă de care toată lumea e atât de sătulă, că nici măcar nu mai contează cine e. Ei, de fapt, Lindsay Lohan chiar Îmi place mult. În cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fiu deprimată de strălucirea calităților de soție ale lui Phoebe, să mă las mai degrabă inspirată de ele. Nu avea rost, până la urmă, să mă necăjesc singură, Întrebându-mă de unde anume exact făcea rost cineva de cape minuscule sau cum naiba putea o femeie Însărcinată În luna a opta să Încapă În jeans Kate Moss: era mult mai bine ca Phoebe să fie imitată cu multă admirație și ca soția să facă un efort să fie radioasă pentru soțul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]