1,603 matches
-
a spus. Am ajuns la vamă cu lăzile. Instrucțiunile erau ca lăzile să fie bătute în cuie, să se poată deschide la vamă, apoi se închideau cu sârmă și erau plombate. Buuun! Cine a mers la vamă? Eu, care sunt naivul familiei. Rolla a rămas acasă, așa, să vadă cum mă descurc eu, vai de capul meu! Ajung la vamă, se pun lăzile acolo, pe platformă. Vine la mine șeful: „Lăzile dumneavoastră?” „Da.” „Sunt legate cu sârmă?” „Nu, sunt așa cum scrie
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
politică drept un joc între politicieni, scopul principal nefiind propășirea țării și bunăstarea cetățenilor, ci ocuparea funcțiilor care le permiteau îmbogățirea rapidă prin corupție și abuz de putere. Dar mulțimea de alegători ce era pentru ei? O masă inertă de naivi, care trebuia mințită, înșelată cu promisiuni și manipulată cu aruncarea vinei pe adversarii politici. De aici afirmația lui Ponta: „Mă pot bate cu orice adversar politic, dar nu cu mulțimea”. Așa s-a creat acea falie dintre interesele tuturor politicienilor
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
crea mai multe datorii și, prin urmare, de a face tot mai mult profit. Iată de ce le place războiul! Federal Reserve și alte bănci internaționale oferă, de asemenea, ajutor pentru a porni războaie cu finanțarea lor. Cei mulți, săraci și naivi se ucid între ei Thomas Jefferson, tatăl capitalismului pieței libere și Adam Smith, au remarcat că „finanțarea războaielor de către bănci a dus la tot mai multe războaie.” Cei mulți, săraci și naivi se ucid între ei, își destramă granițele și
Graniţa neagreată de S.U.A., trasată de gigantul Google şi Turnul de la Basel [Corola-blog/BlogPost/92916_a_94208]
-
războaie cu finanțarea lor. Cei mulți, săraci și naivi se ucid între ei Thomas Jefferson, tatăl capitalismului pieței libere și Adam Smith, au remarcat că „finanțarea războaielor de către bănci a dus la tot mai multe războaie.” Cei mulți, săraci și naivi se ucid între ei, își destramă granițele și lasă societatea la îndemîna invaziei străine, în timp ce bancherii prosperă, întărindu-și puterea și controlul asupra omenirii. Criza din zona euro a început ca o criză bancară, pentru ca în scurt timp să degenereze
Graniţa neagreată de S.U.A., trasată de gigantul Google şi Turnul de la Basel [Corola-blog/BlogPost/92916_a_94208]
-
a spus că apariția sa publică pentru a susține această cauză are în spate toată familia sa formată din copii, nepoți și strănepoți. Ca tănăr părinte, Florin Iosif s-a declarat preocupat de viitorul copiilor. „Nu putem fi atât de naivi încât să gândim că cei care au încercat să modifice în această manieră conceptul de familie, se vor limita doar la atât. Nu suntem alimentați de sentimente de ură, nu suntem homofobi... Dorim doar să-i trezim pe cei care
Zece mii de oameni în stradă, la Oradea [Corola-blog/BlogPost/93049_a_94341]
-
Victor Orban ca Ungaria să-și asume statutul de „putere protectoare” față de maghiarii din Transilvania... * Într-o carte de excepție, jurnalista și scriitoarea Anca Florea observa la pagina 10: „În 1990, a început un joc politic, care ne-a găsit naivi, dezbinați și bezmetici”. În acest context, voi prezenta în continuare o mică parte din declarațiile și acțiunile agentului de influență László Tőkés, conforme cu propria formulare: „Poate că omul e făcut numai din cuvintele lui...”. 14 martie 1990, Postul de
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 2 [Corola-blog/BlogPost/93276_a_94568]
-
oribile și exaspera(n)te, ale aparențelor unui fenomenal pervers și pervertit, chiar și/mai ales în inima Dumnezeirii Artei! Nu e nicidecum o sărbătoare, cum mai pare (chiar și în aburii otrăviți ai scepticismului sinucigaș, de azi!), pentru unii naivi... - ci este pregătirea lui Oedip, de a coborî, de viu, pe AXA LUMII, până la limita ultimă a OSIEI COSMICE - adică, în INFERN. Pentru a căpăta, apoi, în faza de inițiere smerit-înțeleaptă, dreptul ascensional, de a asalta, în vârtejuri concentrice (în jurul
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
se dăduse pe acolo să facă, nu prea îi venise să recunoască: ordine prin grajduri, să descarce nutreț, să repare harnașamente vechi, și toate astea fără să se apropie prea mult de cai, bineînțeles! Zâmbea amar când își amintea cum, naivul, își închipuise că, din primele zile chiar, i se va îngădui să zburde călare prin manej!... Se consolase văzând că nici ceilalți novici n-aveau parte de o soartă mai bună. Ho, ho, ho, râdea icnit, în silă parcă, domnul
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
culoare, strânși pe picior, cizme cu pinteni, două fete bufniseră în râs trecând prin dreptul său. Măcar dacă librăria ar fi fost deschisă, să fi intrat, să se fi ascuns printre rafturi, căci neisprăviții lui de colegi întârziau, fusese un naiv să creadă că se vor mulțumi cu o singură halbă. Pe neașteptate ușa librăriei se dăduse în lături, izbindu-se de rama vitrinei. Intrase timid, printre vălătuci de fum. O sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
alogeni necreștini la tot ceea ce înseamnă edificiu religios creștin pe teritoriul românesc a crescut acum, unindu-se cu o cultură de odăița unora, cu o capacitate a altora de a pune piedici realizării ideilor bune și a păcăli pe cei naivi. Aceștia încearcă să-și exercite abilitatea de hoț, furând românului de bun-simț, nu numai pălăria, ci și ideile bune de sub pălărie, cu alte cuvinte, ducându-l de nas, mai nou, manipulându-l. Concret, au lansat gogoașa (înghițită de mulți) a
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
vieții. Asta a spus omul meu ! Nea Ion, încălzit de păhărele, a chicotit : -Nu fiți supărați, bă, că s-a că...călit ! în noaptea asta băiatul a fost un adevărata bărbat. Mama a tăcut, înciudată de spusese omului. Dar tata, naiv : -Vezi, fa ? Ți-am spus eu ? Atunci mama nu s-a mai abținut și a răbufnit : -Taci, dracului, că râde satul de noi ! Du-te și pune apă în căldarea mare ! dă imediat foc ! Apoi, furioasă, s-a întors către
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
afle cine e Masca. Nu vei dezvălui. Un fatum. Orice loc are un fatum. Masca e piaza rea a locului. Așa ai hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la o vreme; ai o neliniște. Murmuri, tot mai des, Cântecul marinarilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
m-am trambalat destul prin Încăpere... - Când? - Poftim? - Când te-ai trambalat? Senzorii de alarmă mi-au intrat brusc În funcțiune la parametri maximi. Foc, foc mare, incendiu! Idiotul de mine: mă luase gura pe dinainte, mă trădasem ca ultimul naiv, uitând pe cine am În față. Retragerea, băiete, cât nu e foarte târziu: Încă mai ai loc de-ntors; calm și artă teatrală cât cuprinde. Am privit-o În ochi cu liniștea cea mai nevinovată din lume, mimând nedumerirea: - Cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unu Osman. Atât: cu Osman. Episodul 230 ULTIMUL Cât va mai dura această poveste? ne întrebau, nu fără o anumită neîncredere în glasuri, întâii noștri Cetitori, atunci când au dat cu ochii de primele pagini ale istoriei de față. Iar noi, naivii, răspundeam, nu fără o anume mândrie, într-un glas: „O sută de ani de zile!” Dar nu cât va dura timpul poveștii îi interesa pe atenții noștri Cetitori, ci cât va dura timpul istorisirii, sau, mai pe șleau spus, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
O sută de ani de zile!” Dar nu cât va dura timpul poveștii îi interesa pe atenții noștri Cetitori, ci cât va dura timpul istorisirii, sau, mai pe șleau spus, cât credeam noi că vom mai putea povesti. Și noi, naivii, am crezut atât de tare că vom putea spune povestea la nesfârșit, că, uite, au trecut câțiva ani buni și cu iuțeala de mână și nebăgare de seamă am ajuns la episodul 230. însă acum, iată, nu mai putem. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iar zăcământul de metal prețios se afla mai în față, în adânc. Comoara pe care o căuta era acolo, iar el trebuia să continue săpăturile dacă voia să pună mâna pe ea. Începu să râdă, cum de fusese atât de naiv? Crezuse că muntele se va despărți atât de ușor de aurul acela și i-l va dărui fără luptă? Trebuia să muncească mai mult, să se căznească din răsputeri ca să pună mâna pe el. Îi era clar acum ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de un noroc chior. Întotdeauna apare un indiciu cheie din senin, un martor care își amintește brusc vreun detaliu ce rezolvă cazul ori mai știu eu ce altceva. Nu asta vreau eu să spun. Nu sunt nici eu atât de naiv, își scoase Vasilică mândru pieptul în față. Mă refer la o metodă de analiză teoretică. Poftim? Așa îi spun eu, explică Vasilică Pohoață, analiză teoretică ca să fac deosebirea de investigația practică de pe teren. Aha, am înțeles! În regulă, ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
analiza pe care o făcuse, pe fața inspectorului se așternu un zâmbet vag. Nu numai că în sfârșit găsise o explicație rațională la ceea ce se petrecuse sus pe munte dar mai aflase ceva. Bătrânul comandant nu era chiar atât de naiv cum voia el să lase de înțeles. Văzând că Toma nu conduce investigația după placul său, își luase măsuri de siguranță. Se temea că inspectorul nu-l va informa despre toate mișcările pe care le face și pusese pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-l scoatem din bârlog. Ne va vedea venind și poate se va da de gol. Doar ți-am spus că individul supraveghează zona. Domnule inspector, se întoarse Ileana spre el, nu-mi vine să cred că ești atât de naiv. Chiar crezi că un singur om este în stare de unul singur să țină sub observație un munte întreg? Avea dreptate femeia. Cum ar fi fost posibil așa ceva? Toma se gândi câteva clipe după care îi spuse: Poate sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de frica bestiei, oamenii puși de pază aprinseseră focuri crezând că au de a face cu vreo sălbăticiune care s-ar fi putut speria de flăcări. Un zâmbet înflori în colțul gurii inspectorului, la gândul că aceștia fuseseră atât de naivi. Amintirile începuseră să-l năpădească. În urmă cu trei ani și el fusese în aceeași situație, refuza să creadă în existența vâlvei. E drept că el se gândea atunci la un ucigaș în serie și nu la un animal sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
explicație, dacă ești atât de deștept. Bine, dar ceilalți ce spun? Chiar nu și-au dat seama? Care ceilalți? Eu știu, guvernul, populația? Guvernul e în aceeași barcă, iar populația... crede ce îi spune guvernul! Dar presa? Ești dezarmant de naiv. Ce înseamnă presa? O afacere. În spatele fiecărui ziar ori post de televiziune se află proprietarul său. Dacă are și el o bucățică din prăjitură, de ce să mai scormonească rahatul? Ăștia-s mai hoți ca noi! Da, dar ei fură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ușor de stârnit aveau în ele ceva absurd, așa că-i acceptai bunătatea fără să simți nici un fel de recunoștință. A lua bani de la el era ca și cum ai fi jefuit un copil, și toți îl disprețuiau pentru că e atât de naiv. Îmi închipui că un hoț de buzunare, mândru de îndemânarea lui, trebuie să simtă un fel de indignare față de femeia neglijente care își lasă într-o birjă o poșetă plină de bijuterii. Natura îl făcuse ținta ironiilor, dar îi refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
banal și de vulgar. — Mai arată-i din tablourile tale, zise doamna. — Să-i arăt? Da? Deși suferise atât de mult de pe urma prietenilor care-l ridiculizau, Dirk Stroeve, dornic de laudă și mulțumit de sine într-un chip atât de naiv, nu putea rezista niciodată îndemnului de a-și etala opera. Aduse un tablou reprezentând doi copilași italieni cu părul creț care se jucau cu niște bile. Nu sunt dulci? mă întrebă dna Stroeve. Și apoi îmi mai arătă și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
copilași italieni cu părul creț care se jucau cu niște bile. Nu sunt dulci? mă întrebă dna Stroeve. Și apoi îmi mai arătă și alte lucrări. Am descoperit că și la Paris zugrăvea exact aceleași lucruri banale, de un pitoresc naiv, pe care le pictase ani de zile și la Roma. Totul era fals, nesincer, de o banalitate vulgară. Și totuși, nimeni, nici un om nu era mai cinstit, mai sincer și mai deschis decât Dirk Stroeve. Cine oare ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei mai repede. Se refugiază toți patru în primărie, unde primarul li s-a alăturat. Urmează un moment de liniște. O primărie e aproape ca o casă. Dar o casă cu drapelul albastru-alb-roșu în fața ei și cu frumoasa deviză pentru naivi: Libertate, egalitate, fraternitate, frumos sculptată în piatră - asta îi mai descurajează pe năvălitorii de operetă. Toată lumea se oprește. Tace. Așteaptă. Nici un zgomot. Iar la un moment dat, primarul iese. Își drege vocea. Se vede că spaima îi strânge mațele. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]