10,211 matches
-
renumite ape ale Europei, dar lipsa de stabilimente face a fi foarte putin vizitate aceste izvoare dătătoare de viață". Și, deodată, imediat după aceste priviri comparative, autorul inserează o romantică nuvelă "Friederich Staaps sau atentatorul de la Schönbrunn în contra lui Napoleon". Narațiunea, deloc lipsită de farmec, lungă de vreo 30 de pagini, evocă un tînăr pastor german răzvrătit împotriva ocupantului și devenirea să, înfruntarea cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Cum spuneam, ceea ce autorul precizase că e tomul I al memorialului sau de călătorie nu a fost urmat de un altul. Dar e evident că se gîndea să o facă. Nu în formă descriptiva a memorialului ci sub aceea de narațiuni nutrite din materialul cules în călătorie. A scris, astfel, cîteva nuvele și povestiri, ca Mateo Cipriani (publicată în ziar înaintea apariției în volum a memorialului), O cantatrită de ulița (purtînd subtitlul "din memoriile unui călător"), Ascanio și Eleonora, Orașul bergamo
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
de mai marii ordinului. E adus în scenă Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și iubita, moare, totuși, înmormîntat fiind, odată cu mama și iubita, sub aceeași piatră funerară. Nenorocirile unui slujnicar, nuvelă pe o temă românească din
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
rînd asocierile termenilor din sfera politică deja sacralizata cu cuvinte banale și vulgare; faptele se agravează dacă între noțiunile aflate în contact într-o listă se pot stabili analogii sau dacă ele se pot combina în vreo ipotetica frază ori narațiune. O alăturare nepermisa apare în exemplele de prescurtări dintr-un proiect de ortografie: PCR, UTM, ICAS (serie în care ultima instituție "se ocupă cu strîngerea gunoaielor"). Că la fel de periculoasă apare înșirarea "codri, mîndri, miniștri, ciocli, simpli, noștri" (unde, pentru a
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
Craiul cîmpiilor. O carte sumbră, cu o materie narativa vîscoasa, cu un univers uman deprimant, o lume bîntuita de crime, ura, instinctualitate și disperare. Am răsfoit de cîteva ori primele pagini ale românului, si, cumva nedumerita de tonul neașteptat al narațiunii (pe care de altfel îl descoperi foarte rapid, reprezintă o abatere evidență de la un Sînger bine cunoscut), am amînat lectură, convinsă chiar că nu o voi duce la capat niciodată. Cu toate acestea ceva m-a determinat, odată ce am avansat
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
ei înșiși, în lumea lor care nu i-a "pregătit decît pentru teribilă nepăsare (...)". Verbul care i se potrivește cel mai bine acestui român este "a medeleniza" (vezi și simpatia autoarei pentru "La Medeleni"), sigur, uzînd de tehnici moderne ale narațiunii, ce "învie" o epocă, un timp al valorilor autentice, dar și vremurile "de dupa", ale uniformizărilor. Spunînd că procedeul principal este al rememorării, observa-tia cea mai pertinenta ar putea fi aceea că vocația de visător (visătoare) nu se dezminte nici acum
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
Cum se vede, sugerează tezist autorul, Savu n-a trăit decît pentru împlinirea canonului, pe care l-a aplicat cu strășnicie. Călinescu socotea, cu îndreptățire, ca această carte nu e atît un roman, cît o parabolă în chip de lungă narațiune stil Viețile Sfinților, Savu Pantofaru fiind un caz mistic. Mai concesiv, Pompiliu Constantinescu găsea aici o povestire filosofica în genul romanelor lui Anatole France și Voltaire, cu tîlc de toleranță religioasă. Șerban Cioculescu, în cronică să din Adevărul, observă: "Savu
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
momentul, un monstru: la răstimpuri, el ni se înfățișează uman, ba chiar simpatic, iar performanțele sale în domeniul râului pot foarte bine să ne trezească admirația, ca orice lucru bine făcut. Pe de altă parte, hiperbola - ca principiu structurant al narațiunii - pune toate faptele narate sub o lupă măritoare, conferindu-le dimensiuni uriesesti, aproape mitice. Și fiindcă tot am apelat la aparatul teoretic al lui Kundera, trebuie spus că prozatorul și eseistul ceh consideră trăsături că cele de mai sus ca
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Prin natura lor, totuși, gesturile sînt efemere: ele există numai în clipa în care au fost făcute cuiva de către cineva, dar devin în clipa imediat următoare simplă legendă sau zvon. Istoria lui Schmitt este, din acest motiv, o istorie a narațiunilor despre gesturi sau a imaginilor care le conserva, o căutare a surselor care le evocă, le comentează și în felul acesta le păstrează, indiferent cît de discutabila ar fi depozitarea lor. Intenția lui Schmitt nu este de a crea o
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
verosimil. De aceea, nu e superfluu să amintim că, pentru a spori "efectul de real", în românul lui Dumas, literatura este pe același plan nu numai cu alte ficțiuni, ci și cu faptul divers din același an 1835. Seria de narațiuni din a caror suprapunere și înlănțuire rezultă textul este considerată drept "subiect posibil pentru un foileton" sau drept substitut al ziarului de seară. Se mai pomenește, în treacăt, la un moment dat, tot pentru augmentarea verosimilului, despre "furtul diamantelor domnișoarei
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
contorsionata și dureroasă se câștigă accesul spre interstițiile devoratoare ale metropolei. În fine, în ceea ce privește coordonatele fantastice ale orașului, acestea se conturează mai pregnant în acest român decât în operele anterioare ale lui Rushdie. Ele sunt create de mințile înclinate spre narațiune ale locuitorilor, care, au și ei trăsături fabuloase. Moraes, bunăoară, este, ca și orașul, un personaj palimpsest. Datorită unei dereglări interioare care îl face să trăiască doi ani într-unul, adică să îmbătrânească de două ori mai repede decât un
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
familiei îl apasă, subliniind suprapunerile sociale, naționale și istorice ce ii corup identitatea. Deși da numeroase detalii cu privire la strămoșii săi, are îndoieli cu privire la adevărul povestirilor auzite în copilărie, considerându-le doar ficțiuni repetate cu nemărginita plăcere de rudele sale. Sunt narațiuni supraîncărcate în stil indian, abundând de versiuni alternative, prin care fabulatori cu o îndelungată tradiție își conturează o biografie diferită, măi aleasă, "auto-mitologizantă". Moraes, dimpotrivă, are plăcerea de a submina legendele și de a răsturna tradițiile. Despre bunica să, posesoarea
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
oprite, al ultimei răsuflări, al expirației dinainte de exitus. Eroul sau simte că se apropie de moarte și, copleșit de povestea să, o revarsă chiar cu riscul, de a-și epuiza plămânii. Deși este forțat de împrejurări exterioare să lupte cu narațiunea în scris (este ținut prizonier de Vasco da Gamă în Spania pentru a scrie povestea familiei Zogoiby), rămâne totuși un sclav al cuvântului rostit, al dorinței de a înșira povești pentru ascultători, de a încerca prin exorcizare orală să scape
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
scai de autor. Nici n-apucase să intre cartea în librarii și un incendiu mistuie întregul tiraj. De-abia postum (scriitorul a murit în 1917 la 68 de ani), în 1921, Sadoveanu face să i se publice opera în volum. Narațiunile sale de călătorie într-o zonă limitată (munții Neamțului) recoltează aprecieri favorabile. (Numai Zarifopol, vizibil neorientat în ale literaturii române, o desconsidera, socotind opera lui Hogaș o expresie a mitocăniei.) Dl Alexandru Săndulescu are dreptate să considere opera lui Hogaș
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
departe, afirmînd că e un roman cu totul modest, situat undeva în zonele eșecului. Singurul merit al românului este că a verificat autorului sau că poate aborda și mediul urban, ba chiar că demonstrează cultură (chiar erudiție), într-o amplă narațiune care avea la temelie teoria metempsihozei. Și o observație. Nu personajul Toma Novac expune teoria metempsihozei, ci cel numit Aleman. Remarcabil în toate e densul studiu despre Paul Zarifopol, în care îi reface, atent, arborele genealogic (demonstrîndu-i, cu probe imbatabile
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
în cazul volumului Dispariția orașului Iași ("Institutul European", Iași, 1998) semnat de tînărul prozator Cătălin Mihuleac. Dispariția orașului Iași este povestita de "copilăria complexata a lui Boris", care dă și cîteva explicații către finalul cărții spre mai bună înțelegere a narațiunii datorată cititorului (ce a așteptat pagina cu pagina dezvăluirea misterioasei identități a naratorului): "Numai de mine, prima lui copilărie, nu reușise să se descotorosească. O copilărie pe care, daca as proiecta-o pe ecran, ar lua forma de nas cu
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
de el, dar alături de el, se aflau și romancierii noii generații, la care se adaugă Anton Holban, Octav Sulutiu și C. Fîntîneru. Romancierii noii generații (Eliade, Sebastian) și ceilalți, pornind de la experiența lui Gîde și Papini, propuneau formulă românului subiectiv (narațiune tip jurnal), iar Petru Comarnescu numise această formulă nu autenticistă ci "experientalistă". Camil Petrescu, deși, în cele două române remarcabile, practica formulă autenticității, era teoretic, în eseul sau din 1935, Noua structură și opera lui Marcel Proust, pentru românul de
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
lume, fiecare pentru sine, că nașterea mea este încă posibilă, că șansa mea este o ultimă șansă înaintea ultimelor sfîrșituri...". Neîntrupat în cuvinte, el nu are trup nici în oglinzi (scena coșmarescă a oglinzii goale dinaintea ochilor lui revine în narațiune spre a semnala efortul eșuat al eului de a prinde contur), iar absența oricărei mîngîieri materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
De n-ar fi gestul post-textual, aș spune că nimic nu îmi stîrnește mai mult admirația, la lectură, decît această stăpînire a cadențelor limbii, ca și a nivelurilor alegorice complexe ale construcției. Că există o rigoare (matematică? sau muzicală?) îndărătul narațiunii, și că această rigoare face posibilă complexitatea de sens. O rigoare de rocă dură. Ca pîinea doritei întrupări. A citi Pîinea de tăcere doar ca pe un denunț (tragic) al unei însingurări a ființei (specific helvete, în chip straniu helvete
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
elegiacă și "serioasă" sau, dimpotrivă, postmodernistă, ludică și luînd lumea în răspăr, proza pretinde "durata lungă" și nu o iubire intermitentă, capricios-adolescentină, suportabilă în poezie. Postmodernismul poeților care scriu proză se declanșează firesc, nu dintr-o stăpînire aproximativă a regulilor narațiunii, cum s-ar putea crede, ci din insubordonarea lor funciară față de canon." Dar acest postmodernism poate fi și o fundătură: "O înclinație alexandrină, manieristă, obosită și obositoare, cînd sevele, sîngele, care vin și se duc spre o inimă universală, refuză
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
Educația se petrece de-a lungul anului 1990), orice fel de aspirații spre schimbare în bine sunt limitate la spațiul apartamentului de bloc unde se întâlnesc cei doi. Sau, eventual, la cel sub cer liber al Pieții Universității. În fapt, narațiunea se petrece într-o cheie a inocentei, fără vreo urma de concupiscenta sau vulgaritate. Atracția fizică, dorința sunt indeniabile, însă ele se nasc de-abia pe urmele compasiunii: În clipa când am zărit-o, fata asta m-a făcut să
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
îndemnați să-și confrunte experiențele personale, petrecute simultan cu cele din carte, acum aproape un deceniu. Am facut-o eu insumi, mai mult sau mai putin conștient, pe întreg parcursul lecturii. Ce stranie senzație de dislocare temporală mi-a creat narațiunea, atunci când mi s-au reanimat în memorie evenimentele acelui prim an de libertate! Un singur exemplu: exact în timp ce iubirea dintre Sandi și Cora ajunsese în prag de toamnă ("În camera de la etajul trei, noaptea a căzut pe neașteptate, ca un
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
Similitudinile de substanță se vroiau puse an evidență, de către scriitor, chiar prin aspectul imediat, formal: tot 3 volume, tot 24 de capitole. Semnalam această simetrie intenționată, cănd divulgam, la ănceputul anilor '90, dintr-o arhiva manuscrisa ăncredintată de prozator, excelentă narațiune Proprietatea și posesiunea, desprinsa de asemeni din Biografii. Semnalam doar, fără a insista, fiindcă nu era locul unei discuții mai aplicate și, apoi, contam pe oarecare credit din partea oricărui lector. Ceea ce afirmăm se baza pe documente certe, proiecte așternute de
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
cam 80-120 de file din prima serie și 340-400 din secundă. Era anca de muncă! Deocamdată, ași fixă doar reperele, câteodată, simple titluri, spre a nu le pierde din memorie. Pe jumătatea de jos a paginii, schița scenariul uneia dintre narațiuni: O coborâre an iad, programată a se ăntinde pe 60 de pagini. ănsemnările sunt extrem de lapidare, adesea comprimate la câte un singur cuvânt (nume de personaj ori indicație asupra locului acțiunii), ceea ce lasă a se ghici teribilă febrilitate cu care
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
egală forță și anvergură Cronicii de familie. Era dureros, desigur, să constate eșecul, anca din fașa, al proiectatelor Biografii contemporane. Nu puțin va fi cântărit sentimentul acesta la decizia plecării sale definitive din țară. ăntre ănsemnările din urmă, cu privire la prezumtive narațiuni niciodată finalizate (Tăgada de sine, Mersul pe jăratec), rețin atenția izul amar al unor reflecții cu caracter de spovedanie: "Identificarea lăuntrica cu opera, dispariția sentimentului de exterioritate, pe care-l ai când faci ceva meșteșugărește; garanția că ai dat maximul
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]