7,852 matches
-
dicțiune. Deocamdată. în postura de student la Matematică prin 1996, somnolează în "cea mai deșănțată ataraxie", cultivându-și când e treaz vocația de saltimbanc grațios și sentimental (,intens viu"). Cititorul trebuie să fie precaut în privința calificativelor cu care se împroașcă naratorul, de la maniac, nevropat până la amoral, teribilist-psihedelic. Important este că nu se ia în serios și are proprietatea termenilor, edificând în maniera sado-maso, ironic, persiflant, sarcastic. Dorind să se smulgă din captivitatea plictiselii (adevărata dramă a omului!), nu poate evita unele
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
menippean al autorului, simpatizat pentru figura sa de intelectual decepționat de filosof distins, sceptic și aproape rănit, un anticomunist "cu vagi referințe sonjenițniene" și cu o părere execrabilă despre mase și rolul lor în istorie (p. 262). Către sfârșitul cărții, naratorul și prietenul său sunt actori într-o parodia ludens, film eroicomic amintind de scenariile truculente ale lui Brecht: o colecție orgiastică de travestiuri sângeroase, grand guignol al ficțiunii, satiră a militarismului funest și patriotard, înfierare a violenței troglodiților, dar și
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
compatibile cu disputele damelor de pripas, zise și de companie, când limbajul coboară spre argou și măscări. Câteva pagini mai la vale, același limbaj urcă la cotele frazeologiei delirante: londronienii (un fel de slujbași ai Castelului, fără studiile superioare ale naratorului) încing un adevărat simpozion al enciclopediștilor tip Umberto Eco. După ce este evocat Guicciardini, să zicem, farsa etilică se transformă într-o involuntară încăierare menită să-l salveze pe moș Hoeurt (consortul lui Miss Sporty), făcut K. O. de către fiul lor
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
zicem, farsa etilică se transformă într-o involuntară încăierare menită să-l salveze pe moș Hoeurt (consortul lui Miss Sporty), făcut K. O. de către fiul lor retardat în varianta Tyson. Aceeași vis comica prezidează climatul și fauna din club unde naratorul se află în căutare de morbideza și de belleza (corect, ambele cuvinte cer doi de z), de fapt un prilej de a schița siluete peregrine, exhibiționiste, dar și de a racola tipese, care mai de care mai stranii, cosmopolite sau
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar autorul, asemeni personajului său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței narative este evidentă, vocea narativă aparține simultan unuia și aceluiași autor. Autorul real complică dilema întrebându-se: "Dar cine este autorul? Eu, autorul (sau el, autorul...) am început cartea compunând un personaj
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
Cine este așadar autorul? întrebare complicată, la care nu am priceperea să răspund: autorul - un eu difuz, cu mari probleme identitare, probabil indefinibil..." Rezultă astfel suprapunerea în roman a mai multor instanțe narative, începând cu autorul real, până la autorii "simulați", naratori omodiegetici, integrați universului ficțional din care relatează: Cesar autorul resimte scrisul ca refulare într-un spațiu compensatoriu, ca evadare din banalul cotidian, în timp ce Cesar-personajul nu se poate sustrage scrisului, scrisul este confirmare a existenței. El devine conștient și de forța
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme în licanta veche, în număr de... cinci! Pe o metrica de tip folcloric (andaluz sau românesc), Virgil Dumitrescu se răsfăța gongoric, ca un reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
veche, cu care se distrează literatura: femeia tînără, stîngace, mioapă (dezinvoltă și cuceritoare ar fi fost prea banal...) care-și asaltează, în repetiții fără partener, idolul ieșit dintre cărți, crai de dughene vieux livres. Probabil, profesor de literatură. Zelul unui narator chițibușar învîrte scenarii după scenarii, unele care merg, altele nu: Intrați în viermuiala pieței, privirea mi-a fost reținută de vrafurile de crizanteme vineții (vor reveni, ca pușca, în ultima scenă, că nu degeaba sîntem la Cehov - n.m.), pe care
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
facem cîteva verificări și sondaje). Camil Petrescu, în Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război nu folosește niciodată cuvîntul; la Anton Holban (O moarte care nu dovedește nimic și Ioana), precum apare o singură dată, într-o scrisoare care naratorului i se pare ușor ridicolă stilistic. E drept că, aproximativ în aceeași epocă, precum apare în scrisul lui G. Călinescu, mai ales în cărțile sale de istorie literară (dar și în Enigma Otiliei sînt, totuși, 16 atestări). E. Lovinescu, în
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
satul pulp-fiction. Dincolo de asta, însă, romanul ridica o problemă interesantă: care (mai) e relația dintre comunitate și povestire, care e statutul povestirii. Cu background-ul antropologic în spate, Sorin Stoica sublinia că orice comunitate se legitimează prin povestirea membrilor ei, naratorul gestionînd marele Text în sensul căutării unei minime coerențe. Dincolo de toate frontierele se află povestirea. Al doilea roman, O limbă comună este povestea scriitorului-narator din Dincolo de frontiere, iar problema pe care o pune de data aceasta este relația dintre realitate
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
care se practică astăzi în Franța, este pe jumătate avatarul alegoriei de odinioară, pe jumătate o retorică a confesiunii, într-o lume care știe că nici o poveste nu este adevărată, ci, doar, că are sens. Autoficțiunea este povestea transformării eului narator, a regăsirii lui - o poveste care-și manifestă convențiile narative constitutive, în ideea de a fi sinceră cu cititorul. Pentru că nu numai povestirea trebuie să fie autentică, ci și cadrul ei. Eul autoficționar nu relatează o poveste căreia i-ar
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
urmă crește și, maturizîndu-se, ajunge să-și privească din afară copilăria, exact ca în Amintirile lui Creangă. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul identității eului-personaj cu eul-narator, nici criteriul pragmatic al naratorului ca origine a enunțării 1. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional (este o ființă de cuvinte, un nod intertextual), dar și din consistența eului-în-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată - cu un cert beneficiu terapeutic pentru
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu toată puterea). 69 este din multe puncte de vedere o autoficțiune tipică pentru dezabuzații ani '90. Limbajul colocvial și dialogurile sugerează identitatea dintre eul narator și erou (Muiuț), timpul narațiunii este scurt nu acoperă perioada unei formări. Ceea ce le lipsește și Supraviețuirilor, și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională, a vocii care (se) vorbește. Ceea ce le
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme în licanta veche, în număr de... cinci! Pe o metrica de tip folcloric (andaluz sau românesc), Virgil Dumitrescu se răsfăța gongoric, ca un reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
parte din speranțele tinerești, spre a le scoate mai târziu, proaspete și nefolosite? Acesta era, în orice caz, visul bătrânului; speranță de gradul al doilea, am spune, pentru că era speranța de a face speranțele altora să dăinuie. Ce plăcere pentru narator să poată povesti că visul i s-a și împlinit! Cu ajutorul psihologiei computerizate, fără nici o minune sau vrăjitorie, bătrânul reuși să construiască un depozit de speranțe. Acum îi mai trebuiau doar niște tineri care să vrea să-și depună speranțele
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
este susținută de o structurare complexă a romanului, pe diverse planuri temporale și niveluri de ficționalizare, care coexistă prin alternare, suprapunere, intersectare. Unitatea este menținută printr-o voce narativă unică, aceea a Penelopei, care spre final alunecă spre postura unui narator omniscient. Ca și în alte versiuni moderne ale mitului odiseic din literatura spaniolă contemporană (cum sînt acelea din textele dramatice ale lui Antonio Buero Vallejo sau Antonio Gala), i se acordă Penelopei o funcție mult mai importantă, în așa măsură
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
recursul la ambiguitate și ironie. Penelopei îi revine funcția dublă de actant în fabulă (evoluînd de la poziția pasivă și secundară la protagonismul propriei aventuri: peregrinarea pe mare și pe uscat, povestea de dragoste cu Torseos) și în același timp de narator. Istorisind și țesînd în același timp, soția eroului reconstituie, în paralel, cu cuvinte și cu fire colorate ceea ce s-ar putea numi cronica adevărată a întregii istorii. Fără iluzii, fără idealizări, fără concesii. Nararea se desfășoară de pe poziția martorului ocular
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
în proza scurtă (desigur, nu numai!), despre popasurile benefice ale religiosului. Și mai ales, despre ritmicitate sau cadență în proza scurtă, despre efectele simetriei într-o ase menea tip de comunicare. în unele proze, autorul este per so naj și narator - întoarcere târzie (regrete că a părăsit lumea satului, cam în linia mesajului unor poezii de Goga; o proză ca Ne cheamă pământul poar tă titlul volumului din 1916 al bardului de la Rășinari), Un Paște trist. Splendidă este proza Ceartă arhaică
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
Teresa Mendoza, o femeie ambițioasă care, pornind din Mexic și de la zero, reușește să clădească un imperiu clandestin ce va transforma Strâmtoarea Gibraltarului în principala poartă de intrare a cocainei spre Mediterana. În paralel cu destinul Teresei, este urmărit traseul naratorului anonim. Arturo Pérez-Reverte: Regina Sudului. Editura Polirom, Iași-București, 2004. Preț: 269 000 lei. Bolile de inimă Pornind de la constatarea că o treime din decesele înregistrate survin prin boli ale aparatului cardiovascular, autorii și-au propus să ofere un ghid scris
Agenda2004-10-04-timpliber () [Corola-journal/Journalistic/282161_a_283490]
-
recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l China anilor 2000 Romanul aduce sub ochii cititorilor români secvențe ale lumii contemporane chineze din ultimele decenii. Laureat al Premiului Femina pe anul 2003, romanul lui Dai Sijie prezintă zbuciumul sufletesc al naratorului, personajul Muo, discipolul chinez al psihanalistului Freud. Muo încearcă din răsputeri să obțină o pedeapsă mai blândă pentru iubita sa din studenție, numită „Muntele de Foc al Lunii de Demult“, arestată pentru că s-ar fi făcut vinovată de a fi
Agenda2004-46-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283059_a_284388]
-
vorbim fiecare în fiecare zi. Adrian Șchiop: Pe bune/pe invers. Editura Polirom, Iași, 2004. Preț: 139 000 lei. India ciuntită Romanul începe cu povestea Șeherezadei din „O mie și una de nopți“, văzută în cheie modernă. Rolurile se inversează: naratorul este un bărbat, iar ascultătoarea este o femeie ce nu reprezintă în nici un caz sursa primejdiei, ci, posibil, speranța salvării. Saleem Sinai este un bărbat de treizeci de ani al cărui trup se dezintegrează la fel cum India e ciuntită
Agenda2004-21-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282460_a_283789]
-
trăind din exces și dintr-o originalitate baroca. Nu e lipsită de idei, uneori foarte pretențioase, de o cultură asimilată profund, până la a deveni de nerecunoscut. Modernitatea romanelor lui Breban provine dintr-un transfer de informație și de limbaj între naratori și personaje. Naratorul e tot timpul identificabil cu autorul, cu Breban însuși, ale cărui maniere, gestica și mod de exprimare le împrumuta, dar, de la un punct înainte, naratorul se identifică cu personajul, oricât de mărunt sau de trivial ar fi
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
și dintr-o originalitate baroca. Nu e lipsită de idei, uneori foarte pretențioase, de o cultură asimilată profund, până la a deveni de nerecunoscut. Modernitatea romanelor lui Breban provine dintr-un transfer de informație și de limbaj între naratori și personaje. Naratorul e tot timpul identificabil cu autorul, cu Breban însuși, ale cărui maniere, gestica și mod de exprimare le împrumuta, dar, de la un punct înainte, naratorul se identifică cu personajul, oricât de mărunt sau de trivial ar fi acesta. În cel
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
lui Breban provine dintr-un transfer de informație și de limbaj între naratori și personaje. Naratorul e tot timpul identificabil cu autorul, cu Breban însuși, ale cărui maniere, gestica și mod de exprimare le împrumuta, dar, de la un punct înainte, naratorul se identifică cu personajul, oricât de mărunt sau de trivial ar fi acesta. În cel mai original român, Bunăvestire, neînsemnatul agent de vânzări Grobei (ce nume extraordinar!) se brebanizează, capătă statura unui mare profet politic, în vreme ce naratorul Breban se grobeizează
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]