619 matches
-
complexă. Ea ne arată atât modul de constituire a imaginarului, de instituire a unei lumi, cât și modul în care această lume ar trebui interpretată. Ștefan Bănulescu pune o oglindă în fața crepusculului bizantin al Metopolisului. Narcisismul creației este dublat de narcisismul interpretării incluse în textul întemeietor. Act de multiplicare vicioasă a unei estetici decadente, dar și de salvare a unei lumi ce - altfel - ar fi pierit iremediabil.
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
o formă de patetism. Citind cartea, regreți că nu te-ai aflat în raza privirii sale, pentru a fi cuprins într-o conștiință și pentru a fi, astfel, salvat. Scriitorul inspiră încredere prin desăvârsita sa sobrietate. El nu suferă de narcisism (ca Radu Petrescu), nu divaghează la nesfârșit (ca Nicolae Breban), nu face paradă de tehnică narativă (ca Mircea Nedelciu). Spune exact ceea ce are de spus, ca Marin Preda, în întâlnirea din Pământuri. Spre deosebire însă de Marin Preda, el își
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
Uzurpatori de reputații intelectuale atentau - pentru a cîta oară? - la sacra cuviință pe care o impune acest punct înalt al orizontului nostru moral. Incompetența demult semnalată, în ce o privește pe Oltea Șerban Pârâu, se conjuga cu un soi de narcisism lenevos, afișat în interviuri ale Președintelui-Director General. L-am auzit pe Ovidiu Miculescu suspinînd nostalgii ce s-ar fi potrivit unui demiurg ratat, fără să aibă la activ vreo ispravă culturală. Însă acum „obosit”, ajuns „administrator împovărat”, se designa pe
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
s-a scris în timp despre Oravițan, iar acestora li se adaugă un C.V. impresionant și o amplă galerie foto. Dacă autoportretul pe care Oravițan și-l face aici, ușor voluntarist și presărat din loc în loc cu pusee acute de narcisism, poate fi discutat, sau chiar este discutabil, calitatea albumului ca obiect plastic, ca operă tipografică și ca element de referință pentru orice bibliotecă, este indiscutabilă. Iar prin realizarea acestei publicații atît de complexe și prin construcția sau, mai exact, prin
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
literar, unii sociologi americani invocau, prin anii ’70-’80 ai secolului trecut, mitul lui Narcis pentru a defini noua epocă pe care o trăia omenirea, schimbările survenite în viața societății și în profilul individului din postmodernitate. În The Culture of Narcisism din 1979 (în traducerea franceză, Le complèxe de Narcisse, Editura Laffont, 1980), Christian Lasch definea narcisismul ca o nouă conștiință și structură a personalității postmoderne. Ulterior, filosoful și sociologul francez Gilles Lipovetsky (n.1944) îl prezintă (în eseul „Narcis ou
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
a defini noua epocă pe care o trăia omenirea, schimbările survenite în viața societății și în profilul individului din postmodernitate. În The Culture of Narcisism din 1979 (în traducerea franceză, Le complèxe de Narcisse, Editura Laffont, 1980), Christian Lasch definea narcisismul ca o nouă conștiință și structură a personalității postmoderne. Ulterior, filosoful și sociologul francez Gilles Lipovetsky (n.1944) îl prezintă (în eseul „Narcis ou la strategie du vide”, inclus înL’ère du vide, essais sur l’individualisme, Gallimard, 1983), ca
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
n.1944) îl prezintă (în eseul „Narcis ou la strategie du vide”, inclus înL’ère du vide, essais sur l’individualisme, Gallimard, 1983), ca rezultat al unui evident proces de personalizare, în condițiile unui capitalism definit ca „hedonist și permisiv”. Narcisismul din viața socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la autosuficiență și exclusivism. Sensul ei este, așadar, total diferit de acela al conceptului antic de epiméleia heautoû din diversele tradiții filosofice antice
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
nu are nimic defăimător. Nimic din ceea ce se vede nu se situează în afara celor știute despre omul devenit trei ințiale faimoase, YSL. Pasiunile homosexuale, dar și cele intelectuale, precum obsesia pentru Proust, pentru obiectele de preț, drogul, băutura, orgiile rafinate, narcisismul, depresiile nu sunt invenții. Sigur, poate că noi, cei care-l cunoaștem pe Saint Laurent doar din legende, am fi dorit să-l vedem mai mult la lucru, ca să spun așa, în nebunia imaginației care a inventat o altă femeie
Cannes 2014: Bărbatul care iubea femeile by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62230_a_63555]
-
și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței lui, fâșii de piele smulse și cercetate cu o masochistă curiozitate. O permanentă curiozitate de sine. Autospovedania și autodelațiunea devin, atunci, structurile discursive prin care acest egocentrism fără narcisism se exprimă, și încă abundent, precum în confesiunile eroilor dostoievskieni: Atâta merit s-ajung: moartea. Baba nebună căreia toate mormintele îi sunt rude de gradul șaișpe-șăptâșpe, dar nici un mormânt nu îi e mamă, bunic, bunică sau tată. (Aici cititorii intonează
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
sinelui". Ca și în opera diaristică, autorul tinde să proiecteze în planul conștiinței tot ceea ce percepe, observația devenind reflecție. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal este astfel unul, în cuvintele lui Jean Rousset, cu ,deschidere maximală". Scrierea lui implică nu egolatria, narcisismul, ca la un Mircea Cărtărescu, ci, dimpotrivă, distanțarea, obiectivarea, ipostazierea autorului ca voce a unei colectivități umane. O spune Sîrbu însuși, în stilul lui caracteristic: , Rămân un soldat credincios al ideilor generale, ce chinuie și obsedează poporul meu, fără ca acesta
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
confruntarea directă cu o istorie meschină și rudimentară, iar Muzeul de Artă a sesizat enorma importanță a acestui nou tip de artist - fără înfumurări, uman, viu și învingător - în mod sigur s-a întîmplat ceva; cel dintîi a renunțat la narcisismul său imemorial și a coborît cu picioarele în lume, iar cel de-al doilea a sesizat cu o mare acuitate că gestul exemplar nu trebuie căutat doar într-un trecut vag sau prin debaralele profeților disperați, ci mult mai aproape
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
mie de ori de peretele camerei./ însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui./ sunt un bărbat cum nu vă puteți imagina./ bat ca descreieratul din inimă și mai ceva ca un descreierat/ rezist acestui râs înăbușit”. În mod neașteptat, narcisismul salvează, așadar, expresionismul. Această „lăudăroșenie” cu privire la intensitatea propriilor angoase e, deocamdată, cea mai autentică experiență a poeziei lui Dan Coman.
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
dacă nu-și uită condiția morală de a fi un efect al datoriei și nu unul al dorinței narcisice. Nu mă grăbesc să iau piatra din mîna lui Barthes pentru a lovi cu ea pe el sau pe alții. Despre narcisismul vorbirii publice ar fi bine să tac. Adaug doar că această reflecție, Barthes o face înainte de a fi publicat vreo carte, după doar cîteva texte de analiză apărute în publicații efemere. Retrospectiv, da, nu-i greu să recunoști narcisism în
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
Despre narcisismul vorbirii publice ar fi bine să tac. Adaug doar că această reflecție, Barthes o face înainte de a fi publicat vreo carte, după doar cîteva texte de analiză apărute în publicații efemere. Retrospectiv, da, nu-i greu să recunoști narcisism în critica lui Barthes, de pildă în Mitologii, sau apoi în Despre Racine. Dar nu e numai atît. Speculația barthesiană nu e totuși niciodată gratuită, e susținută mereu de o credință și apare deci ca expresia unei profesiuni de credință
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
unei hibernări auctoriale. Cu rare excepții, el a fost radiat din orice fel de referiri. Mă întreb dacă nu și refulat. Pe fondul contextului istoric nefavorabil și al cotației sale modeste la bursa valorilor naționale, mai contează drept cauză și narcisismul moștenitorilor spirituali ai epocii atât de violent înfierate de către autor. S-ar putea spune că uitarea în care s-a cufundat este și ultimul manifest sau ultimul denunț al lui Sorin Pavel. Sorin Pavel, Krinonis sau treptele singurătății, ed. îngrijită
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
ale gândirii, cele ale tuturor suferințelor. 2. Când Biserica nu iese din ea însăși pentru evanghelizare, ea devine "autoreferentă" și atunci se îmbolnăvește. Relele care, de-a lungul timpului, au afectat instituțiile religioase au rădăcinile în autoreferință, un fel de narcisism teologic. În Apocalipsă, Isus spune că este la poartă și cheamă. Evident, textul se referă la cei pe care îi cheamă din exterior pentru a intra... Însă eu cred că de fiecare dată Isus bate dinăuntru pentru ca noi să îl
Ce a declarat Jorge Mario Bergoglio în faţa conclavului, înainte de a fi ales papă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56550_a_57875]
-
Sorin Lavric În 1970, Michel Foucault, prefațînd la Gallimard volumele lui Georges Bataille, scria: "Astăzi știm: Bataille e unul din cei mai importanți scriitorii ai secolului." Citindu-i azi cuvintele, nu poți să nu te întrebi: narcisism, orbire, complezență dulceagă? Căci, judecată din unghiul solipsit cu care francezii își contemplă cultura, fraza lui Foucault nu are nimic surprinzător. Nu hiperbola ei are a ne irita, ci totala inadecvare la autor. Bataille e mare doar prin marea exagerare
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
E ridicol să mă arăt tot timpul cu degetul: iată-mă, eu sunt autorul, textul nu s-a scris singur, eu sunt cel care trage sforile în culise. Să mă uit în oglindă în timp ce scriu!" (p. 127 în Hotel Europa). Narcisismul autorului nu dispare totuși. Jocul de-a literatura, jucat de un scriitor sceptic în viitorul ei, este cuceritor pentru un cititor experimentat. Trilogia lui D. Țepeneag e un deliciu pentru filologi și, desigur, nu numai pentru ei; în orice caz
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
umor, pe măsura textului epic. E o desfătare a limbajului postmodern, o plăcută naturalețe a artificiului creator, constând în alternanța firească a deconstrucției narative cu reconstrucția și regenerarea ficțiunii. Ironic și auto-ironic, oniric și realist, politic și livresc, autoreferențial până la narcisism și deschis spre realitate până la reportaj și opinia jurnalistică, senzațional-polițist și insinuant-erotic, romanul lui Dumitru Țepeneag (oricare din cele trei), desfășurat spectaculos pe o vastă pânză epică, navetează dezinvolt între România și Europa. Trilogia lui Dumitru Tepeneag reprezintă turul de
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
substanța imanentă a acestei brutalități. Fragilă prin condiția sa umană și nesupusă pînă la răzvrătire prin aspirații, artista și-a găsit în propria sa ființă mecanismele rezistenței și tehnicile de luptă. Departe de a fi o formă suficientă de autocelebrare, narcisismul ei este un triumf al clipei în crîncena competiție cu timpul, după cum arta însăși este o victorie simbolică în fața dezordinilor de tot felul. Acest portret de acum cîțiva ani acoperă perfect imaginea de astăzi a unui artist așezat și proaspăt
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
intelectual, reacția masochistă și defăimătoare este identică. Prin urmare, iată de ce nu e deloc ușor să fii român. Cum să te regăsești în atâtea fragmente de imagine, care mai de care mai contradictorie? Așa se face că românul suferă de narcisism, fie el pozitiv ori negativ, dar de un narcisism "ciobit" și trădător, mereu aflat în căutarea oglinzii potrivite, adică a identității reale, nemitologizate în rău sau în bine la modul absolut. Căutarea însă e așa fel condusă încât să evite
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
iată de ce nu e deloc ușor să fii român. Cum să te regăsești în atâtea fragmente de imagine, care mai de care mai contradictorie? Așa se face că românul suferă de narcisism, fie el pozitiv ori negativ, dar de un narcisism "ciobit" și trădător, mereu aflat în căutarea oglinzii potrivite, adică a identității reale, nemitologizate în rău sau în bine la modul absolut. Căutarea însă e așa fel condusă încât să evite ad infinitum orice găsire. Și, suferind astfel, românul e
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
cerebral s-ar putea să semnifice o aplicare masochistă a eului asupră-și, „un fel de hipertrofie, prin natura sa, care distruge fatal armonia unei fețe" (e caracterizarea pe care Oscar Wilde o făcea inteligenței). Prin urmare un refuz al narcisismului ce ar putea fi dus pînă la declarația unei inapetențe pentru confesiune. Oricum, umorile primare sunt puse în această producție sub șapte lacăte stilistice. Imaginea realului, ca o componentă ori chiar motivație ultimă a creației, e abhorată. În pofida tuturor neconvenționalismelor
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
și când sensul existenței se pune din ce în ce mai stringent, încearcă prin aceste notații să-și imprime un soi de ritm, de disciplină de supraviețuire personală; o face cu detașare, uneori cu un dram de ironie, alteori cu o doză (necesară) de narcisism: „Pe scaun, în fața voastră, stă o femeie de 37 de ani, care se crede de 30. În continuare nu știe ce-și dorește și se rușinează de privirile prea directe. Și ia totul extrem de personal, ca și când niște întrebări ar putea
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]