617 matches
-
Nimeni nu decide în numele meu, fără ca eu să am un cuvânt de spus; • valorile personale primează asupra valorilor instituționale, dragostea asupra căsătoriei, credința asupra Bisericii; • fericirea persoanelor are întâietate asupra imperativului colectiv; • căutarea sinelui poate să ducă în realitate la narcisism: a mă iubi pe mine suficient ca să nu am nevoie de altcineva care să mă facă fericit"199. Studiile dedicate opțiunilor valorile ale românilor, fie cele realizate de către Institutul de Cercetare a Calității Vieții în colaborare cu World Values Survey
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
leagă valorile de dezvoltarea economică, schimbările economice reflectându-se în diferitele priorități ale valorilor. Christopher Lasch 1979 The Culture of Narcissism: American Life in an Age of Diminishing Expectations, Norton, New York A explorat originile și ramificațiile acceptării sociale sau "normalizării" narcisismului patologic în secolul XX în cadrul culturii americane, folosindu-se de materiale psihologice, culturale, artistice și istorice. M. Zavalloni 1980 "Values", în H. C. Triandis, R. W. Brishan (eds.), Handbook of Cross-Cultural Psychology, vol. 5, Allyn and Bacon, Boston A plasat
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
încercări multiple de mascare a neajunsurilor și aspectelor inestetice, ceea ce exprimă dorința lor de ajustare a sinelui corporal, precum și nevoia de a apărea agreabil și prezentabil în fața celorlalți. Simultan, aceștia pot fi considerați indicatori ai conturării sinelui social și spiritual. ”Narcisismul puberal este alternativ critic și îngăduitor, cu momente devastatoare câteodată” (U. Șchiopu, 1995, p. 216). Procesul dezvoltării conștiinței de sine este lung și sinuos, caracteristicile imaginii de sine constituite în copilărie, dar mai ales aprecierile furnizate de ceilalți, influențând procesul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se convertește în cunoaștere. Tomisul și Roma devin axe polare care ilustrează antinomia dintre real și imaginar. Dacă în prima parte a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
transferul psihanalitic dinspre actori spre spectatorii (psiho)dramei, fapt ce facilitează terapia cathartică a întregului grup. Așadar, prin conexiunile subterane cu inconștientul colectiv, structura afectivă a melodramei s-ar apropia și de experiența onirică (mai exact, de formele elementare ale narcisismului infantil)59, ceea ce impune ca tocmai dimensiunea psihologică (și, implicit, impuritatea estetică) să asigure trăinicia genului, transformându-l într-un fenomen socio-cultural complex, cu rezonanțe adânci în mentalul colectiv, și, la nivel social, în practica vieții curente. Produs prin excelență
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apud Guy Rachet, Tragedia greacă, traducere de Cristian Unteanu, Editura Univers, București, 1980, p. 253. 59 Vezi Peter Brooks, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, Yale University Press, New Haven & Londra, 1976. În opinia autorului, narcisismul infantil e relevat prin autocompătimirea copilărească și exploatarea unui stadiu de dezvoltare mentală în care distincția dintre "vreau" și "pot" nu e clară. Nu trebuie să facem însă confuzie între dimensiunea psihologică a structurii melodramatice în sine și psihologia personajelor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Colegiul Internațional de Filosofie 5. Acest autor propune, completînd cărțile lui Bernard Stiegler 6, o viziune critică a producției culturale și a dereglării morale și reprezentaționale a societăților liberale. Liberalismul ar favoriza o "anomie distructivă", prin emergența unei forme de narcisism fetișizant, determinînd satisfacția pulsională prin scînteierea obiectelor de consum și a imaginilor publicitare sofisticate și primare care îl lasă pe cetățean deposedat de el însuși și golit de capacitatea sa cognitivă de a face proiecte consistente și, prin urmare (menționez
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
adresează efectiv cititorului la un nivel care se apropie de preocupările inconștiente. În general, este stimulator să revenim la textele vechi despre personajele mitice care ne-au alimentat prejudecățile și clișeele culturale. Mitul lui Narcis este legat prin tradiție de narcisism, un concept psihanalitic ce și-a atașat un înțeles uzual, destul de des cu o conotație moralizatoare. O persoană narcisiacă se cufundă în iubirea de sine și nu se interesează decît de persoana sa. Narcis cel din mit a murit pentru că
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
există". În cele din urmă, el recunoaște că se iubește pe sine și, cu senzația generată de neputința tragică pe care atît de des a răspîndit-o în jur, își începe căderea în moarte. Decît să îl învinuim sau să îmbrățișăm narcisismul numit după figura sa mitică pentru defectele morale și eșecurile formative, îl propun pe Narcis ca o alegorie pentru cititorul care identifică personajul cu persoana. * * * Personajele referențiale sînt mai puternic determinate decît alte personaje. Dar, de fapt, fiecare personaj este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se scufunda în uitare. Poezia expectorează cenușa din suflete. Arta își schimbă din când în când look-ul, nu esența. Cititorii simt că scriitorii au trecut de la seducție la viol. În cultură, nepăsarea poate face mai mult rău decât dictatura. Narcisismul în artă e masca ce ascunde spaima ratării. Arta poate fi un obelisc de superlative. Și cu o limbă pitică poți izvodi o cultură mare. Arta încearcă să exploreze și fața nevăzută a lumii. E totuși o minune că, după
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este autosuficient, ci are nevoie de alții și de inima incoruptibilă a lui Dumnezeu, mereu gata să ierte. Aici este vorba de transcendență, ca ceva ce se opune autosuficienței și egocentrismului, idolatriei de sine însuși sau a ceea ce azi numim narcisism. Deci pentru acest prim motiv, corupția nu poate fi iertată, „în mod simplu pentru faptul că la rădăcina oricărei atitudini corupte există o indiferență față de transcendență: în fața lui Dumnezeu care nu obosește să ierte, coruptul se prezintă ca autosuficient în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
celorlalte. Invariabil, o mașină de propagandă politică și intelectuală s-a pus în mișcare ca să argumenteze legitimitatea fiecărui neam pe teritoriul său, pretențiile sale extrateritoriale, superioritatea sa etnică, religioasă, culturală și morală. O conștiință paranoică s-a dezvoltat din acest narcisism inițial, apărând astfel imaginea statului național înconjurat de dușmani. Șovinismul și suspiciunea au devenit atitudinile obișnuite față de Celălalt, identificat acum cu Străinul de neam, fie el interior (țiganul, evreul), fie exterior. Exemplul naționalismului român va fi, poate, relevant în acest
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Înaintea Începerii lecției și prezentarea sa practicanților. Prezentarea personală poate conține date sociale cât și personale. Dacă instructorul este un fost sportiv, cu oarecare performanțe trecute, va avea un statut mai bun În fața practicanților. Cu toate acestea trebuie evitată dezvoltarea narcisismului, a aroganței, a superiorității față de membrii grupului de practicanți. Salutul instructorului trebuie să fie prietenos, iar prezentarea călduroasă. Această abordare a Începutului de lecție permite convergența (apropierea) mai rapidă a instructorului de participanți, ceea ce contribuie la dezvoltarea cu ușurință a
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
râsul necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană a adversarului, începe discret prin intermediul detaliului sugestiv -, stârnind ilaritate prin trimitere discretă la narcisismul aulic: "Domnul Iorga admite un tip de individ, acela-i pedicurul său; și nu-i vine să creadă că natura mai produce și oameni care nu-i pot fi, lui, pedicuri"306. De remarcat contrastul comic între pretenția de sobrietate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
încât să fabricăm câte lumi vrem, prin imaginea de sinteză -, iată-ne eliberați de sarcinile subzistenței, de teama că vom muri în seara aceasta de foame sau boală, de lăsarea inexplicabilă a nopții, de siderantul balet al planetelor. Pregătiți pentru narcisismul fără sfârșit, ad libitum, al privirilor aruncate "pentru a vedea", pentru nimic. "Magia" a existat atâta vreme cât omul subdotat depindea de forțele misterioase care-l striveau. A existat apoi "artă" când lucrurile ce depindeau de noi au devenit cel puțin la fel de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
picturii, ca și teatrul teatrului, filmul filmului, dansul dansului, publicitatea publicității etc., începe cu un zâmbet și sfârșește într-o grimasă. Imaginea este viață, deci naivitate. Prea multă ironie poate s-o ucidă. Narcis este o ființă a crepusculului, iar narcisismul, un viciu funebru. Prea multă punere în abis te face să te prăbușești în el. "Sunteți doar primul în decrepitudinea artei dumneavoastră", i se adresa Baudelaire lui Manet. În pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă, în ciuda frumoasei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel puțin să ai pe altcineva în față condiție minimă sau "pe tine însuți ca inamic". Într-o cultură a privirilor fără subiect și a obiectelor virtuale, Celălalt devine o specie pe cale de dispariție, iar imaginea devine propria-i imagine. Narcisism tehnologic, adică repliere corporativă a "comunicării" în nucleul ei, funcționare în buclă a marii prese, mimetism galopant al mediului, aliniere spontană a organelor scrise sau audiovizuale unele după altele. Reluarea autentifică minciuna și o face să ia din nou avânt
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
subiectivitate, emoție, afect). Clasa simbolică (fără a-l uita, bineînțeles, pe autorul acestor rânduri) se desimbolizează, regresează de la analiză la contact, de la citit la văzut. Se droghează cu propria-i icoană, prinsă în dorința de vizibilitate de boala timpului nostru, narcisismul. Și de fratele lui mai mic, voyeurismul. Cei mai curajoși își filmează agonia în direct; indistincția a înlocuit luarea de poziție cu adoptarea unei poze la locurile de reportaj. Reflexe de adaptare care țin mai mult de ecologie decât de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a-și deruta complet oponenții, și-a declarat ulterior și simpatia față de Che Guevara. ibid., p. 130. 695 Ibid., p. 138. Francis Lacassin afirma în Pour un Neuvième Art: "se acuză banda desenată în general de a fi rasistă un narcisism al omului alb să spunem, pentru a simplifica un pic și mai mult această schemă deja sumară, că rasismul benzii desenate îmbracă masca naționalismului, a colonialismului și a paternalismului". cf. ibid., p. 134. 696 Serge Tisseron, op. cit., pp. 13-16. Autorul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se opri la timp — șarmant, dar nu se poate să nu fi avut el ceva despre care nouă nu ne-ai spus. Vreun secret care s-o facă pe încrezuta aia de Brianna să-și agite furioasă pompoanele. — Suferea de narcisism? încercă Adriana. Leigh sări și ea imediat să-i țină isonul: — Probleme de erecție? — Plângea mai mult decât tine? — Era un bețiv violent? — Dependent de mămica? — Gândește-te bine, Emmy, o îndemnă Leigh. — Păi, era un lucru care mie mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi cheltuit în proiecțiile lui exploratorii, demersul n-avea, pentru el, nimic dintr-un lux oțios, dintr-o petrecere dezinvoltă. A recupera, pentru arcanele sufletului, prestigiul unor lumi incitînd la împăcată zăbavă - Roma și întreaga Mediterană -, devenea altceva decît un narcisism regurgitîndu-și arheologic deliciile. Ca Român, pelerinajul înspre Roma aeterna intra în urgențele pe care le impune afirmarea identității. Din toată arborescența de popoare, descinse din trunchiul primordial al latinității, ramura noastră, oricît de vitregită, abandonată de Aurelianus fără protecție, în
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
mamei, cea care devine prototipul victimei regimului comunist, a cărui cruzime neverosimilă întrecuse chiar și imaginația diabolică din care se născuse. Durerea devine în mâna Monicăi Lovinescu arma secretă de care nu se va dezice nicicând: "Refuz cu îndărătnicie orice narcisism, inclusiv cel al jelaniei. Mă întorc spre semeni și mi-i fixez drept unic orizont, nu din cine știe ce creștinească vocație, ci pentru a scăpa de mine. Mama s-a lăsat ucisă ca eu să fiu liberă, îi datorez această solidaritate
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
Îl zăream încă în 1954, într-o înveșmîntare neverosimilă, de senior interbelic, la Casa sScriitorilor ori la Athénée Palace, plutind deasupra mizeriilor obștești. Un soi de emulație se desfășura între cei doi, legată de o estetizare a persoanei, de un narcisism scăldat în dezangajarea de fond, amorală. }intind ambii o "eliberare" care să dea măsura potenței lor creatoare, acceptau pînă una-alta un suficient de spectaculos joc oportunist. "Mai mult decît prin scrisul său neliniștit și prin personalitatea sa inconformistă, Baconsky
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
adesea un efect literar. Eroul Amintirilor, copilul, plăpând, palid, clorotic, neparticipând la jocurile colegilor lui, "s-a născut cu vocația de mâncător de cărți" (s.m.), mai întâi de romane franțuzești. Cumințenia, timiditatea, rațiunea - l-ar fi păzit, pare-se, de "narcisism, de egolatrie, iar mai târziu, de subiectivism". Văzuse lumina zilei într-un București de altădată, cu zăpezi nemaipomenite și fanaragii; învață o vreme la Turnu Severin, căruia îi dedică o veritabilă micromonografie, ce le poate fi de tot folosul istoricilor
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]