1,525 matches
-
în comunism este completă în proza actuală. Și datorită lui Adrian Chivu, care a scris un roman despre copilăria urbană în comunism, Strada, din perspectiva unui copil de 11 ani. Nu este o noutate tipul de discurs, însă la Chivu, naturalețea limbajului, stilul și atmosfera creează o unitate pe care martorii vremurilor o pot oricând recunoaște în amintirile personale. Întotdeauna atrăgătoare la acest tip de roman sunt premedită rile. Copilăria își păstrează farmecul în primul rând datorită premeditărilor. Ele sunt motoarele
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
nu s-a schimbat, nici amintirile mele, nici felul în care simt. Nu pot să uit acest lucru. - Așa, și ce-i cu asta? - Păi... Mai departe, Mutsuko s-a fâstâcit. Avea un fel de a se fâstâci plin de naturalețe, lipsit de teatralitate, așa cum nu se mai întâlnește la fetele din ziua de azi. Părea că undeva în adâncul meu s-a aprins o lumină dulce, care mă făcea să mă topesc de duioșie. - Am avut ciclu. Am rămas încremenit
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
metafora (la care Dinescu nu poate renunța cu nici un chip), ca figură de stil, funcționează încă de minune. În poezie, vremea ei pare să fi apus. De exemplu, deși construit pe același calapod, unui poem metafizic ca acesta îi lipsește naturalețea: „ca recrutul cu părul ca peria/ haide, doamne, salută materia,/ ieși din front și-n fața plutonului/ simte-te ca la cotul donului,/ c-ai călcat poala preafericitului/ aflat în vria chihlimbăritului/ și-a extragerii aurului din săraci/ (nici talpa
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
la liceul din Piatra Neamț, prozatorul are mania aluziilor mitologice, a citatelor din poeții clasici, a împănării povestirii cu sumedenie de aluzii culturale, mai ales a improvizării de versuri destul de ușurele. Discuțiile dintre narator și tovarășul său afișează o lipsă de naturalețe perfectă în felul ei; se vorbește în parabole, în limbaj cît mai înflorit, contrastînd cu circumstanț ele mai degrabă pedestre în care se desfășura călătoria. Dacă Hogaș n-ar fi scris decît Amintiri dintr-o călătorie, nimic n-ar fi
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
niște ani, pierderea locului, a vechilor deprinderi, a bucuriei amintirilor, devenite un calc casant prin care nu se mai vede ce era, ci doar urma desenului de demult, devine cu atât mai dureroasă. Un strat de funingine se așază peste naturalețea unei lumi la locul ei. Sub el, mai deslușești doar cu greu, și cu întârziere, logica după care acasă nu era o posesiune, ci o proprietate.
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
ne cînți la chitara rece // Dar semnele îmbătrînirii-s multe / țigările se termină prea repede chiar fără să tragi din ele / pe pervaz păhărelele cu pască / se umplu cu apă de ploaie” (Porumbel). Deloc flamboaiantă, amintirea sentimentală e redusă la formatul naturaleței, rătăcindu- se delicios în sonul folcloric (apare astfel și o delicată figurare a toposului tradițional): „Odinioară demult / Că Nadia, că Sonia, că Mașa / Aiurea! Nu voi s-ascult! // Dumneaei, ehei! Avea trei miei:/ Unul se dădea pe brazdă / Altul se
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
efect. Din nou o adâncă, lungă tăcere. Scaunele erau așezate la masă, ceaiul era pregătit, fumatul întrerupt începu din nou, ici și colo mai tușea câte unul, iar obișnuința își făcu iar loc. Abia mai târziu am înțeles întreaga simplitate, naturalețe și distanțare de orice fel de poză și goană după efect, precum și nemărginită veridicitate a lui Tolstoi. La primul moment favorabil de atenție generală, el declară în modul cel mai prozaic: „Sunt răcit, domnilor”, și încredințează lectura expunerii, adică a
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
stimulat și mai mult, în loc să mă demoralizeze. Țin să-i salut și să le mulțumesc pentru asta!”, a spus Horia Brenciu. Juratul nu înțelege de ce este criticat atunci când dă frâu liber sentimentelor. “Mai nou, am auzit că le deranjează și naturalețea lacrimilor mele... Țin să le anunț că pe 26 decembrie, la finală, o să le vadă din nou. Așadar, lacrimi, un nou câștigător din echipa mea și un trofeu! Toate trei într-un singur cadru! Și asta nu e pentru prima
Horia Brenciu, adevărul despre "Vocea României". Ce a declarat by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/56610_a_57935]
-
insanitățile izvorâte de pe net și de pe ecranele televizoarelor ca dintr-un corn al abundenței. Al doilea este faptul că prostia însăși și-a schimbat caracterul în timpul din urmă. În 1939, când apărea în săptămânalul lui G. Călinescu, prostia avea o naturalețe pe care în 2011 a pierdut-o. Colecția de prostii riscă să se transforme într-una de dejecții. Sau, de ce nu, de turnătorii. Se vede că ne-a rămas ceva de pe urma Securității: voluptatea de a face răul la comandă și
Prostologhikon by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5662_a_6987]
-
coadă, la care se cânta sau nu, și îmi spuneam că ar fi fost ciudat să trăiesc într-un asemenea univers. Zilele mi se scurgeau liniștit în cele două lumi, căci eram aproape străină de incongruența lor. Parcurgeam cu aceeași naturalețe și străzile late, jalonate de carete în mers și porți mari, și labirintul nebunesc al ulițelor întortocheate din cartierul meu, pline mereu de băltoace, gunoaie, strigătele vânzătorilor și lătratul ascuțit al câinilor flămânzi; pe ulițele acelea, toți erau foarte grăbiți
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
dicționarului lui Tiktin și ediția monumentală a Bibliei lui Șerban Cantacuzino), Paul Miron uită să le conceadă literaților dreptul de a se entuziasma în fața, pur și simplu, spectacolului de cuvinte miezoase pe care acesta îl pune în scenă cu o naturalețe, multora, străină. La prima lectură, și pe mine tot asta m-a frapat. În plus, acte manqué sau nu, atunci când, stârnit de Ovidiu Nimigean, se referă la neajunsurile literaturii care-i parvenea din țară, principalul său cal de bătaie e
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
Fiindcă intrigă, și fiindcă întristează. Secolele care ne despart de credința simplă a unor căutători de comori, în toate sensurile posibile, dispuși să dea totul pentru asta, sunt un lung exercițiu de-a muri. Care nu mai are nimic din naturalețea acelui instinct medieval. Să fie aceasta tristețea, desăvârșită, a cântărețului care află că orice durează se degradează? Tot ce se poate.
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
Cristea-Enache chiar în anul de grație 2008. Ambii susțin vocal, mai prudent sau mai vehement, „marea literatură”, bazată pe „marile teme” și „marile mize”, remarcă autorul studiului. Evident, e întristător pentru Ion Manolescu să-și vadă profețiile infirmate cu atâta naturalețe. (Fiindcă de profeții și nu de altceva e vorba în articolul citat. Autorul e explicit acolo în a-și afirma încrederea în noile generații de critici.) Dar se abține să le reproșeze celor doi îndărătnicia conceptuală. La urma urmelor, sunt
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
Iulian Bol La cei șaptezeci de ani pe care îi împlinește în acest an, Constantin M. Popa și-a dovedit, prin textele publicate (cronici, eseuri, pagini autobiografice) coerența de viziune și de stil, perseverența în împlinirea proiectelor critice, relevanța și naturalețea ca mărci specifice ale unui stil personal, în care rigoarea și ceremonialul se armonizează. Ceremonialul sadovenian, Clasici și contemporani, Brațul de la Lepanto, Lectica lui Cicero, Hermeneutica lui Adrian Marino, Îngeri provizorii. Eseuri critice - sunt cărți ce dovedesc deschidere spre valorile
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
mea de a rămâne în Italia și considerentele umanitare în evaluarea ei ar fi fost primejduite dacă mă implicam în vreun scandal. (...) Din pricina acestei stări de nesiguranță n-am pomenit nimănui despre carte și am început să citesc”. Cu perfectă naturalețe, Culianu relatează cum ar fi „tradus” acest text, după care a observat „o mașinuță bleumarin” urmărindu- l (a proprietarilor „veniți să ceară ce le aparținea”) și, întradevă r, întors la hotel, a constatat dispariția manuscrisului (din care nu apucase să
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
Adevărul literar și artistic”. Epistolele pe care le restitui, acum, firește necunoscute, fac poate dintr-o microarhivă și urmează să fie adnotate și publicate după exigențele textologiei contemporane. Impresionează în aceste misive, deloc convenționale, franchețea, sinceritatea dezarmantă și o anume naturalețe. Ultimele clipe ale existenței terestre a lui George Topîrceanu sunt evocate aici, cu o mare precizie, nu pentru a impresiona, ci pentru a decripta condițiile tragice în care s-a sfârșit poetul. * Iași, 27 april[ie] 1937 Dragă Silvia, Am
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
o uitase cu totul. Din perioada ei de ședere în țările scandinave, mama ne povestea cu fascinație despre feeria aurorelor boreale, despre nopțile nesfârșite din timpul iernii, despre zilele fără apus de soare din timpul verii. Ne vorbea admirativ despre naturalețea și lipsa de pudicitate a tinerelor suedeze, care pe plaje își arătau sânii goi.” La finele războiului Iosif Blaga primește telegrafic ordinul de plecare la Paris, unde - ca membru al delegației române la Conferința de Pace - va avea sarcina prioritară
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
un fan iremediabil câștigat. M-am apucat de citit seara și până spre dimineață nu am lăsat cartea din mână. Surprinzătoare reușita formulei realiste pe care Ruxandra Cesereanu o adoptă în romanul Un singur cer deasupra lor, absolut surprinzător stilul, naturalețea, neutralitatea „autorului” și libertatea personajului. La drept vorbind, construcția narativă nu este specifică romanului, sunt proze scurte, povestiri care nu se leagă narativ, ele însele un fel de cadre din viața personajului care concentrează o întreagă biografie, cu semnificația ei
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
prezent prin fire genealogice subtile. Textul din Toate bufnițele curge în flux continuu, la persoana întîi a evocării, fără dialoguri și fără ruperi de ritm. Scriitura este calmă, elaborată și bine strunită, de o frumusețe clasică, iar relatările - pline de naturalețe, fără a fi propriuzis colocviale - își refuză orice podoabe ostentative, ca și (cu două- trei excepții) orice fel de exhibiționisme „tari”. Deși „bine scrise”, ca întreg volumul de altfel, paginile despre detenția politică a bunicului lui Emil Stratin, ca și
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
Caulfield și Cuore. Evident că notele sunt adeseori întunecate, deși umorul grada sensul tragic. Se întâmplă astfel în textele lui Costel Baboș, Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici. Liliana Corobca are însă un avantaj. Naratoarea din Kinderland imprimă discursului o naturalețe pe care nu trebuie s-o explice. De pildă, secvențele cu fetele din sat ce purced la rituri magice nu provoacă cititorului sentimentul fisurii în realitate, cum se întîmplă în REM-ul cărtărescian, reconfigurat aici. De bună seamă că Liliana
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
marmura și granitul, a vorbit ca pentru sine. E o piatră moale și când o mângâi Îți rămâne În palmă un praf fin. Crucea Îți dăruiește ceva să iei cu tine, a adăugat cu evlavie. Îmi vorbea cu simplitate și naturalețe ca unui cunoscut vechi. Eram vrăjit de sensibilitatea care răzbătea dincolo de fiecare cuvânt, dar și de glumele prin care Maria Tănase crea o atmosferă destinsă, de bună dispoziție. Era o Îmbinare de gravitate și umor care mă fascina. Mă gândeam
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
mama lui. S-a desprins cu părere de rău și l-am văzut ștergându-și ochii pe furiș. Spectacolul de la Onești a fost uimitor. Era prima dată când o vedeam pe Maria Tănase pe scenă. Avea o dezinvoltură și o naturalețe care te cucereau. Se adresa publicului direct și spontan și cânta cu atâta pasiune și dăruire Încât aveai impresia că muzica nu vine de la o ființă omenească, ci era un dar divin. A interpretat Mărie și Mărioară, Cine iubește și
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
modalitățile de reprezentare, una dintre proiecțiile noii vîrste artistice. Cade, cu aceasta, prejudecata persistentă și astăzi conform căreia poezia lui Dinescu e o țîșnire de talent, de vervă a expresiei, de înzestrare lirică naturală și fără concept. Talentul, înzestrarea, verva, naturalețea sînt incontestabile, însă poetul le lucrează cu o formată conștiință poetică, în structuri variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și micile
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
lumea argentiniană, așa cum - cu lupte între cuțitași - o imaginează el. Est modus in rebus.Există un autor pe care îl admir, dar care, din când în când, trântește câte o prostie de rămâi înmărmurit. Nu atât prostia mă izbește, cât naturalețea ei. O dă ca pe o evidență. Nu-mi permit asemenea îndrăzneli. Nu spun că Borges nu-i grozav. Spun că pentru mine nu-i grozav. Știu, scrie foarte bine, e subtil, erudit, câte și mai câte... Nu mă plictisește
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
în chip potrivit, „farmecul inconfundabil al Văratecului”. „Farmec” este un cuvânt pe care-l găsesc și eu ca fiind potrivit, poate pentru că el surprinde ceva din starea pe care colegul meu, cu patos, o exprimă printr-un frumos amestec de naturalețe și încântare. Știu că atunci m-am gândit mai serios la felul în care ideea inconștientului colectiv din teoria blagiană poate primi exemplificări. Dar, cred că mult mai pregnantă a devenit această întâlnire, dintre conceptul metaforă propus de Lucian Blaga
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]