911 matches
-
o unică metodă, caracterizat printr-o dinamica neliniară, în care importante sunt relațiile intrași intersistemice și nu starea de echilibru sau dezechilibru, propune o perspectivă integratoare, holistică. Fundamentele acestei perspective nu sunt găsite nici în descriptivismul istoric și nici în naturalismul sociobiologiei, ci în teoria sistemelor și științele cognitive. "Unui sistem economic complex scrie autorul îi surprinzi cu greu esența. Structura sa conține o doză importantă de necunoscut și imprevizibil. De aceea o singură teorie sau informațiile provenite dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în profunzimea lui" (zice Elvira Sorohan), denotă o viziune părtinitoare, specifică judecății de gust, subiectivă în esență, și nu celei de valoare. Dar la fel de părtinitor a fost și gustul literar al celor mai importanți critici români, de la Maiorescu (care respingea naturalismul, căutând în lectură o formă de fericire) și Ibrăileanu (pentru care literatura cu adevărat valoroasă nu trecea de pragul celui de-al nouăsprezecelea veac), până la Călinescu (cel ce vedea în cultură o formă de sănătate, la fel ca ilustrul său
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
relație socială (piața, de exemplu) nu e naturală, altfel spus nu este inerentă naturii umane, atunci cînd vorbesc de "construct social" poziția lor e cea a constructivismului social. Considerînd realitatea socială o realitate istorică și construită, constructivismul social se opune naturalismului social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului social nu implică deloc o poziție constructivisă în plan epistemologic. Să ne oprim la problema structurilor sociale. Sunt posibile două poziții
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
construct social" poziția lor e cea a constructivismului social. Considerînd realitatea socială o realitate istorică și construită, constructivismul social se opune naturalismului social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului social nu implică deloc o poziție constructivisă în plan epistemologic. Să ne oprim la problema structurilor sociale. Sunt posibile două poziții epistemologice. Din poziție realistă, structurile sociale reprezintă o realitate în sensul obișnuit: "constructul social" în chestiune este o constrîngere
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că ceva exterior stipulează poziția epistemologică constructivistă. Teoria noastră spune: e vorba de un ansamblu de posibile și imposibile, pe care și le-au creat oamenii în cauză (de exemplu, imposibil să nu existe conducători și conduși). Sociologii sunt împotriva naturalismului social; sociologia ține, prin natura ei, de constructivismul social. În schimb, rari sunt sociologii (istoricii, economiștii, psihologii) care să adopte, în lucrările lor, o perspectivă riguros constructivistă în plan epistemologic (care să implice, mai ales, refuzul noțiunilor de context, ambient
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
anumit tip de scriitură sau antiteorie în care cuvintele își pierd sarcina lor inițială, ca în exemplul oferit de Lyotard în Economia libidinală. Tot aici, deși recunoaște afinitatea unei părți a teoriei sale cu aceea stabilită de Baudrillard, Lyotard critică "naturalismul" pe care îl regăsește în privilegierea schimbului simbolic de către Baudrillard, critică pe care o regăsim repetată și în La condition postmoderne 427: "Oricât de superbă și sfântă ar fi furia sa, ea încă vizează ceea ce este adevărat, ea îi reproșează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
2. Teroarea în narațiune. Convenții și inovații în literatura română / 101 2.1. Prefigurări. Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin / 101 2.2. Teroarea naturală / 106 2.2.1. Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi / 107 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale / 114 2.2.3. Evadarea eșuată. La Vulturi! de Gala Galaction / 121 2.3. Teroarea de frontieră. Între natural și supranatural / 128 2.3.1. Deformarea psihologică. În vreme de război de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Fulga (1968) reia tema îngemănării dintre sexual și thanatic în timpul războiului, "femeia în roșu" a cărei legendă circulă prin tranșee stârnind obsesii amestecate cu anxietate. În Strigoiul (1969), Ion Agârbiceanu își instalează personajele în mitul culpei și al sângelui degenerat, naturalismul discret al romanului venind, pe de o parte, din Liviu Rebreanu, și pe de alta, direct din zolism, fatalitatea ancestrală strivind oamenii cu puterea fricii pe care o iradiază blestemul. Multe romane valorifică modelul spațiului terifiant insular, de genul celui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
toate aspectele), nuvelele și romanele care apar aici nu mai diferă nici sub aspect artistic, nici sub acela al problematicii sau al atmosferei de cele produse în tradiția terror din Apus. Elementele psihologiste, prezente viguros încă din romantism sau din naturalism, se rafinează, iar obsesivul este exploatat la maximum. Deși teroarea impune un anumit convenționalism scenariilor epice, care trebuie, conform definiției intrinsece, să se grupeze în jurul ideii de anxietate, există numeroși autori români care nu ezită să abandoneze cadrul consacrat (spațiile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vechi sau mai noi; certă rămâne plasarea în centrul ei, grație atât consistenței, cât influenței, a nuvelei istorice Alexandru Lăpușneanul, simultan studiu de patologie tiranică și investigație narativ-psihologică a unui personaj nimbat de propriul penchant spre sadism. 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale Devastator de sarcasticul Caragiale nu putea, desigur, rata ocazia de a se încerca nu numai în comicul spumos, ci și în naturalismul tenebros. O făclie de Paște și În vreme de război
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
personaj nimbat de propriul penchant spre sadism. 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale Devastator de sarcasticul Caragiale nu putea, desigur, rata ocazia de a se încerca nu numai în comicul spumos, ci și în naturalismul tenebros. O făclie de Paște și În vreme de război posedă un substrat asemănător, însă diferența de clasificare operată de mine se explică prin raportarea protagonistului la real. Astfel, dacă în primul caz, hangiul evreu Leiba Zibal este conștient, până în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lăcustelor. 75 Cf. Apocalipsa, 9. 76 Actul III, scena II. 77 Utilizez epitetul "practică" pentru a atrage atenția asupra unui aspect adesea neglijat în critica literară. Cu toate că eu, împreună cu majoritatea criticilor de astăzi, decelez în proza caragialiană un melanj de naturalism și de realism, Caragiale însuși, în articolul său de estetică din 1896, Câteva păreri, făcea apologia artei ca distilare sintetică a fanteziei. Astfel, un scriitor adevărat ar fi capabil să remodeleze realitatea în acord cu dezideratele subtile ale talentului său
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
scriitor adevărat ar fi capabil să remodeleze realitatea în acord cu dezideratele subtile ale talentului său. Rețeta teoretică a lui Caragiale este, prin urmare, tributară unor concepții artistice din descendența romantismului. 78 Pentru o bună prezentare sintetică a conceptului de "naturalism", cf. Williams, 1990: 216-219. 79 Pentru o expunere detaliată, cf. Vianu, 1966: II, 88-95. 80 Constantin Ciopraga subliniază, într-un rând faptul că "Galaction are preferințe pentru finaluri dramatice" (1978: 215). 81 Fantomele constituie un leit motiv în proza supranaturală
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Teoria dependenței (66) Capitolul 2. Crizele lumii moderne / 71 Schimbări și constante sociale după 1989 (71) Sursele crizelor (75) Surse istorice ale crizelor (78) Crizele și factorii naturali (82) Criza lumii moderne în viziunile occidentalilor (85) a) Desacralizarea lumii și naturalismul obiectivist (88) b) De la idei majore la strategii sectoriale (100) b1) Criza conștiinței moderne la început de modernitate (102) b2) Criza spiritului american contemporan (113) b3) Antropologia renovată sursă pentru depășirea crizei în cunoașterea omului (132) Partea a II-a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
crizei spiritului american" din anii '70 ai secolului trecut (A. Bloom) (12) sau ale "crizei științelor omului și antropologiei" din a doua jumătate a secolului trecut (G. Durand) (13). Toate au avut și unele ecouri est-europene. a) Desacralizarea lumii și naturalismul obiectivist Ne oprim la doi autori din veacul trecut, Guénon și Husserl, care, deși au avut programe diferite de cercetare, au ajuns la unele rezultate comune privind ascensiunea omului. Guénon a fost pasionat de tradiții și ezoterism. Husserl rămâne autorul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
matematică și filosofie. Meditând asupra problemei practice a crizelor, fiecare a ajuns la câteva idei majore: fie că ea s-ar datora desacralizării lumii prin atitudini potrivnice tradițiilor, după părerea lui Guénon, fie că oboseala și slăbirea lucidității culturale, odată cu naturalismul și obiectivismul îmbrățișat de moderni, ar fi cauzele crizei, după opiniile lui Husserl. Ambii privesc crizele drept consecințe ale sărăcirii valorizării spiritului prin materialisme înguste și tot felul de teorii reducționiste. Guénon a publicat cartea cu un titlu expres despre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
anul 1931 în scris ideile, Husserl le-a vorbit într-o conferință din anul 1935, iar forma scrisă a apărut 23 de ani mai târziu (10a, p. 13)), rămân la subiecte generale, cum sunt, "spiritul și științele sale" amenințate de "naturalism" și "obiectivism", "Europa configurație spirituală a umanității sănătoase", pe care nu o prea argumentează. Pentru Guénon, "știința sacră", de proveniență "nonumană", conduce la depășirea crizei modernității, exprimată prin "individualism", "materialism", "haos social" și alte neajunsuri. Criza a fost privită de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
impus, cât și externe. Astfel, de la începutul anilor '80 s-au intensificat acțiunile catolicilor polonezi, precum și ale statului Vatican. În ultima sa enciclică, Spe salvi (Mântuire prin speranță), actualul papă Benedict al XVI-lea (n. 1927 în Bavaria) continuă critica naturalismului ateist marxist începută de papa Ioan Paul al II-lea odată cu ocuparea Sfâtului Scaun, a comunismului doctrinar susținut de acea filosofie. Cu toate acestea, nu se mai simte vigoarea speranței de odinioară în binele ce va veni. Victoriile politice din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
promovate cel puțin ca ipoteze, în Vest. Prin contagiuni intelectuale și mai rar prin construcții proprii, în Est s-au depășit anevoios tendințele ortodoxiste ale secolului al XIX-lea de gândire hegeliano-marxistă, iluminism, antropologie feuerbachiană împletită cu darwinism și alte "naturalisme". Crizele repetate ale capitalismului nu au oprit comerțul și alte schimburi bine controlate dintre țările celor două sisteme. Din aceste schimburi au câștigat tot cei dintâi, deoarece ei nu vindeau produsul nou, de pe banda de producție cotidiană, ci stocurile de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-n piele de Cordova, Și pe pian: Charles Baudelaire și-alături Villiers de l'Isle Adam... Ion Minulescu, Într-un bazar sentimental Cuprins Prefață (Ioana VLASIU) / 13 Cuvânt înainte / 17 Argument / 19 Capitolul I. I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism / 37 I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice / 41 I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? / 53 Capitolul II. II.1. Gustave Moreau / 57 II.2. Pierre Puvis de Chavannes / 65 II.3. Arnold Böcklin / 68 II
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că, privind mai de departe, Angelo Mitchievici cuprinde mai mult și, în acest sens, cercetarea lui capătă anvergură și captează o bogație nebănuită de semnificații, fără a ignora pentru aceasta punctele de vedere și contribuțiile istoricilor de artă. Simbolism, decadentism, naturalism, romantism, până la art nouveau și expresionism sunt concepte care se suprapun parțial sau se opun într-un joc al interpretărilor mai vechi sau mai noi ale acelui conglomerat artistic din jur de 1900 care nu încetează să fascineze gândirea europeană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pictorul vizita expoziția de artă de la München, unde avea ocazia să vadă pictura prerafaeliților și în special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prerafaeliților și, în particular, prin succesul înregistrat de Burne-Jones în Franța. "Zola se simte absolut străin în mijlocul acestei arte, și crede că numai "misticismul și esteticianismul englez" e de vină. Ștefan Popescu nu face decât să formuleze principala acuză adusă naturalismului în artă prin ricoșeul unei nemulțumiri generalizate față de "materialismul" epocii, nemulțumire plasată atât la nivel estetic, cât și la nivel social. Pictorul român definește noile opțiuni estetice în acord cu o nouă sensibilitate care modifică gustul unui public mai sofisticat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tipul degenerat de muncă excesivă și alcool, nu mai este subiectul artistului de azi"1. Reprezentanții noii direcții își stabilesc noi repere tematice, "degeneratul" pe care medicina alienistă îl prezenta drept exponent al unei fenomen degeneraționist la scară continentală, iar naturalismul îl portretiza brutal, determinist, ca prizonier al mediului mizerabilist și al tarelor ereditare dispare din atenția lor, iar odată cu el și interesul pentru un anumit segment social defavorizat și pentru o anumită dinamică socială asociată modernizării și progresului. De asemenea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că răspunsul la întrebare se regăsește parțial în caracterul lor secesionist, termenul care dă și numele a două mișcări, secesionismul vienez și secesionismul münchenez sau german, în cuprinsul cărora simbolismul joacă un rol important. Simbolismul decupează propriul raport polemic cu naturalismul, pictura academică, fie un raport precursorial, de continuitate în raport cu romantismul, prerafaelitismul. Acest caracter polemic este modelat de contextul culturii naționale, subliniat și nuanțat în cadrul culturilor ale căror națiuni se află într-un proces de emancipare precum în Cehia și Ungaria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]