971 matches
-
Smigelschi, alcătuită și ea pe cicluri de creație. Îngerul morții este tema unui astfel de ciclu, temă inspirată de moartea fratelui său, Cornel. Pe parcursul a mai bine de un deceniu se poate observa deplasarea interesului pictorului de la o realizare aproape naturalistă, focalizată pe agonia fratelui său, cu prezența însă a îngerului morții, la una simbolistă, locul fratelui fiind luat de corpul lui Iisus Hristos. Suferința pe care maladia i-o provoacă fratelui său se transferă în martiriul exemplar al lui Iisus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau opera poetului, primii artiști care valorifică imaginea acestuia la scurt timp după moartea sa ar fi atrași, mai degrabă, de dimensiunea umană a suferinței acestuia. Ei surprind chipul îmbătrânit prematur al unui Eminescu consumat de boală, într-o abordare naturalistă care lasă loc descripției impudice, expresiei cariației corozive a suferinței și maladiei, a exacțiunilor fiziologice, opera rămânând într-un plan secund. O altă expresie mai moderată a acestui autenticism dolorist constă în înregistrarea realistă a imaginii poetului în jurul vârstei de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Astfel că, în 1890, sculptorul academist Ion Georgescu (1856-1898) nu ocolea în reprezentarea sa vârsta poetului. În 1891, la doi ani după dispariția poetului, tot Ioan Georgescu realizează și medalionul-relief așezat pe mormântul acestuia la cimitirul Bellu, într-o definiție naturalistă și nu metaforică, așa cum remarcă cu insatisfacție criticul Ion Frunzetti, dar și un bust în pură manieră academică, realizat după fotografia poetului făcută la 27 de ani unde acesta poartă mustață! Acest bust relevă, în opinia lui Petru Comarnescu, "o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu la cea "vizuală" desprinsă din artele plastice. Ultima etapă a existenței acestuia poartă amprenta tragică a periplului dantesc prin bolgiile saturate de suferință ale existenței. O serie de amănunte sordide consemnate în diverse mărturii 259 configurează acest portret mizerabilist, naturalist, al degradării fiziologice, la care se adaugă cu prisosință altele 260 ulterioare decesului, care aruncă o umbră de derizoriu peste sfârșitul poetului. În opinia lui Frunzetti, intervenția târzie a medicului legist contribuise la rigidizarea trăsăturilor într-o dezolantă, teribilă mască
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea decadentă, în care se află încifrată imaginea ideală a poetului, desprinsă mai curând din fotografia de la 19 ani făcută la Viena, cea care apărea reprodusă în mai toate manualele școlare 261. În descrierea lui Ion Frunzetti, masca mortuară înregistrează naturalist relieful decadenței fiziologice, de calcul crud al descompunerii care modifică grotesc trăsăturile, sacrilegă exacțiune în efigie la care este supus ultimativ poetul. Pe mistificarea acestei figuri ultime situate sub pecetea autenticității și distribuită majorității sculptorilor se va construi mistica "poetului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann. Într-un autoportret, intitulat Bolnavul (1903), Gheorghe Petrașcu construiește imaginea unui artist febricitat, cu fruntea arsă de febră, înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade pe factologia naturalistă, nu maladia în sine ca rezultantă a unui context social îl interesează pe pictor și nicio definiție clinică a durerii de cap. De altfel, în cazul naturalismului avem și alte maladii cu caracter social, de clasă, precum alcoolismul, boli ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și datat pe postament spate: 1905 Fr. Storck, inventar 915188), ilustrative pentru felul cum atenția se deplasează de la frumusețea corporală spre o atitudine reflexivă, înregistrată gestual. Sculptorul a evitat orice detaliu, cele două figuri feminine devin nu atât o înregistrare naturalistă a unei stări, cât purtătoare ale unei sugestii, a unei état d'âme. Theodor Pallady (1871-1956) este printre puținii pictori români care abordează o altă figură a melancoliei, revalorificată în spiritul sensibilității decadente: Ofelia. Inițial, pictorul petrece un timp la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un tablou. Tristia, această femeie în costum antic sprijinită de un perete, este o figură expresivă. În ce privește compoziția à la Böcklin pe care domnul Loghi a intitulat-o Amor, ea trebuia tratată de o manieră mai puțin vagă și mai naturalistă în anumite părți 421. Și criticul remarcă "colorismul" asociat decorativismului și ceea ce-l apropie semnificativ de kitsch, "sentimentalismul". Loghi este perceput ca aparținând secesionismului münchenez în nota unui manierism care accesibilizează temele böckliniene. Bachelin sesizează cadrul peisagist clasic și dezvoltarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
repere în favoarea edificării propriilor sale opțiuni artistice. La rândul său poet simbolist, în a cărei poezie răzbat și ecouri decadente, D. Karnabatt sesizează natura onirică, vizionară, a unor pânze ale pictorului, subliniind capacitatea de transfigurare a picturii sale față de mimetismul naturalist. În cazul lui Loghi, este vorba de a decanta influența celor doi maeștri, iar criticul decelează două perioade, una aflată sub semnul direct al acestei influențe marcând pictura sa de o atmosferă sumbră, nebuloasă, spectrală, specifică țărilor din nord și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atmosferă, în acelaș decor ca și la Böecklin (sic), nu se poate trage concluzia că Loghi calcă pe urmele maestrului neamț"429. Un alt reper pentru pictura lui Loghi ar fi, în accepția criticului, și Lucien Simon, pictor afiliat mișcării naturaliste și intimiste de la sfârșitul secolului, apropiere care nu-și găsește justificarea, cu atât mai mult cu cât pictorul francez folosește culorile sumbre, întunecate, pentru a picta tablouri realiste. Spiridon Antonescu încearcă să acrediteze ideea unui aer de familie, pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceva și din sensibilitatea sfârșitului de secol sau a Secession-ului la Ștefan Luchian, Nicolae Vermont sau Kimon Loghi, Theodor Pallady. Abia cu Cecilia Cuțescu-Storck va dobândi o cu totul altă dimensiune, care o va scoate din pitorescul senzual sau naturalist, pentru a o integra unui exotism spiritualizat de factură gauguiniană. Tudor Arghezi remarca chiar prolificitatea temei: Se petrece, de câțiva ani încoace, în pictura noastră, un fel de dezrobire, și a țigăncilor"516. În vara anului 1904, Cecilia Cuțescu-Storck are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărei expoziție este comentată în Rampa 532, unde este reprodus unul dintre tablourile sale pe această temă, Țigancă cu ghiocei, într-o tratare destul de artificială, care o apropie de țigăncile lui Vermont. Există și excepții, țigănci prezentate într-o cheie naturalistă, precum Țigancă (Dena), (ulei pe carton, 0,400 x 0,328 cm, semnat și datat cu brun, 1926, P.N. 4275.) sau Țiganca cu coșul cu rufe (1913). Țiganca stă ghemuită, cu mâna în coșul cu flori, cu o cămașa albă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau călău, pe stăpâna sa, ori capul Sfântului Ioan. Cruzimea apare în prim plan, fără a fi stilizată: sângele se scurge în picuri grei din capul proaspăt tăiat, căzând pe ceafa servitorului prosternat la picioarele Salomeei. Avem aici un detaliu naturalist care imprimă și o durată materială a momentului care succede în imediat decapitarea. Diferența se poate ușor cuantifica prin comparația cu cromolitografia lui Aubrey Beardsley, sau pictura lui Gustave Moreau, unde fie Salomeea, fie numai capul sfântului devin imponderabile, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deși compoziția solului și clima erau foarte asemănătoare. Deosebirile dintre speciile din diferite insule erau însă mai mici decât deosebirile dintre speciile de pe insulele arhipelagului și cele de pe coasta Americii. Cum puteau fi înțelese toate aceste observații de către un tânăr naturalist care tocmai studia lucrarea monumentală a lui Charles Lyell, Principiile geologiei? Lyell, una din marile autorități științifice ale vremii, susținea că fiecare specie a fost creată separat pentru o anumită ambianță. Înțelegem foarte bine nedumerirea care răzbate din însemnările jurnalului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și în cea umanistă. Ceea ce mi se pare însă important de subliniat, din capul locului, este că autorul a gândit și scris Originea speciilor drept o contribuție la cunoaștere, în sensul strict al termenului. Darwin s-a adresat confraților săi naturaliști și a dorit ca ideile cărții să fie examinate și judecate exclusiv din punctul de vedere al valorii lor științifice. Năzuința lui a fost să găsească o explicație satisfăcătoare a faptelor cunoscute cu privire la istoria vieții pe pământ, în raport cu standardele unei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fost modelată în mod determinist de către aceste condiții. Tocmai adoptarea unei perspective populaționale și probabiliste explică de ce lui Darwin i-a atras atenția o mare diversitate de fapte semnificative în acest sens, care au scăpat atenției celor mai mulți din colegii lui naturaliști. Există multe specii cu o constituție și o structură care nu sunt bine adaptate mediului în care trăiesc. Întâlnim, bunăoară, cristei cu degete lungi care trăiesc în fânețe, în loc să trăiască în mlaștini, sau ciocănitoare viețuind în regiuni cu foarte puțini
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
explicației evoluționiste, pot fi puse de acord și cu reprezentarea creștină tradițională a creației separate. Există mari dificultăți de a explica prin procese naturale apariția unor organe cum sunt ochii mamiferelor. Concluzia lui Plantinga este că, dacă dintr-o perspectivă naturalistă argumentele pentru ascendența comună a viețuitoarelor pot fi apreciate drept destul de convingătoare, nu tot așa stau lucrurile și pentru teist. Am putea accepta principiile lui Darwin drept cea mai bună ipoteză explicativă doar dacă acceptăm și „naturalismul metodologic“. Dacă suntem
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
copleșite sau să scape constrângerilor biologice, în multe privințe, culturile se pot deosebi unele de altele destul de mult...“ Respingând „reducționismul lacom“, care scapă din vedere deosebiri esențiale dintre lumea valorilor și lumea faptelor, Dennett și cei care îi împărtășesc orientarea naturalistă încurajează integrarea cercetării evoluționiste a naturii omului în studiile asupra culturii, în particular asupra eticii. Simpla acceptare a faptului că selecția acționează nu numai asupra indivizilor, ci și asupra grupurilor, a colectivităților umane, va conduce în mod firesc la abordări
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pe delimitarea de explicațiile darwiniste, și nu de concluzii materialiste, antireligioase, pe care unii pretind că le-ar fi derivat din știința darwiniană. Refuzând astfel să distingă această știință de interpretări filozofice, creaționiștii fundamentaliști susțin că o filozofie materialistă sau naturalistă constituie însăși esența teoriei elaborate de Darwin. Ei își propun să respingă această teorie de pe pozițiile cercetării științifice. Pretenția lor este că oferă o fundamentare științifică reprezentării biblice a Creației. Ceea ce înseamnă bunăoară a proba că toate viețuitoarele au fost
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
eminenți care au ilustrat tradiția științifică inaugurată de el, a fost, în această privință, pe cât de categorică, pe atât de consecventă. A afirma că teoria darwiniană a evoluției se bazează nu pe fapte ale istoriei naturii, ci pe o filozofie naturalistă sau materialistă, este totuna cu a-i contesta calitatea științifică. Ceea ce Johnson încearcă de fapt să facă, inducând cititorilor săi o reprezentare inadecvată cu privire la exigențele cărora trebuie să le răspundă o teorie științifică. Afirmații precum aceea că pentru a oferi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția iudeo-creștină asupra lumii. În vreme ce în aceasta din urmă statutul omului se definește în raport cu Dumnezeu, care l-a făcut după chipul și asemănarea sa, și în raport cu fiul lui Dumnezeu, care s-
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o anumită societate a fost studiat și clasificat de Hovard Gardner în teoria sa despre inteligențe multiple. Gardner propune abordarea elevilor ținând cont de diferențele dintre ei. El a identificat nouă tipuri de inteligente: verbală/lingvistică, spațială/vizuală, logică/matematică, naturalistă, muzicală/ritmică, kinestezică, intrapersonală, interpersonală și existențială. „Nu este nevoie să știm cât de inteligentă este o persoană ci mai degrabă este util să știm ce tipuri de inteligență posedă persoana respectivă.” (Mary Meeker). Inteligența verbală/lingvistică - se referă la
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
rezolvarea conflictelor. Inteligența intrapersonală - denotă capacitatea individului de autoînțelegere si autocunoaștere, abilitatea de a planifica eficient atingerea obiectivelor personale. O persoană cu asemenea tip de inteligență este capabilă de a lua decizii pe baza cunoașterii propriilor calități și defecte. Inteligența naturalist - presupune abilitatea de a clasifica specii, de a înțelege relațiile ecologice. Individul interacționează cu plantele și cu animalele, dar este pasionat și de a se documenta cu privire la viața acestora. Inteligenta existențială- reflectă abilitatea de înțelegere a vieții, a universului interior
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
apelează des la figuri de stil, pot învăța cu ușurință limbi străine. În cazul inteligenței logico-matematice abilitățile implică gândirea deductivă și cea inductivă, există ușurință în efectuarea calculelor matematice, se înțeleg relațiile dintre acțiuni, idei. Cei care dezvoltă o inteligență naturalistă au abilitatea de a recunoaște și a clasifica indivizi, specii, relații ecologice. Se poate ca aceste persoane să opereze mai greu cu simboluri, scheme sau operații matematice. Ele au o înclinație spre organizarea unor tipare observabile. Persoanele cu inteligență interpersonală
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
ce strigă tare după o lumânare pentru sufletul celui răposat, e unul... ,,deschis"123. 2.6. Slavici și literatura realist-naturalistă Personajele acestei nuvele, potrivit datelor pe care ni le oferă textul scriitorului, pot fi văzute ca elemente ale unei scheme naturaliste. Sugestia eredității sau a bolii în familie; sinuciderea văzută ca probă a instabilității psihice, a slăbiciunii de caracter sau ca semn al unei zestre genetice încărcate trimit, fără îndoială, la naturalism. Autor moralist, Slavici iubește simetriile și, în general, geometria
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]