1,059 matches
-
să revin asupra raporturilor dintre școala de la Frankfurt și psihologia maselor, asupra atenției acordate lui Le Bon și "celebrei sale lucrări"60. Deocamdată, voi încerca să schițez un scurt bilanț. Pînă la instalarea lui Hitler la putere, deci pînă la naufragiul sociologiei germane, bilanțul este clar. "Este incontestabil, scria unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai săi, că Psihologia mulțimilor a lui Le Bon și-a păstrat pînă-n ziua de astăzi renumele de scriere clasică. Jumătățile ei de adevăr se regăsesc
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atît de mare, cum se face că nu ni s-a vorbit niciodată de Gustave Le Bon și de psihologia maselor în general? De ce e disprețuită opera lui, ba are chiar o faimă negativă? Nu intenționez să-l salvez de la naufragiu, nici să-i repun ideile în drepturi de fapt, nici nu e cazul. Vreau doar să spun care-ar fi, după mine, cauzele tăcerii. Primul motiv e calitatea mediocră a cărților sale. Majoritatea sînt scrise de la o zi la alta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întâi de toate ca manifest al subiectivității pure, fără simpatii colectiviste de primă instanță. Rădăcinile acestei pasiuni se trag dintr-o regio dissimilitudinis, unde naivitatea privirii se dezvață metodic, iar nepăsarea în fața excesului este voluntară. Sublimul contemporan se naște din naufragiile singurătății: patologia văzului individual, distopia sonoră, atrabilism olfactiv - toate grefate pe inavuabile malformații ale intersubiectivității erotice 1. Ochiul căscat orgasmic către nuditatea deșartă a lumii are, pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ce-l va individualiza tot mai mult pe „miliardarul de imagini”: Dar ce mîhnit e surîsul funcționarului de la ghișeu E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; cînd ne leagă buzele un curcubeu Și viața te Înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri pînă unde exist În ecou tresare lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului rîzÎnd „pentru reprezentația de sfîrșit”, astfel
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
solare musturi, așteaptă baloturi mari cu cînepă pentru vestimentele unor amurguri somptuoase. În cazărmile aerate, lalelele și crinii stau În locul piramidelor de arme. În vegetațiile inundînd grădinile, cîntă un belșug ancestral, ca un pian care, rămas În fundul mării după un naufragiu ar scoate deodată acorduri din loviturile de undă. [...] Toate avalanșele strînse În tine, de la bucuria frenetică pînă la tristețea neîmpărtășită, se vor șterge oare o dată cu pasul tău? Sau din ele și din memoria ta vor purcede plantele și turmele de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lînced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, pînă la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor [care] anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne Întîmpină reprezentări strîns Înrudite ale obsesiei fundamentale - În ordine negativă - traducînd frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem citi, bunăoară, În Incantații, de unde e de reținut
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
niște siluete care seamănă între ele, cu fețele întunecate. Aud și zgomotele de atunci, strigătele care nu mai știu dacă sunt ale noastre sau ale celor ce se năpustesc. Cred că așa răsună vaietele celor care se îneacă în timpul unui naufragiu. Eu așa simt, că acolo eram cu toții pe puntea unei corăbii care se scufunda, numai că doar unii își dădeau, pe atunci, seama de asta. Nu mă pot apăra, brațele nu-mi folosesc la nimic, loviturile le simt înăuntru, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-ar fi valabilă (la desperare) și aventura comunistă, pe care, având în vedere concepția noastră, a inegalității funciare în lume și a iraționalismului, o considerăm ca inacceptabilă. Dar tocmai fiindcă e inacceptabilă, în cazul nostru e o salvare din naufragiul pe neantul banalului. Ne-am gândit chiar să construim o filozofie a "inacceptabilului", care zdruncină liniștea conformistului. Oare tata nu este el însuși un himeric, propunând planuri inacceptabile azi? El ne disprețuiește, dar numai noi am avea curajul să acceptăm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe placul maselor, care au o tendință voluptuoasă de a merge spre pieire, asemeni oilor care cad în prăpastie luîndu-se după una. ("Elucubrații, domnule Doru! comentă Ioanide. Poporul are bun simț!") În călătoria pe mare, probabil că mi-ar place naufragiul. Faceți o conspirație pentru desființarea Franței și unirea ei cu Germania, spre a rezolva astfel un conflict secular, și veți vedea că se vor găsi aderenți. Noile stări de lucruri au apărut din această orientare a maselor către tot ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru a solicita favoruri pe cheltuiala unora asupra altora, dacă, în mijlocul acestui tumult de ambiții fără scrupule, văd săpându-se până la noțiunea însăși de Proprietate, îmi va fi de bună seamă permis să cred că, pentru a o salva de naufragiu, primul lucru de făcut este să semnalez ceea ce este injust în măsura care a fost prima verigă din acest lanț deplorabil. Nu mi-ar fi greu, domnule, să găsesc în lucrarea dumneavoastră pasaje care ating subiectul meu și coroborează punctele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fi consultați. Acest lucru s-a văzut și va mai fi văzut. Dar prevenirile proprietarilor și proletarilor nu schimbă natura lucrurilor. Rezultatul va fi o populație mizerabilă, înfometată, ignorantă, pervertită, secerată de inaniție, boală și viciu. Rezultatul va fi un naufragiu încă și mai trist, în inteligențe, al noțiunilor de Drept, de Proprietate, de Libertate și de atribuțiuni adevărate ale statului. Și ceea ce aș dori să pot bine arăta aici, este faptul că pedeapsa va ajunge curând chiar până la proprietari, care
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din nou se regăsesc. Obstacolele și peripețiile obișnuite ale îndrăgostiților: răpirea miresei în ajunul nunții, dezacordul părinților (dacă ei există), care au destinat îndrăgostiților un alt logodnic și o altă logodnică (falsele cupluri), fuga îndrăgostiților, călătoria lor, furtuna pe mare, naufragiul, salvarea miraculoasă, atacul piraților, captivitatea și temnița, atentatul la castitatea eroului și a eroinei, aducerea eroinei ca jertfă purificatoare, războaie, bătălii, vânzarea în robie, morți fictive, deghizări, recunoașterea sau nerecunoașterea, trădări fictive, ispitirea castității și fidelității, false învinuiri de crimă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la Defoe) la persoana a treia (la Tournier) presupune, în plus, o conștiință auctorială care își asumă, prin distanțare, actul parodierii. O altă transformare substanțială, de asemenea semnalizată și prin titlu, vizează locația desfășurării evenimentelor, căci insula unde se produce naufragiul corabiei Virginia nu mai este situată în Ocanul Atlantic, ci în Ocanul Pacific. Din punct de vedere formal, Tournier păstrează doar aparent trăsăturile speciei pe care Daniel Defoe o inaugurase în istoria romanului englez iluminist, și anume romanul de aventuri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scriptic, prin integrarea episodului între blancuri tipografice) cedarea "puterii" narative către personajul eponim, pe care Robinson îl salvează accidental, nu dând curs dorinței sale de a-și găsi un camarad. Nararea "aventurilor" romanești este anunțată printr-un prolog, care pune naufragiul Virginiei atât sub semnul fatalității, cât și sub cel al circulației mitului modern al străinului civilizator. Astfel, lui Robinson i se ghicește soarta la un joc de tarot marinăresc, prin intermediul căruia se operează, într-o scurtă enumerare, toate modificările contextuale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este realizată de personaj în vederea transcrierii datelor în log-book, termen folosit cu obstinație și pentru a aduce în discuție vechiul limbaj marinăresc, fiind așadar o strategie de asigurare a "veridicității" livrești a celor relatate. Abia la pagina 59 aflăm că "naufragiul avusese loc la 30 septembrie 1759, pe la două din noapte. Robinson se afla rupt de calendarul oamenilor, precum era despărțit de ei prin ape, și constrâns să trăiască pe-o insulă de timp ca pe-o insulă-n spațiu". Totuși
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rag care i se acordă totuși în economia romanului în ciuda faptului că titlul îi fusese rezervat celuilalt -, ajungem la o concluzie tributară tocmai artificialității parodiei. Fascinat de mitul pe care-l prelucrează căci istoria robinsonadei create de Defoe pornind de la naufragiul real al unei persoane atestate istoric, Alexander Selkirk, a avut, la rându-i, forța să se transforme într-un mit modern, de circulație nu numai europeană -, Tournier însuși oscilează între a-l parodia luându-l, pe alocuri, în derâdere (în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ascunse etc. Citim, în continuare, în log-book-ul unui personaj din secolul al XVIII-lea gânduri scrise în cel mai pur limbaj al expresioniștilor de la începutul secolului XX: "Singurătatea nu e doar o situație permanentă-n care mă aflu cufundat de la naufragiul Virginiei încoace. Este-un mediu coroziv care-acționează asupra mea lent, dar fără-ncetare și-ntr-un sens distructiv"360. Nu lipsesc nici trimiterile la filozofia existențialistă, la iluzoriul chin sisific pe care-l reprezintă existența individului privat sau îndepărtat, printr-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
greșeală și pedeapsă". Prețuind dihotomia bine/ rău, așa-zisul corp legislativ originează în tiparul biblic, Robinson fiind exponentul care citează din memorie fragmente întregi din Biblie și, în același timp, le folosește ca pilde intertextuale întotdeauna marcate prin caractere italice. Naufragiul însuși este văzut de protagonist ca o replică modernă la episodul din Arca lui Noe, iar momentul, construit cu dublu înțeles, în care își botează insula are menirea de-a le stârni hazul cititorilor: "fiind izbit, când citea Biblia, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Vineri, la hotărârea lui de a părăsi insula fără Robinson. "Andoar o să zboare", proclamă Vineri făcând aluzie la modul în care va transforma pielea animalului în pânză de corabie. Apariția vasului salvator, Whitebird, la exact douăzeci și opt de ani de la data naufragiului (aceeași dată ca și în romanul lui Defoe), îi provoacă lui Robinson "hotărârea inexorabilă de-a lăsa Whitebird-ul să plece, iar el să rămână pe insulă cu Vineri", refuzând deci reintegrarea în societatea din care a plecat. El ia însă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în lucrare, în veghe, în posturi, în rugăciuni, în retragerea în singurătate, în citit, în știință, în tăcere, în supunere, în umilință, în îndelungata răbdare. E întocmai ca o stâncă foarte primejdioasă care, fiind acoperită de o apă, cauzează un naufragiu neprevăzut” (cap.3). Sfântul Cassian descrie monahilor modul în care acest păcat îi poate stăpâni făcându-i să se mândrească fie cu calități fizice, fie cu noblețea originară, fie cu onorurile pierdute la intrarea în monahism. El recomandă monahului să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai stă în față o muncă orientată spre obiective comune. Wittgenstein continua să vadă în Russell cea mai bună minte implicată în asemenea cercetări și spera din suflet că o bună comunicare asupra muncii lor în filozofie va putea supraviețui naufragiului prieteniei lor. Pentru a evita orice ipocrizie, i se părea însă esențial să cadă de acord că ceea ce îi leagă se situează în perimetrul unor preocupări intelectuale care ar putea fi bine izolate de cel al idealurilor de viață, al
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îl culpabilizează pe individ, căpătând un caracter rușinos și patologic, ținând de o cultură care nu mai cunoaște decât controlul de sine. Plăcerile gurmande și bucătăria hipermodernătc "Plăcerile gurmande și bucătăria hipermodernă" Totuși, să nu asimilăm modelul alimentației sănătoase cu naufragiul lui homo gastronomicus. Cărțile de bucate și noile rețete culinare care detaliază plăcerile gurmande au invadat rafturile librăriilor. Niciodată gastronomia, maeștrii bucătari, restaurantele și vinurile bune n-au fost mai comentate, mai ascultate, mai puse în scenă de mass-media. În
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
presa people. În mod evident, sentimentul constituie o tematică majoră permanentă a producției și a consumului cultural. Astăzi, ca și ieri, publicul din democrațiile de hiperconsum e amator de imaginar pasional. Promovarea socială a lui homo eroticus n-a provocat naufragiul așteptărilor și nici al discursului în materie de iubire. Cum poate cineva vorbi de lipsa sentimentului și de secătuirea conținutului afectiv al relațiilor, când despărțirea unui cuplu celebru ocazionează drame intime? Desigur, faza III este marcată și de creșterea numărului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
eficacitatea tehnico-mercantilă guvernează mai ferm lumea, cu atât oferta e mai estetizată, iar cererea mai marcată de dorința de a gusta din bucuriile „impresiilor inutile”33. Barbarie morală?tc "Barbarie morală ?" Există o sumedenie de voci ce se ridică împotriva naufragiului unei civilizații în care se dezlănțuie egoismul fiecăruia, banul-rege, delincvența, marea criminalitate economică și financiară. Aceste fenomene care însoțesc individualizarea extremă a epocii noastre sunt puțin contestabile. Dar există și un alt versant care împiedică asimilarea unilaterală a hiperindividualismului cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
din întunecatele adâncuri este regele daimon, tatăl binefăcător, protector și totodată posesor al unei cunoașteri inaccesibile celor vii. Regele mort sau atotștiutorul. Umbra lui Darius va răspunde chemărilor în clipa evocării înfrângerii dezastruoase a oștilor ce invadaseră Elada și a naufragiului corăbiilor persane 1; atunci, ascultând trista relatare și deplângând soarta crudă a perșilor, fantoma aceasta, care cunoaște mai multe lucruri decât toți pământenii laolaltă, va reînscrie în curgerea timpului întreaga istorie a neamului său. Refăcând genealogia marilor conducători persani de la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]