1,115 matches
-
pentru asta în fiecare clipă. Dați-mi un alt eu!” (II, 179). Dar dincolo de fatalitatea aceasta alienantă, care provoacă strigătul disperat al nevoii de a fi altul, de reținut fascinația predestinării. Cioran e atras de tot ce înseamnă eșec, ratare, neîmplinire, nenoroc. „Binecuvântate fie eșecurile! Le datorez tot ce știu” (II, 122), spune la un moment dat. Sau: „Nu mă poate interesa o ființă asupra căreia nu apasă o anume fatalitate” (I, 225). Cum s-a ajuns aici? Nu cumva predestinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
termită” (II, 330). Aici, gustul amar al eșecului apare în toată severitatea sa. Neputința și ratarea sunt chiar ceea ce sunt: o înfrângere, dovadă a faptului că Cioran nu s-a putut rupe cu totul de viziunea comună a ratării ca neîmplinire. Dar printr-o retorică în care își angajează ființa, sensul neîmplinirii se schimbă: totul devine opusul său. Este motivul pentru care, mai mult decât să se descopere pe sine, Cioran se construiește pe sine. Și se construiește mereu ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
severitatea sa. Neputința și ratarea sunt chiar ceea ce sunt: o înfrângere, dovadă a faptului că Cioran nu s-a putut rupe cu totul de viziunea comună a ratării ca neîmplinire. Dar printr-o retorică în care își angajează ființa, sensul neîmplinirii se schimbă: totul devine opusul său. Este motivul pentru care, mai mult decât să se descopere pe sine, Cioran se construiește pe sine. Și se construiește mereu ca fiind celălalt, altul. E ca și cum, uitându-se în oglindă, ar face eforturi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
gât,/ Și-ngropat de-oi fi sunt hotărât/ Să le umplu cu țărână râtul” (Ostrovul meu). În ultimul volum de versuri antum, Țărmurile clipei (1983), poetul atinge coardele unei lirici elegiace a amintirilor, dominată însă obsedant de aceeași viziune a neîmplinirii, de aceeași dorință de a se bucura de lumină, de soare, de liniște: „Precum, de treci prin inima acestei vaste bruse,/ Dai de păduri de pini cât vezi în zări,/ Se-ntinde peste viața-mi, ca hula negrei mări,/ Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
cotidianului, e tematica omniprezentă a lirismului lui R. Emoția este filtrată prin intelect, sau, mai bine zis, chiar suscitată de funcționarea efervescentă a intelectului, modulată de o cheie etică. Starea predominantă și caracteristică este tensiunea, confruntarea între aprehendarea existentului și neîmplinirea sau suferința, decepționantă și tonifiantă totodată, care se desprind din introspecția necomplezentă. Începuturile poetice ale lui R. au fost departe de a întruni admirația generală, poetului debutant reproșându-i-se - nu fără oarecare temei - exagerat sofisticata construcție frastică, apetența pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat cu ostentație, poetul caută acum semnificații esențiale, marcat de un sentiment al neîmplinirii căruia i se împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în pământ,/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână,/ prea se agățaseră mulți pe umerii mei,/ prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de țărână.// [...] Până când m-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
afirma la fel de bine că elevii mei s-au pus În pielea vulpii lui Antoine de Saint - Exupery , din fascinanta poveste Micul Prinț. Ei au reușit cu delicatețe și Înțelepciune să Îmblânzească sufletele unor copii poate prea dezamăgiți de prea multele neîmpliniri, nereușite, respingeri, priviri cu compasiune, care nu au făcut de-a lungul timpului decât să le creeze sentimentul inferiorității față de ceilalți. Văzând că cei din jurul tău te resping sau În cel mai bun caz, te privesc cu milă, e normal
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
său, preotul Ioan Grigoriu. Motivul urmăririi, al goanei îngrozite se regăsește deci și în perioada de după 1855, nereflectată în Amintiri..., a biografiei scriitorului. Simbolic vorbind, C. a fost toată viața (ba chiar și după moarte) un urmărit. De nenoriciri, de neîmpliniri, de ghinioane, de răzbunare și ură, de dușmănii, ingratitudine și neînțelegere, de sărăcie și boală. Destinul l-a gonit și prigonit, gata-gata să-l înhațe și să dea de pământ cu el, definitiv, să-l nimicească. Scapă, nu o dată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
creștine sunt nebuloase, improprietățile de limbaj și incoerența compromițând mesajul și expresivitatea textelor. În volumul de sonete Valuri împietrite (1941) predomină tema identității eului liric, nedumerit de propria existență, dezorientat, aflat pe o traiectorie descendentă, pășind, împovărat de dureri și neîmpliniri, pe „cărări pierdute-n adâncuri afunde”. Suferința, golul interior, sterilitatea poetică, eșecul îl fac pe poet să caute un remediu în „spuma de Cotnar”, pe care o cântă într-un ciclu de inimă albastră. O călătorie onirică în compania iubitei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
un personaj straniu, care se inspirase din teoriile lui Gioacchino da Fiore pentru a face predicții numerologice pe baza Apocalipsei lui Ioan, ajungînd la concluzia că lumea se va sfîrși În anul 1836. Acesta n-a apucat desigur să constate neîmplinirea prezicerilor sale, cum n-a mai apucat nici discipolul său Oetinger care, stimulat de apropierea finalului inerent (nu-1 despărțea prea mult timp de el), a conceput proiectul unei Împărății milenariste În care toți să fie egali și În care proprietatea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de sărăcie, dezorientat, inconsecvent, atras într-un mod confuz de artă, acesta, ajuns la maturitate, se vede „rămas în drum, prăbușit la răspântia neagră a nedumeririi, singur, orfan și pustiu”. Rememorarea devine o formă de tânguire despre destinul vitreg și neîmplinire, acutizată de revelația morții. În general, scrierii nu îi lipsește suflul evocator, S. K. are un simț artistic sui-generis, reușind uneori să realizeze o anume poezie a lucrurilor, care reverberează dincolo de marginile și înțelesurile lor firești, știe să valorizeze un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
un singur semn mitic, Apolo (solar), Dionysos „nocturn” și asta din cauza coexistenței lor nedezmințite. Totuși, nostalgia „dulcelui stil” nu l-a părăsit niciodată; nici autorul nu s-a lăsat dominat de ea. Există și altă modalitate de a răspunde la neîmplinirea proiectului amintit: se poate bănui că, scriind o carte despre mitologia morții, deci circumscrisă unei sfere „delimitate”, Mircea Eliade ar fi intrat într-oarecare contradicție cu propria-i definiție a mitului: „Mitul povestește o istorie sacră”. Am semnalat caracterul prea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist, sălbatic și benign, agresiv sau tremurător, lucid, necruțător sau cu blândă conștiență - întregul câmp heraldic al acestei poezii. Fermecător prin hidoșenie, deplin tocmai prin eterna-i neîmplinire, teluric la trup și aerian la simțire, judecător vinovat de-a pururi, Jumătate „trăiește în Țara Necesității”, cum se arată într-o pagină de eseu din Cartea numelor (1975). Danemarca medievală este o imensă pușcărie, unde nu există decât șapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
248. Recompunând careul semiotic trasat de Sorin Alexandrescu, după modelul greimasian (în analiza făcută prozei La umbra unui crin), putem afirma că Brânduș se situează în preaplinul semiotic (unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați), iar Agripina în situația de neîmplinire semiotică, în care semnificantul oscilează în mod liber (fata căpitanului nu este interesată de realizarea semiozei, ci doar de natura ornamentală a semnificantului). Conform normei semiozei sacre semnificatul sacru nu poate fi numit, căci, în felul acesta, ar deveni profan
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cunoașterea înseamnă în primul rând înțelegerea, cu mult timp înainte, a marilor schimbări", "un vizionar"288.) Urmând o "lectură a semnelor", observăm cum un semn (arșița-sabie) de a cărui semnificație Gavrilescu nu-și dă seama (se află în postura de "neîmplinire semiotică"), trimite la alt semn ascuns, latent (Hildegard) printr-un semn intermediar, colonelul Lawrence, despre care vorbesc eminenții studenți în stația de tramvai, și repetat obsesiv de către protagonist. Neîmplinirea semiotică este tradusă de Sorin Alexandrescu ca "un fel de semi-cădere
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificație Gavrilescu nu-și dă seama (se află în postura de "neîmplinire semiotică"), trimite la alt semn ascuns, latent (Hildegard) printr-un semn intermediar, colonelul Lawrence, despre care vorbesc eminenții studenți în stația de tramvai, și repetat obsesiv de către protagonist. Neîmplinirea semiotică este tradusă de Sorin Alexandrescu ca "un fel de semi-cădere în profan, amnezia de care omul modern poate fi vindecat"289, și o exemplifică prin amnezicul Adrian din În curte la Dionis care își amintește semnificantul, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În curte la Dionis care își amintește semnificantul, dar nu și semnificatul și nici codul care ar putea produce semnificatul. În această situație se află bovaricul profesorul de pian, amnezic cu privire la semnificat sau la codul care l-ar putea produce. Neîmplinirea semiotică înțeleasă ca o cădere, înscrie numele în seria mitonimelor desacralizate. Monemul de bază din structura numelui protagonistului este Gavriil/ Gabriel (primul care a sesizat această analogie, precum și semnificația numelui este Ștefan Borbély) care reproduce un vechi teoforic frazeologic, apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Williams, sau poate Theodor"569. Orice element în legătură cu numele (numărul camerei, recepționerul) se camuflează: "Evident, n-au dispărut propriu-zis, ci s-au ascuns doar, s-au camuflat. Au ajuns irecognoscibile..."570. În interpretare semiotică 571, amnezia omului modern ar corespunde neîmplinirii semiotice, fiind o "semi-cădere" în profan. Neîmplinirea semiotică, un caz deviant propus de povestirea lui Eliade, este cazul în care semnificantul oscilează în mod liber: Adrian își amintește semnificantul - întâlnirea de la 4,30 - dar nu și semnificatul, adică persoana cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în legătură cu numele (numărul camerei, recepționerul) se camuflează: "Evident, n-au dispărut propriu-zis, ci s-au ascuns doar, s-au camuflat. Au ajuns irecognoscibile..."570. În interpretare semiotică 571, amnezia omului modern ar corespunde neîmplinirii semiotice, fiind o "semi-cădere" în profan. Neîmplinirea semiotică, un caz deviant propus de povestirea lui Eliade, este cazul în care semnificantul oscilează în mod liber: Adrian își amintește semnificantul - întâlnirea de la 4,30 - dar nu și semnificatul, adică persoana cu care trebuie să se întâlnească, ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Liiceanu odată cu dorința expresă a lui Petre Tuțea ca ea să-i fie transmisă lui Emil Cioran. Ea a fost consemnată de Andrei Pleșu (...) și publicată în revista 22, numărul 22 din 15 iunie 1990 cu titlul Sentimentul dureros al neîmplinirii." (Vezi Petre Țuțea, Între Dumnezeu și neamul meu, ediție îngrijită de Gabriel Klimowicz, Editura Artă Grafică, p. 55.) 70 Ibidem, p. 53. 71 Vezi Mircea Eliade, op. cit., pp. 16-18. 72 "Chiar dacă mă îndoiesc de existența lui Dumnezeu, chiar dacă Îl neg
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
trebuie să urmărească în ce măsură învățarea elevilor săi este motivată, care sunt motivele ce susțin activitatea. ”Un educator poate optimiza motivația elevului, dacă rezonează la rănile lui afective (mai vechi sau mai noi, trecute sau prezente), la suspiciunile, frustrările, neîmplinirile sale; dacă participă la conflictele lui (interioare și/sau exterioare) și-l ajută, așa cum se pricepe mai bine, ca ființă omenească obișnuită, dar caldă-cel puțin să (și) le înțeleagă sau, eventual, chiar să (și) le depășească” (Albu, 2002, p.74
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
atașa mai ușor de educatorul său, va fi mai firesc și mai spontan și se va simți mai în siguranță. Educatorii trebuie să fie sinceri cu elevii, să le arate că și ei au trebuințe și sentimente, au limite și neîmpliniri, chiar dacă sunt adulți. În concluzie, actul educativ presupune și impune cunoaștere reciprocă și cunoaștere de sine, atât de o parte, cât și de alta a relației institutor/profesor-elev. IV 4. Igiena muncii intelectuale Activitatea de prevenire a stărilor de frustrare
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
comportamentului, care devin manifeste în copilăria tardivă sau adolescență și persistă toată viața; - perturbarea constantă - dar de intensitate variabilă - a adaptabilității în diversele roluri ale vieții și a eficienței sau performanțelor profesionale; - disconfortul subiectiv care creează și întreține sentimentul de neîmplinire, incompletitudine și deficitul de satisfacție personală. Sistemele diagnostice DSM și ICD sunt sintetice, prezentând criterii speciale pentru fiecare structură personologică. De-a lungul timpului, autorii au descris diverse aspecte bazate pe observația clinică sau corelabile unor doctrine. Deși sistemele categoriale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cuiva" care a trăit frecvent experiența lipsei și care, în pofida comportamentului său cotidian cu cei din in-grup (care nu poate fi pliat decît pe tiparele sărăciei inerente și cumpătării impuse), atunci cînd ajunge în fața străinului "occidental", încearcă să-și mascheze neîmplinirile și lipsurile, exhibînd o prosperitate și o disponibilitate excesivă (numită stereotip "ospitalitate"). Așadar, în culturile colectiviste, străinii (calificați astfel pe baza atributelor diferite de "culoare" a pielii, status cultural revendicat, identitate culturală prezumată), ca membri ai out-grupului, nu sînt tratați
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
prietenul său Augustin să-i dea îndrumări privind instruirea catehumenilor. Ceea ce îl determină pe Deogratias să ceară aceste sfaturi este responsabilitatea sa de catehet în grija căruia se aflau mulți „rudis”, ignoranți în ceea ce privește învățătura creștină și legat de această responsabilitate, neîmplinirea muncii sale pe care o resimte cu o amărăciune manifestă: „de unde trebuie să înceapă și până unde trebuie să țină expunerea și odata terminată aceasta, dacă trebuie să folosim o exortație sau numai învățăturile pe care, respectându-le, cel căruia
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]