1,048 matches
-
de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de care ți-e și silă, "inocenții" care, prin votul lor turmatec, participă, vai, la jocurile democrației (și cu și fără ghilimele) au reflexul de a se întoarce în trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Fă-l să Înțeleagă că tocmai pentru asta ești În preajma lui. Știi prea bine că și tu vei afla unele lucruri În această Însoțire. Și tu ai multe mirări care, În mare parte, ar putea fi lămurite cu acest prilej. Neștiința pe care o afișează elevul tău este un lucru remarcabil de la care trebuie să pornești În stabilirea traseului și profilului formării. Dă-i de Înțeles că și tu cauți, odată cu el, ceea ce are nevoie (de multe ori, chiar așa stau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
profesori care de abia așteaptă să-și „articuleze” elevii (cu note proaste, bineînțeles), să le demonstreze că „nu știu”, că „știu prea puțin” (comparativ cu ei!). Aceștia pun note, paradoxal, când elevii nu știu, și nu atunci când ei știu. Evaluează neștiința, și nu știința. Notarea nu trebuie să se transforme Într-o instanță „psihanalitică” de deturnare a unor pulsiuni, de tratare a nervilor acumulați. Evaluăm nu pentru a ne „rezolva” pe noi Înșine, ci pentru a-i ajuta pe alții. Alți
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și nu se supără pe cei ce pizmuiesc; dar nici nu se fălește cu lucrul pizmuit și nu se socotește pe sine că a ajuns la țintă. Iar În privința lucrurilor pe care nu le știe, Își mărturisește, fără să roșească, neștiința. Astfel face mintea fără trufie și o pregătește să sporească necontenit În cunoștință. CITAT RETRAS!!! Plecăm de la supoziția că cele două acte (cunoașterea și iubirea) au parcursuri și finaluri diferite: prin cunoaștere „des-vrăjim” lumea În care trăim, Îi „smulgem” tainele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
idee, mai bâjbâi prin bucătărie, Întunericul se lasă, gândurile te cuprind. Îți aduci aminte de trezirile intempestive din somnurile copilăriei tale, din reverii, di bolile și oboselile de tot felul. Chipul mamei deasupra capului tău. Și un fior dureros al neștiinței: că nu realizezi ce e cu tine. Paradoxul trezirii la realitate! Îl reeditezi cu pioșenie și sfială mergând În dormitorul ei: este timpul să te trezești și tu! E Început de vară, e zăpușeală, e plictiseală. Bunicii Își pregătesc cina
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ce traversează lacul. Pas dacă interesează pe cineva! Maximum de libertate În cetate. Jetul de apă din lac (emblema nouă a orașului) urcă În șuier spre cer, autoturismele fudule trec ca fulgerul pe lângă tine, ceasul făcut din flori merge În neștiință Înainte... Deodată, din turnul clopotniței Catedralei Sf. Petru, de pe colina de peste râu, se aude chemare de clopot. Ieși din pasivitate și amorțeală și Îți Îndrepți pașii spre acolo. Cu sufletul golit și cu speranța că acolo vei găsi pe cineva
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pe care o afișa și am regretat mult când s-a stins prematur din viață. Dau acest exemplu, pentru că l-am văzut repetat și în alte situații, când oameni minunați în resortul lor de specialitate, intelectuali rasați, sunt compromiși, datorită neștiinței și superficialității celor care îi numesc în funcții. Primii pași la Uniunea Europeană și N.A.T.O. În anul 1993, s-a pus problema desemnării unui nou ambasador la ONU și, de asemenea, a unui ambasador la Bruxelles, pentru instituțiile europene Comunitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
centură de siguranță; moneda din hârtie s-a impus pe fondul dezvoltării fără precedent a schimburilor comerciale, după descoperirea Americii și începutul procesului de globalizare; crizele monedei din hârtie nu sunt crize ale consumerismului, așa cum în mod eronat și din neștiință se exprimă mulți dintre noi, ele existând odată cu criza lalelelor din cursul secolului al XVII-lea; inflația trebuie redefinită și am redefinit-o pornind de la viziunea keynesistă și, de asemenea, inflația trebuie analizată ca un fenomen economic universal, specific tuturor
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
De reținut totuși o definiție nu prea obișnuită a poetului: „un Tartuffe al sublimului”, și o indecizie admirativă în privința poeziei: „căci ce e poezia, Dumnezeu știe!” (Interpretări critice). Criticul știe, cu toate acestea, câte ceva despre obiectul său de studiu și neștiința pe care o afirmă e mai mult o fugă de formulele solemne. În comentariu se simt, dimpotrivă, tonul decis, orientarea de la început spre inima operei. Al. A. Philippide e interpretat din punctul de vedere al caracterului dual (unire de romantism
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
-ți voi face concesia vreunei amintiri. Morți unul altuia, cine ne-ar opri să ne facem de cap în acest cimitir fără cadavre care e viața? Până și stârvurile au dezertat și-am rămas singur în moartea pe care - din neștiință divină - Ignorant făr-de început - numit-o-ai viață.” Dar în această apoteoză negativă poate fi și o nostalgie a cerului, o dorință secretă de sfințenie, o voință autentică de a atinge grația divină, starea de extaz mistic. C. a avertizat
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
hărăzite oamenilor. În termeni antitetici, trecut - prezent, mărire și cădere, C. va situa și evoluția, sub spectru tragic, a românilor - descendenți autentici ai „râmlenilor” -, a căror glorie și vrednicie de odinioară ar contrasta însă cu ignoranța neamului („încungiurat de norul neștiinții”) de pe un teritoriu altădată independent și unitar. Alte câteva texte, cu folos didactic (Pravila, după rândul slovelor de la buchi sau Cartea de religia și obiceiurilor turcilor, ieșite de sub teasc sau nu), rămân să circule în epocă, atribuite, de asemenea, lui
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
Juanul balcanic o cere imediat în căsătorie, astfel că rasa teutonă va fi transplantată pe sol românesc: mai întâi la Giurgiu și apoi la București, unde freneticul B. este profesor suplinitor de matematică. În timpul orelor predate, profesorul, indignat de „evidenta neștiință matematică” a elevilor, își regăsește uneori seninătatea pierdută citindu-le din poemele lui Poe, Mallarmé, Rimbaud, Rilke. La sfârșit de an, nu le strică acestora să li se predea, două-trei ore, filosofie matematică. Originalul profesor suplinitor ajunge asistent, conferențiar și
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Dumnezeu să mă ierte, tu îmi pari mai trist decât Madona cu șapte dureri! Pergoleze ardică ochii către dânsul și îl strânse de mâni. Aide, adăogă Duni, curagiu mai mult; nu ești tu mai mare decât o nenorocire? Și nedreptatea, neștiința norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi cu amor și răspunse: - O, geniu! mie ți-ai găsit să-mi dai acest titlu sfințit, mie, pe care Italia îl gonește din sînu-i astăzi? Romanii sunt necredincioși, nedrepți, și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ÎN ANALITICĂ ȘI DIALECTICĂ Vechea și celebra întrebare cu care se socoteau oamenii a împinge pe logici la strâmtoare și de a-i aduce acolo încît ori să se [dea] prinși asupra unei mizerabile dialele, ori să mărturisească ei înșii neștiința lor, și cu asta deșertăciunea artei lor întregi, e aceasta: "Ce este adevărul? " Explicația nominală a adevărului, că [este] coincidența unei cunoștințe cu obiectul ei, se presupune și i se dăruiește, ci cereau să știe care este criteriul general și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei vechi se serveau de această numire a unei științe sau arte, totuși din întrebuințarea reală ce o făceau putem conchide că la ei nu-nsemna alta nimic de[cît] logică a părerei. O artă sofistică de a da poleiala adevărului neștiinței sale, ba chiar înșelăciunilor sale intenționate, prin aceea că se imita metoda temeinică pe care logica o prescrie și se întrebuința topica ei pentru împodobirea oricărei pretextări deșerte. Deci ne-o putem nota ca o {EminescuOpXIV 392} prevenție sigură și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despre necesitatea ne-ncunjurabilă a unei asemenea deduceri transcendentale înainte de a face el un singur pas pe terenul rațiunei pure; căci îndealtfel ar procede orbește și, după ce-ar fi rătăcit în multe chipuri, ar trebui să se-ntoarcă iarăși la neștiința de la care ar fi purces. Trebuie însă de dinainte să întrevadă clar și dificultatea neapărată, ca să nu se tânguiască asupra obscurității, {EminescuOpXIV 402} când obiectul însuși e atât de adânc învăluit, nici să i se urască prea de vreme la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ș-aceluiași lucru, și prin urmare mărimea în genere a unei asemenea intuițiuni, este o ocupație a rațiunei prin construcții de noțiuni și se numește matematică. DESPRE NEPUTINȚA UNEI MULȚĂMIRI SCHEPTlCE A RAȚIUNEI PURE, DEZBINATE CU SINE ÎNSĂȘI (Conștiința) Priceperea neștiinței mele (dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc de-a pune capăt cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor. Toată neștiința este sau a lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
A RAȚIUNEI PURE, DEZBINATE CU SINE ÎNSĂȘI (Conștiința) Priceperea neștiinței mele (dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc de-a pune capăt cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor. Toată neștiința este sau a lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței. Neștiința, întîmplătoare fiind, trebuie să mă împingă să cercetez în cazul întîi lucrurile (obiectele) în mod dogmatic, în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mele (dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc de-a pune capăt cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor. Toată neștiința este sau a lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței. Neștiința, întîmplătoare fiind, trebuie să mă împingă să cercetez în cazul întîi lucrurile (obiectele) în mod dogmatic, în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic. Dar cazul ca neștiința mea să fie de-a dreptul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței. Neștiința, întîmplătoare fiind, trebuie să mă împingă să cercetez în cazul întîi lucrurile (obiectele) în mod dogmatic, în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic. Dar cazul ca neștiința mea să fie de-a dreptul necesară și să mă dispenseze de orice cercetare nu se poate stabili prin observație în mod empiric, ci numai în mod critic, prin sondarea izvoarelor cunoștinței noastre. Astfel determinarea hotarelor rațiunei noastre se poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate stabili prin observație în mod empiric, ci numai în mod critic, prin sondarea izvoarelor cunoștinței noastre. Astfel determinarea hotarelor rațiunei noastre se poate face numai pe temeiuri apriorice; restrângerea (limitarea) ei însă, care e o cunoștință, deși nehotărâtă, despre neștiința ce niciodată nu se va putea ridica cu desăvârșire, poate să fie recunoscută și a posteriori, prin priceperea celor ce ne-a rămas să știm pe lângă toată știința ce o avem. Prima cunoștință a neștiinței noastre, posibilă numai prin o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o cunoștință, deși nehotărâtă, despre neștiința ce niciodată nu se va putea ridica cu desăvârșire, poate să fie recunoscută și a posteriori, prin priceperea celor ce ne-a rămas să știm pe lângă toată știința ce o avem. Prima cunoștință a neștiinței noastre, posibilă numai prin o critică a rațiunei însăși, este așadar o știință, cea de a doua nu e nimic decât o remarcare despre care nu se poate spune până unde ajunge concluzia trasă din ea. apercepție, percepție, observație remarcare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rațiunei, ci pe rațiunea însăși întru cât privește putința și aptitudinea ei la cunoștințe curate și apriorice; ceea ce nu mai e cenzura, ci critica rațiunei, prin care se stabilesc nu numai îngrădiri, ci hotarăle proprii ale ei, și nu numai neștiința în cutare sau cutare parte, ci în privirea tuturor întrebărilor posibile de un anume soi, și toate acestea critica nu le presupune, ci le conclude din principii. Astfel scepticismul e numai un popas pentru rațiunea omenească, unde ea se reculege
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar fi putut să li însemne hotară determinate minței ce apriori se lărgește prin sine și rațiunei. Dar astfel, îngrădind numai mintea făr-a o hotărî, el naște numai o (neîncredere) defiență generală, însă nu o cunoștință sigură a inevitabilei noastre neștiințe, fiindcă supune cenzurei numai câteva principie ale minții și nu pune în cumpănă de probă a criticii această minte însăși în privirea întregei ei capacități (facultăți, averi) și, derogîndu-i minții ceea ce ea într-adevăr nu poate împlini, el merge mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căreia îi urmează reaua întrebuițare a lucrurilor, la toate acestea contribuind și diavolul cu ispita lui. Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că păcatele ne vin prin reaua întrebuințare a puterilor sau a facultăților sufletului, a celei poftitoare, irascibile și raționale. Astfel, neștiința și nechibzuința vin din reaua întrebuințare a puterii raționale, iar ura și necumpătarea, din reaua întrebuințare a puterii irascibile (iuțimea) și poftitoare. Însă din buna întrebuințare a acestora ne vin cunoștința și chibzuința, iubirea și cumpătarea. Prin urmare, nimic din
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]