3,535 matches
-
facem decît să ne înrăutățim situația: există vid cu adevărat? Sau neant? Sau neființă? Principala cauză a acestei situații supărătoare stă într-o neputință a imaginației noastre: nu avem intuiția lui zero, cum nu o avem nici pe cea a neantului. Cu alte cuvinte, nu putem să-i găsim un corespondent în realitate. E cazul tipic al unui cuvînt căruia nu-i găsim o reprezentare pe măsură. Și atunci, pentru a suplini lipsa unor reazemuri sensibile, de obicei recurgem la parafrazări
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
fi spus: "Omul, orice ar face, va regreta întotdeauna". Continuă Cioran: Recunosc aici filozofia neamului nostru. N-am inventat nimic. N-am făcut decît să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei" (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
ține: nimic de făcut în această privință. Compatrioții mă asaltează, îmi mănîncă timpul: - firesc, cîtă vreme pentru ei timpul nu înseamnă nimic" (II, 242). Or, deși pare că dorește să se sustragă atît dezamăgirii strămoșilor, cît și acestei vocații a neantului, Cioran mărturisește că, prin nu știu ce fatalitate, s-a simțit întotdeauna atras de eșec. Cum să ne explicăm o astfel de atitudine? Să fie chiar în acest instinct al eșecului reacția revanșardă a cuiva care are presentimentul neputinței?! Să fie coborîrea
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
învățământul din faza inimaginabilei disoluții în care a ajuns, poate că mai există șanse ca, în zece-douăzeci de ani, să devenim o țară normală. O țară de oameni competenți, care să zădărnicească eforturile clasei politice de a ne arunca în neant. În ce-o privește, aceasta și-a selectat deja reprezentanții, mârlanii, escrocii și mincinoșii care se vor lupta pentru ciolanul puterii și în deceniile viitoare. Sper, de asemenea, ca presa să joace un rol din ce în ce mai mic în manipularea societății. Și
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
fi fost mai multe decît cele ajunse pînă la noi aproape din întîmplare? Fără îndoială că da. Iar acest fapt le sporește considerabil valoarea - ca și regretul nostru că o neobișnuită promisiune literară s-a stins, ca atîtea altele, în neant.
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
auzit într-un text, ca să nu se piardă. Titlul cărții nu îi evocă doar pe cei șase Ťdispăruțiť ai familiei mele, ci și multe alte dispariții - fapte, puncte de vedere, sentimente - care, dacă nu au fost înregistrate, se duc în neant odată cu depozitarii lor." Cum să te îmbogățești rapid Un bun interviu a realizat, în nr. 160 din SUPLIMENTUL DE CULTURĂ, tînăra poetă și publicistă Elena Vlădăreanu (mai puțin acidă, aici, decît ne-a obișnuit), cu încă-tînărul prozator Bogdan Popescu. Prezență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
Joe Rosenthal nu ar fi prins imaginea celor șase infanteriști ridicînd un steag. Este cu adevărat important să știm cine sunt ei? Odată intrați în star system-ul american, ei, asemeni vedetelor de cinema, existența lor reală s-a topit în neant, așa cum ieșiți din scenă, viețile lor s-au cufundat în anonimat. Filmul lui Clint Eastwood este dedicat zecilor de mii de anonimi care au luptat în insulele din Pacific în Guam, Saipan, Tinian, Aquijan. Inspirat de romanul lui James Bradley
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
a-i afirma esența, suprimînd, în speță, morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, conturează Absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
a autorului Intrării în casă. Iată, spre exemplu, un "poem bănățean" pursânge, grefat pe schelăria unui spațiu iberic ori - cine știe? - sarazin: "Pâlcuri de păduri de pin, nisipoase mușuroaie/ de cârtiță, bujorii aceștia explodând/ de-a dreptul din aer, din neant și noi, aidoma/ unor stâlpi șerpuiți cu inele,/ înfipți în carnea nisipului mustind de ape,/ noi, citind poezie cum am înălța o casă./ cuvinte imaculate, plumburii, ascuțite, cuvinte/ ca un pumnal de Toledo și vastă, netedă, cenușie,/ singurătatea șerpuind ca
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
un "plagiat" după ideile mult mai strălucite ale lui Ion Iliescu. Vorbind de preferință prin două guri știrbe de tun - Ludovic Orban și Crin Antonescu -, liberalii se înmormântează în molozul propriei neputințe, atașați unor mașinării infernale a căror direcție e neantul. Rupți de realitate, funcționând după reguli ce nu țin cont de ceea ce vrea și gândește omul de rând, politicienii României actuale au devenit - cu minime excepții - o clasă retrogradă, obsedată de propria căpătuială și navigând pe coordonate a căror logică
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
cărora mulți tineri luaseră atitudine, fiind considerat drept un "om vechi". Într-o vreme în care Cioran se declara convins că oamenii inteligenți au devenit inutili, motiv pentru care preferă să facă apologia barbariei, a nebuniei, a extazului sau a neantului, dar a inteligenței nu, iar Eugen Ionescu afirma în celebrul Nu că adevărul era un cuvânt ce nu se regăsea în dicționarul credinței sale, Sebastian, deși nu agreează scientismul exclusiv al lui Zarifopol, îl apreciază pe acesta pentru temperamentul măsurat
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
Circului, îl văd pe Prospero salutînd cu o înclinare umilă pe marii seniori. Cei puternici îl privesc. Ei au plătit întotdeauna artistul pentru a li se face pe plac. Pentru mine, Furtuna devine ceremonia pregătirii artistului pentru a trece în neant." "Orice spectacol se găsește între viață și moarte. Atîta timp cît lucrezi, impulsurile vitale funcționează, răspunzînd necesitățile spirituale. În momentul, însă, în care a trecut un timp cînd n-ai muncit, ceva se dovedește în neregulă. Ca pictor sau scriitor
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
în jur flutura o mare absență/ Te-am recunoscut după mișcarea tăcerii/ Ce se evapora printre bîrnele casei de lemn// Să deschizi o fereastră spre lumea de ceară/ Ieșită ca un miracol/ Din mierea Mireșului/ Lasă-ți ochii să privească neantul din Grui/ Și coboară în grădina din sat" (Printre Zăpodii). * Versurile lui Ion Petrovai etalează un soi de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
a cărei inconsecvență, orice ar zice Simion Stolnicu, te cam obligă la revizuri... Cu toate corecțiile aduse, post-factum, atmosferei din Câmpineanu, comparația cu eternul rival Dragomirescu dă la iveală un avantaj, spus frumos: "Lovinescu avînd - să spunem așa - misticismul explorării neantului străzii în așteptarea găsirii "Marelui necunoscut", avea avantajul de a reuni exemplare neașteptat de pitorești, de extracția cea mai adîncă, indivizi arși în mod exclusiv de himera scrisului, pescuind într-o faună abisală, nu într-o piscină universitară." Din cînd
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
Și să mergi pe un drum pustiit fără vreun rost, Să știi că risipa de clipe printre alții este un act prăfuit Mă determină să întreb retoric dacă nu cumva sunt anost... Învălmășit Și vântul e microb al uitării în neant, Bucurii nespuse, trăiri în instant. E o boală nevrotică și socio-culturală Iar inimile noastre s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă. Încruntări nebănuite într-o lume morbidă. Către acest vizibil misteru-mi lugubru Se îndreaptă totul
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
tîmpenie. Sarea pămîntului sînt intelectualii. Mandarinatul conduce frîiele istoriei". în direcția abstracțiunilor, avem a face cu sublime propoziții. Mandarinul se plasează în mișcarea cosmosului, "conștient de cercul închis al facerii și al morții, acceptate cu detașare, surîzător în fața Hazardului, înțelegînd Neantul și disprețuitor al Forțelor oarbe, care conduc istoria universală. Mandarinul refuză Forțele și credințele oarbe. Firește, mandarinul meditează, de predilecție, la Neant, Hazard și Forțe oarbe, dar nu se teme de nimic". în planul pragmatic, aflăm că paradigmaticul personaj tinde
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
mișcarea cosmosului, "conștient de cercul închis al facerii și al morții, acceptate cu detașare, surîzător în fața Hazardului, înțelegînd Neantul și disprețuitor al Forțelor oarbe, care conduc istoria universală. Mandarinul refuză Forțele și credințele oarbe. Firește, mandarinul meditează, de predilecție, la Neant, Hazard și Forțe oarbe, dar nu se teme de nimic". în planul pragmatic, aflăm că paradigmaticul personaj tinde "la eliberarea intimă a lui și a semenilor". Avînd doar visuri nu și interese, "a găsit pacea uitării de sine", în calitate de "paladin
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
capetele bătrînilor sînt de smoală, în gura femeilor cînd cască intră muște și fluturi de noapte, bobul de grîu se carbonizează-n pămînt. Nu e de așteptat nici o salvare, întrucît Dumnezeu e ostil vieții, manipulator al materialității distructive, regizor al neantului : Nu se poate spune nimic dinafară despre El/ Și dinăuntru doar flăcările mistuitoare îl pot numi / Focul devastator care macină totul / Ca să poată birui. Ceea ce rămîne/ În urma focului e al lui. (...) Inepuizabile-s legile lui / Precum ale morții nemișcătoare. Armele
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
mult, cât de mult ? toate aceste zile/ în care, dacă n-am să dorm îndeajuns,/ mă voi trezi". Liviu Ioan Stoiciu: "ieșiți din fățărnicie și intrați într-un/ muzeu de științe naturale,/ liberi, muzeu transformat în biserică - fiți/ binecuvântați cu toții, neantul/ se află în mine." În asemenea florilegii, intenția contează mai mult decât zecile de mostre de conținut. Repunerea în circulație a textelor unor autori încă în viață și încă productivi apare ca un gest, neîndoielnic, nobil, admirabil, însă - privit la
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
încolțit de timp, strivit de spațiu, boicotat de istorie?! A trăi cu acest orizont în față - iată fapta de eroism a omului, iată - spus simplu, în proza cea mai curată - măreția individului care, cu moartea în suflet, încearcă să întâmpine neantul prin curajul actelor sale. La întâlnirea cu moartea, el nu vrea să vină cu mâinile goale. Așa au apărut catedralele, așa a apărut civilizația. Ca o sfidare a condiției noastre limitate, ca o revoltă față de durata noastră precară. Grandoarea omului
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum înțelege Nicolae Tzone a combate această "groază", această angoasă care, după toate probabilitățile, se găsește în fibra d-sale intimă? Mai întîi, așa cum am văzut, printr-o explozie a fabulosului
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
fi o eroare să se creadă că este "ilustrativă ori programatică. Dacă e vorba de culori, aceasta înseamnă mai mult o simbolică a lor, decât aparențe fizice. În fond ar vrea să fie o prospectare a orizontului uman integral, de la neantul nonexistenței, până la transcenderea și transfigurarea ei, făcând această ascensiune într-o spirală care să ne poarte prin toate realitățile posibile, prin regnuri, prin modalități și dimensiuni ale realului" (pag.98). Simfonia a 7-a "Volume", op.29 "apare ca o
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
necesitate a gestului meu". O asemenea "fixare" sacrificială ar fi unica modalitate de conservare a frumuseților, mai exact a emoției declanșate de acestea: Fixarea în ace era singura formă de perpetuare a frumuseții lor: neuciși, fluturii ar fi pierit în neant". Ne aflăm astfel în fața abisului pe care-l reprezintă uitarea, "această substanță sau această lipsă de substanță care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte". Deși poate că e doar o aparentă aneantizare, o "prăpastie" ce se umple în
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
discriminării. Ce om normal n-ar fi de acord cu așa ceva? N-am să înțeleg, însă, niciodată de ce împotriva nedreptăților, intoleranței, abuzurilor trebuie să lupți renunțând la propria identitate în favoarea unei non-identități. O fi mesajul mai puternic dacă vine din neant? Or fi ideile mai percutante dacă le comunici prin formule în care omul e redus la consistența dubioasă a unei măști? Sau e vorba de cu totul altceva, de acțiuni ce n-au de-a face nici cu democrația, nici
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
toate amănuntele legate de pușcărie, mină sau război din această carte de confesiuni sînt absolut autentice". Substratul autobiografic e astfel certificat. Un aspect esențial al romanului îl reprezintă exorcizarea "lumii pe dos" care era societatea comunistă, inconsistentă, grotescă, mască a neantului pe care ironia sistematică o înlătură. Apare însă și o viziune "pozitivă", a "adevărurilor ultime", "o mare libertate a filosofării, un luxuriant peisaj simbolic și o anume exultanță în fața miracolului Creației", după cum observă exegetul, ce indică o "deschidere spre lume
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]