585 matches
-
reverse binecuvậntarea Lui, învestindu-ne cu harul sfậnt de a dărui la rậndul nostru viață altora... Esențialul este să fii consecvent cu tine însuți. Un examen implacabil al conștiinței ne îndeamnă cậteodată să sfậșiem chiar prejudecățile cele mai tiranice. Cu neasemuită plăcere îmi înecasem privirile în nemărginirile cerului și ale mării, adorậnd divinitatea și detestậndu-i pe oameni, creaturi nedemne. Uneori un catarg tremurậnd în zare aducea în existența mea monotonă gustul amar al dragostei stinse; ascultam melodia valurilor, toate curgeau parcă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
încât fata l-a invitat oricând... după amiază, pe înserat dar cât mai curând posibil, numai să nu uite că este singură și plictisită de viața asta anostă! Laur nu avea cum să se gândească la altcineva decât, la fata neasemuită de lângă el care îl privea admirativ pierdută în uitări; amândoi erau mulțumiți de bogăția sentimentelor ce le invadau sufletul. Splendoarea zbura în vânt, aruncându-și sporii și acum ieșeau din mare strângându-se de mâini cu apa șiroind pe trupuri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și de orz, saci cu fructe arămii și rotunde cu miezul zemos, răcoritor și înmiresmat, saci cu tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de piatră cenușie și galbenă sau de marmură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tulbura cu ochi nemișcați pe cei care îndrăzneau să se uite în ei era una din armele cu care bătrânul își cucerise puterea încă din tinerețe și și-o păstra asupra regelui, preoților și Atlantidei întregi. Acești ochi aveau darul neasemuit de a sorbi tot ce vedeau și de a nu lăsa să iasă din ei nimic. - Nu știu la ce să mă gândesc, stăpîne! zise sclavul. - N-ai întrebat pe nimeni? - Numai pe înțeleptul Tefnaht. Privindu-l cu aceiași ochi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcut. Din clipa aceea, preotul fiu se mai uită decât la mâinile cârmaciului. O singură dată mai ceru o lămurire: dacă luntrea poate zbura și mai repede. Întrebarea îl uimi pe sclav. Cum, nu-i era de ajuns această iuțeală neasemuită, mai mare decât a vântului, de la care îi vâjâiau urechile? Unde mai pomenise Tefnaht zbor mai grăbit! Îl întrebă pe cârmaci și-i tălmăci preotului răspunsul: - El zice că s-ar putea și ceva mai repede, însă nu e bine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lăsă seara. Cu oarecare timp înainte de aceste două întîmplări, cele unsprezece corăbii lungi ale Marelui Preot ieșiseră în larg. Tăcut, pe punte, bătrânul privi acum încremenit în zare spre locul unde cu o secundă înainte se mai răsfățase în lumină neasemuitul său palat. Se stârnise vântul, bătând spre răsărit. Marele Preot ședea împietrit pe punte și privea îndărăt. Vâslașii primiseră porunca sa de a vâsli din răsputeri, cu toate că pânzele erau umflate și corăbiile erau duse de vântul furios cu repeziciune. Din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Despre multe avem știre fără să le fi văzut. Știam că sunt ființe pe unele planete foarte îndepărtate, cu care noi nu ne putem asemui și pe care nici nu le putem înțelege. Au mult mai multă înțelepciune ca noi, neasemuit mai multă, atâta știm. Dar cele mai multe din lumile locuite, câte am putut afla sau am putut bănui că sunt, au locuitori nu prea departe de animalele fără minte. Mai târziu, urmașii noștri vor afla mai mult. Noi cunoaștem mai bine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mesajul viu, formator, iar știința nu se poate retrage în lumea artificială (sau virtuală) a experimentului. La ce bun să construiești un palat în care nici cei ce construiesc nu pot intra? Și unde este regele pentru care se înalță, neasemuit, palatul? Fără capăt și fără măsura omului, nu ajunge oare palatul să fie, în nesfârșirea lui nătângă, un turn al lui Babel? Ideea cărții de față s-a înfiripat acum patru ani. în toată această perioadă, tema ei s-a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
celor ce urmează, le mulțumesc. Fără voi, cartea rămâne nescrisă, iar scrisă fiind, dacă nu se petrece în cele de nescris ale noastre, rămâne ferecată și fără rod. îi mulțumesc mamei mele, primul cititor, ca întot deauna, și primul critic, neasemuit, care, ferindu-mă de multe griji, mi-a dăruit răgazul și tihna pentru a așeza în scris această carte. Lidiei Bodea, pentru darul de a fi al doilea lector - virtuoz, iscusit și rafinat, pentru primenirea și împlinirea textului, prin publicarea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
credința cu mult mai presus decât marea pe care călătorește, decât ogorul pe care-l seamănă, decât femeia pe care o ia în căsătorie, întrucât el crede în Dumnezeu, Tatăl care a creat toate, și în Cel Care, cu o neasemuită dăruire de Sine și cu măreția unui suflet dumnezeiesc, a avut curajul să propovăduiască această învățătură la toți locuitorii pământului, cu prețul celor mai mari primejdii și al unei morți izbăvitoare, deși socotită rușinoasă, pe care l-a îndurat pentru
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
împărăției însăși, lăsând să se înțeleagă că din astfel de oameni se cade să ne facem noi prietenii și oamenii de casă cei mai apropiați și de nădejde, prețul lor întrecând cu mult pe acela al unor cămări pline de neasemuite comori”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea I, 15-17.2., în PSB., vol. 14, p. 71 72) „Căci în vreme ce Bisericile din alte ținuturi ale lumii sufereau diverse persecuții, numai Constanțiu, tatăl lui Constantin, le-a îngăduit creștinilor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația în apărarea lui Ligarius (...). Elocința poetului nu este decât neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante, fecunde, sublime; și diversele genuri de elocință pe care retorii le-au evidențiat, deliberativul, demonstrativul, judiciarul, sunt de resortul artei poetice, ca și arta oratorică; dar poeții au grijă să aleagă pentru discuție
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îndepărtat de modelele sale, Sofocle și Seneca, pentru a nu șoca publicul. Această elocventă și curioasă descriere a modului în care nefericitul prinț își scoate ochii, și spectacolul acestor ochi scoși care ocupă în întregime al cincilea act la acești neasemuiți originali, ar ofensa delicatețea doamnelor noastre, care formează cea mai de seamă parte a auditoriului nostru, și al căror dezgust atrage cu ușurință cenzura celor ce le însoțesc." Cât despre Racine, el se scuză, în Prefața la Tebaida, scrisă pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care le-a construit cu ajutorul propriei sale forțe creatoare." Stanislavski acordă într-adevăr multă importanță scandării pe care tăcerea, lăsând să fie ghicite niște arierplanuri misterioase în sufletul personajului, o conferă jocului El a utilizat procedeul, cu o fecunditate neasemuită, ne-spusului, cu ocazia creării pieselor lui Cehov, grele în scriitura lor. El mai insistă mult asupra noțiunii de "contact", adică asupra a tot ceea ce este susceptibil, în gest, să dea greutate personajului, arătând relațiile pe care le întreține cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În picioare, așteptându-mă să revin și să mă servesc singur. Nerăbdător, dornic de ea, i-am scos rapid chiloții, am Împins-o În pat și i-am desfăcut coapsele netede, bronzate, exact așa cum un școlar entuziasmat deschide o carte neasemuită. Am petrecut ceva timp concentrându-mi atenția asupra textului, dând paginile cu degetele și Îmbătându-mi ochii cu ceea ce nu visasem nicicând să am. Am lăsat lumina aprinsă, așa că am avut În sfârșit o priveliște perfectă a mea În timp ce plonjam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Azi, printr-o lovitură a sorții, am mers În dublu cu el. Când mâna lui, pentru prima dată, mi-a atins-o pe a mea, am simțit un lung fior, care m-a străbătut În tot corpul. Apoi, o bucurie neasemuită m-a inundat, când, singuri În vestiar, am repetat niște figuri acrobatice. Sunt veselă, veselă, veselă, cu toate că la istorie am luat un 5 pentru neînvățare. Însă presimt că e prima și ultima dată când visul meu cel vechi are speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Adunări Naționale consacrată terminării colectivizării agriculturii. Pământurile zvârcolindu-se, pulverizate, prin văzduh. Un oraș cuprins de vijelie. În care personajul caută o stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuiți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. Hârtii sunt ridicate În ceruri, amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. Hârtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manuscrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cântă „Republică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fie și numai să-ți cumperi cafea, dacă sună telefonul, dacă soția-ți spune un cuvînt lipsit de balans, ca să n-o mai lungim, cînd scrii, lucrurile nu mai depind decît de un echilibru extrem de precar, să ne imaginăm acum, neasemuite cititoare, ce se-ntîmplă cu acest echilibru dacă ești silit de Împrejurări nevrednice să te duci la muncă. Neuitînd faptul că și Aristotel se declara Împotriva muncii. SÎnt de acord și cu separarea lumii În stăpîni și sclavi. Este bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
N-a făcut Însă decît să mascheze lipsa șocantă de adevăr, de profunzime. Lipsa marilor teme. Hollywood-ul ultimelor două decenii a reușit marea performanță de a distruge aproape complet o artă nouă. Ultima apărută pe listă. Zic performanță, pentru că priviți, neasemuite cititoare, cît au rezistat toate celelalte, În ciuda meteoriților, intemperiilor, popoarelor migratoare, cometelor și lipsei de cultură, cum au Îmbătrînit ele frumos În ultimele două, trei mii de ani, de fapt chiar mult mai mult, priviți picturile de la Lascaux. Pe 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adăști cu brațele deschise sub izvoarele cerului, cu poarta inimii deschisă larg și bucuria întipărită pe chip. Doamne, și ce-mi mai plăcea să cutreier cărările de prin toate dumbrăvile înmiresmate, de unde mă întorceam întotdeauna cu brațele grele, încărcate cu neasemuitele flori de câmp. Ziua, tălpile parcă așteptau să mângâie negrul pământului, ca într-o comuniune plină de liniște cu natura, iar mai târziu noaptea îmi săruta visele când adormeam în aroma fânului proaspăt cosit. Multe clipe din viața satului s-
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ce spun... Cu o săptămână înaintea temeiului, străzile din apropierea terenului unde se instala bâlciul erau pline de forfotă și culoare. Femei venite din satele din jurul Fălticeniului, de prin Mălini, Sasca, Tarna Mare,Ipotești,Mitoc, Bosanci, umpleau gardurile înveșmântându-le cu neasemuite covoare moldovenești cu deosebită alesătură țesute la războaiele de prin casele gospodinelor harnice si deosebit de iscusite. Pe marginea drumurilor stăteau la umbra copacilor, căruțele țăranilor care veniseră la târg în zi de sărbătoare. Caii se odihneau lângă ele cu fân
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
luam "razna", pe aleile cu iarbă moale și deasă străjuite de castani și tei uriași . Nu ne era frică să cutreierăm aleile, parcă nesfârșite, tăcute, răcoroase, încărcate de mister. Rămâneam rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața mausoleului, unde zac îngropate, zeci de kg. de săpun...atât cât mai rămăsese din unii evrei deportați la Auschwitz. Glasul tărăgănat, cu accent semit, depăna scene ca dintr-un film de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără îndoială, părea frumoasă, fiindcă era blondă. Însă, pe deasupra, nu arăta ca o făptură din lumea aceasta. Zise cu un neasemuit glas muzical: Bună seara, domnule Waldemar! Atins la mansardă de cantitatea enormă de băutură pe care o băgase în el, Vladimir, cu reflexele și gândirea încetinite, rămase tăcut în reflecții inadecvate momentului. Parcă ar veni de undeva, dintr-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în podul palmei mult mai greu decât atunci când stătea în gaura broaștei din ușile apartamentului de hotel. Nemulțumit și confuz, Vladimir se trezi, astfel, nas în nas, cu semnele propriilor lui porniri abisale, de care, după întâlnirea cu blonda și neasemuita Melanie, își inițiase detoxifierea morală printr-un program personal de dezbărare. Constată că, în perspectiva proiectului Pelerin în Țara Sfânta, simpla furișare pe lângă unele din vechile-i tare nu era câtuși de puțin de-ajuns. Reflectă, destul de alarmat de întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ajung în București, îți dau telefon. Promit. Ți-am pregătit niște sandvișuri cu brânză să ai la tine pe drum. S-ar putea să-ți fie foame. Să nu uiți de ele, te rog. Mulțumesc. O îmbrățișează din nou cu neasemuită dragoste, mângâindu-i afectuos părul. Într-un târziu, fata se desprinde cu greu din brațele lui, parcă rupându-și din ea fiecare mișcare și apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]