701 matches
-
greoi, grăbiți de parcă ar fi fugit de ceva sau de cineva. Ăsta trebuie să fie Yervant, și-a zis pe când o nouă Îngrijorare i se strecura În priviri, o expresie gânditoare și Înțelegătoare. Fiul lui cel mare, Yervant, fusese Întotdeauna neastâmpărat și zgomotos, Însă În ultima vreme Încăpățânarea băiatului depășise orice limite. De fapt, Hovhannes Stamboulian se simțea puțin vinovat fiindcă nu petrecea Împreună cu el destul de mult timp pe cât ar fi trebuit. Evident, băiatul tânjea după tatăl lui. În comparație cu el, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
privire. Însă din când În când, unui oaspete sau altuia Îi răspundea cu un set de Întrebări. „Cine ești, dragă? le Întreba pe rude sau pe prietenii de-o viață. „Unde-ai fost tot timpul ăsta?“ „Nu pleca nicăieri, fată neastâmpărată!“ dojenea persoane complet străine. Iar apoi, Între tăcerile ei uimitoare și remarcile care te lăsau fără grai, chipul ei rămânea fără nici o expresie și clipea cu o neliniște abia ascunsă. În momentele acelea nu reușea să Înțeleagă de ce se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dragoste cu ea. „Înainte de seara asta“, Îmi spuneam eu. Tina și cu mine urma să plecăm a doua zi dimineața spre Brazilia. Am revăzut-o În timpul recepției. Ce frumusețe! Era fiica mai mare a unei bune prietene a recentei și neastîmpăratei mele soacre. Trăia la Geneva. Era braziliancă. Se numea Olivia, se născuse În 1941, ca și mine. Nu eram așezați la aceeași masă, dar ne-am privit mult. Tina Îmi mîngîia coapsele pe sub masă, iar eu mă simțeam gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
îndrăzneală și entuziasm, energie și exaltare, inconștiență și ardoare, astfel și în nenumărate alte feluri se înființează, uimește și există tot ceea ce apare nou, ivit ca iarba pe dealuri în pragul primăverii, ca puii de ied care țopăie sau mînjii neastîmpărați care galopează liberi pentru că nu pot fi nicicum altfel decît așa... Tineretul din ziua de azi... Dar cînd n-a fost tineretul în ziua de azi?... Tineretul este mereu în ziua de azi și mereu trecutul acuză prezentul că s-
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în linii drepte și zig-zaguri... dar au fost mereu la fel. Și cine sînt de fapt tinerii din ziua de azi? Cine alții decît noi, toți cei care ne simțim, ne considerăm și ne dovedim tineri, nou născuți, miraculoși și neastîmpărați deopotrivă, aspirînd la a fi înțelepți și reușind să punem destinul la încercare... Cine se crede în această categorie, în această eternă etapă de a fi, să ridice două degete... Stai măi că oprești traficul și încurci semafoarele, nu vezi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
peste picior. Taxiul ajunse la Santa Monica Auditorium. Carlos Îi Întinse lui Kitty cartea sa de vizită, Înainte ca aceasta să deschidă portiera. — Sună-mă, dacă ai nevoie de o mașină. — La revedere, Carlos! Privi În ochii lui negri, adânci, neastâmpărați, și simți că era de-al ei. Idealiza comunismul și tânjea după el, la fel cum ea idealizase capitalismul și tânjise după el. — Carlos, să știi că eu chiar iubesc America. Foarte mult. — Mie mi-a pierit dragostea asta odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi să mergem în altă zi, când ai și niște haine pe tine? — E timpul să ieși din baie, Lots, insistă Henrietta, înfășurând-o în prosopul uriaș de baie. Pot s-o usuc eu? întrebă Fran, luând în brațe trupușorul neastâmpărat care începuse să chicotească și învelindu-l în prosopul călduț de bumbac. Capul lui Lottie i se odihnea sub bărbie, umplând-o de fericire. — Crezi că voi găsi vreodată pe cineva cu care să fac așa ceva? — Pentru Dumnezeu, Fran, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o petunie, Fran presupuse că era cu gândul la altceva. Era gata să alerge spre el și să-l ia prin surprindere, dar ceva din atitudinea lui o făcu să se oprească. Nu avea nimic din forța obișnuită și veselia neastâmpărată pe care Fran ajunsese să i le asocieze prin definiție. Arăta ca un bătrân ostenit așezat pe o bancă în parc. Gândul că îmbătrânea și că n-avea să fie întotdeauna alături de ea o izbi ca o pală de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Minunat. Și nu mințeam. Prînzul a fost delicios. Și lung. Și zgomotos. Pe măsură ce trecea vremea, Dan, Emma și Richard păreau să redevină adolescenți, iar eu nu m-am putut abține și m-am alăturat lor, simțindu-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții. Nu exista nici umbră de Îndoială că, În casa lor, cînta găina. Michael arăta ușor năucit de cele ce se petreceau, era glumeț și drăguț, dar, cu timpul, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trecut de ctitor la biserica de-o ridică la Șoptireanca, pă lângă aia veche. Cum vă cade la conștiință, generalul Goncea și biserica? Oficiantul, absent, așteptă ca bătrâna să-și termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
clăbucul în ochi, iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dinspre Papă nici atît, avea probleme cu o seamă de cardinali doritori de băieței, nu găsea vreme pentru nu știu ce păcătos mirean, mai ales că turma parcă Înnebunise de la o vreme, nu mai recunoștea păstorul, se iviseră tot felul de ciobănei neastîmpărați, drumul ducea doar spre prăpastie, scară spre cer mai exista doar În predici, singura speranță pentru cel Închis venea dinspre Sema, ea ar fi vorbit despre Cryos, s-ar fi ajuns apoi la stabilirea paternității, Thomas ar fi fost eliberat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
femei și mulți bărbați care caută un motiv de fericire printre bucuriile și durerile zilnice. „Cine își poate permite astăzi să fie fericit?”, spunea cu indignare o soră care abia se întorsese acasă după o zi de muncă cu copiii neastâmpărați și transpirați dintr-un cartier dificil din Palermo. Și totuși, dorința de a fi fericiți există așa cum există bucuria, pacea și dreptatea. Există această dorință întrucât există persoane care o fac să existe, să fie vie, posibilă, realizabilă, motivată, în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
sosind din urmă și luîndu-și avânt, săreau și cele patru bagaje ale bărbatului, bagaje alergând apoi să-și scoată sufletul, pentru a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mărșăluind în șir, înghiontindu-se sau chicotind aidoma unei turme neastâmpărate de purceluși . Bărbatul respectiv, în etate aproximativă de patruzeci de ani, era îmbrăcat într-o manta imensă, ale cărei pulpane, fluturîndu-i în aer și ridicîndu-i-se până în cap, îl făceau să semene cu zeul Shiva, asemănare ce nu se estompă nici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supliment de pedeapsă... (fiindcă cotîrcisem pe-o colonăreasă) era afișate hărți adevărate. În care era trasate fiecare ghenă, 107 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Pe scara devenirii femeiești se petrec niște lucruri... N-o intuiesc pe Gabriela atât de neastâmpărată, încît să fi trecut de experiențele unui herpes genital... A dus, ce-i drept, până am plantat-o pe lângă mine, o viață răvășită de neresponsabilități... am cumpărat-o de la niște șătrari. Multe tinere contractează maladii imposibile, datorîndu-le nu altcuiva decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase, sprâncenele și gurile întredeschise ale Consultantei și pe cea a neastâmpăratului taximetrist. - Păi să vă spun... Ar fi fost și greu... să admit... în urmă cu 22 de luni... că, la originea tuturor dezagrementelor prin care voi fi târât... va fi găsită mereu împrejurarea că între Mozambic și instalațiile de izopropan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de balet prezentate de trupa lui Diaghilev, față de salturile neajutorate, viermănoase, 267 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care, înainte de a face scandal, nimeni nu auzise și nici nu prea avea să mai audă. Era firesc ca, decât nervoși și neastâmpărați pe străzi și prin piețe, mai bine dușați și sedați aici în salon. Cei care supraviețuiau răsfățului prin duș se rupeau de pe unde fuseseră aruncați, se ridicau în picioare, ajutîndu-se de coarnele de metal ale paturilor, își reluau mersul lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în literatura română. Soțiile simboliștilor erau cam blegoase, se retrăgeau într-un colț, își răsfirau degetele lor prelungi pe boala lor de piept și, interiorizate, trebuia să-ți bați mult capul până să scoți puțină literatură de la ele. Avangardistele erau neastâmpărate. Îi perforau cu capse tricoul, își dublau volumul sânilor, înmuindu- și-i în parafină, îi caligrafiau, cu verde, pe tencuială, cuvinte dezlânate și-i declarau că poate să plece unde vrea, fiindcă ele fie or să-l aștepte, fie nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
joacă ori parc de distracții, decât oricare dintre searbădele grădini ce izbutea să le întrezărească jur-împrejur. De unde intuise șmecheria băiatul ăsta? Era o erezie. De jos, n-ai fi zis totuși c-o să semene. Din vreme în vreme, un puișor neastâmpărat de vânt i se strecura, ca printr-o ușă întredeschisă, pe sub cupa veșmântului, umflîndu-i-l, răsturnîndu-i-l peste cap, dezvăluindu-i un trup nici de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele potcovite bocănind și nechezatul unuia mai neastâmpărat. Apoi se lăsă liniște. Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă, ronțăind fire uscate de buruiană. Cerul se limpezea peste malul de pământ. O dungă zăpezie se ivea tăind marginile. Crăcile subțiri ale salcâmilor se deslușiră. Balta putredă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strângând cu multă amiciție și intenție luătoare mâna acestuia, gândi că are multă cauză de-a se depărta, mai ales că tablele de la crîșmă-l invitau cu dragoste - deci pretestă ce pretestă și se duse. În vremea asta Cezara, curioasă și neastâmpărată, cotrobăia prin odaia pictorului. Ea s-apropie de tabloul acoperit c-o pânză, o ridică și se uită întrucît înaintase lucrarea "Căderei îngerilor". Cu fața de o senină seriozitate întindea Arhangelul Mihail spada sa de foc în aer. Pletele lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
s-a sfârșit untdelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... Îți sărut fruntea,? f?? e? efa??? Euthanasius. IV Cezara, curioasă și neastâmpărată, cotrobăia prin odaia pictorului. Ea s-apropie de tabloul acoperit c-o pânză, o ridică și se uită cât înaintase lucrarea "Căderei îngerilor". Cu fața de-o senină seriozitate întindea Archangelul Mihail spada sa de foc în aer. Pletele lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strângând cu multă amiciție și intenție luătoare mâna acestuia, gândi că are multă cauză de-a se depărta, mai ales că tablele de la crîșmă-l invitau cu dragoste - deci pretestă ce pretestă și se duse. În vremea asta Cezara, curioasă, și neastâmpărată, cotrobăia prin odaia pictorului. Ea s-apropie de tabloul acoperit c-o pânză, o ridică și se uită întru cât înaintase lucrarea "Căderei îngerilor". Cu fața de o senină seriozitate întindea Archangelul Mihail spada sa de foc în aer. Pletele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care este al aproapelui tău. Pe altarul cunoașterii și al ideilor privind principiile și valorile eticii, numeroase figuri marcante, de talie universală, și-au adus contribuția semnificativă, de căpătâi fiind lucrările marilor filosofi ai antichității: Socrate, Platon sau Aristotel. Prin neastâmpărata lor cugetare, domeniul eticii se fundamentează ca ramură principală a filosofiei. Fiind considerată o știință a realității morale, etica (din grecescul ethos, cu semnificația de datină, obicei, caracteră se ocupă de studierea problemelor de ordin moral, de delimitarea concretă Între
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
soră mai mare decât mine și una mai mică. S-a născut când eu aveam 5 ani. Dar, cel puțin, eu nu-mi amintesc nașterea ei ca pe un eveniment traumatic din viața mea. I: Ce fel de copil erai? Neastâmpărat? D: Nu, nu s-ar zice. Eram timid, cred, eram sensibil, eram un plângăcios, adică unul care se supăra imediat, foarte... Cam atât. I: și care sunt persoanele de care îți amintești din perioada asta? D: În principal familia, niște
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]