558 matches
-
românesc este prezentat ca o dramă în patru acte: • Partea I - din cele mai vechi timpuri până la 600 d. Chr.; • Partea II (600-1504), interval temporal bi-epocal, întrucât cuprinde: a) Epoca de întemeiere a neamului Românesc (600-1300) și b) Epoca de neatârnare (1300-1500); Partea III (1504-1821) găzduiește o succesiune de alte patru epoci: a) Stabilirea suzeranității turcești; b) Epoca lui Mihai; c) Epoca lui Brâncoveanu; d) Epoca Fanarioților; • Partea IV (1821-1921), ultimul act al dramei istorice românești, se sfârșește cu a) Epoca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
capătă o importanță sporită. În fapt, întreaga istorie națională este concepută a fi funcție de oscilațiile independenței politice: "Istoria națională arată etapele străbătute pentru realizare, întâi pe baza unor obscure instincte, apoi pe acea a sentimentelor, călăuzite de luminile rațiunii, a neatârnării unui popor" (Patrașcanu, 1937, p. III). Istoria românilor devine așadar istoria luptei de neatârnare. După ce G.R. Melidon (1876) a reperat un "instinct al unirii" (p. 5), iar I. Floru (1923) a identificat un "instinct național" ca forța propulsantă a istoriei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
oscilațiile independenței politice: "Istoria națională arată etapele străbătute pentru realizare, întâi pe baza unor obscure instincte, apoi pe acea a sentimentelor, călăuzite de luminile rațiunii, a neatârnării unui popor" (Patrașcanu, 1937, p. III). Istoria românilor devine așadar istoria luptei de neatârnare. După ce G.R. Melidon (1876) a reperat un "instinct al unirii" (p. 5), iar I. Floru (1923) a identificat un "instinct național" ca forța propulsantă a istoriei românilor, D.D. Patrașcanu (1937) izolează un "instinct al neatârnării" ca principiul motor al istoriei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
devine așadar istoria luptei de neatârnare. După ce G.R. Melidon (1876) a reperat un "instinct al unirii" (p. 5), iar I. Floru (1923) a identificat un "instinct național" ca forța propulsantă a istoriei românilor, D.D. Patrașcanu (1937) izolează un "instinct al neatârnării" ca principiul motor al istoriei naționale. După cum am arătat în secțiunile anterioare în care am urmărit articularea și evoluția ideii de independență în memoria națională românească, aceasta este intim sudată de întemeierea statalității. Basarab, devenit ulterior demontării mitului lui Negru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ideii de independență în memoria națională românească, aceasta este intim sudată de întemeierea statalității. Basarab, devenit ulterior demontării mitului lui Negru Vodă, dintr-un succesor al acestuia în Basarab I Întemeietorul și izvor dinastic, este învestit ca figură simbolică a neatârnării românești. Convertirea identitară a lui Basarab, din succesor în tripla calitate de întemeietor, eliberator și cap dinastic, deschide o fereastră înspre observarea modului în care funcționează mecanismele de construcție mitică a memoriei colective. Lupta de la Posada din 1330, încheiată cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o fereastră înspre observarea modului în care funcționează mecanismele de construcție mitică a memoriei colective. Lupta de la Posada din 1330, încheiată cu victoria lui Basarab împotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, devine o prefigurare istorică a marelui "Război al neatârnării" din 1877-1878. Deloc întâmplător, bătălia de la Posada este numit "Războiul din 1330: Țara Românească independentă" (Giurescu, 1942, p. 112). Avem de-a face, astfel, cu Războiul de Independență din 1878 privit în oglinda istorică. Istoria modernă a României era deja
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
drept tragedia originală a proto-românității abandonată de imperiul-mamă în fața barbarității, este acum revăzută ca o eliberare. Independența. Până la momentul de ruptură produs de istoriografia comunistă, ideea independenței românești se confunda cu ideea independenței politice. În noua paradigmă a materialismului dialectic, "neatârnarea politică" a fost înlocuită cu "independența economică". În prefața programatică a manualului, se specifică faptul că adevărata istorie științifică a României trebuie să redea "lupta de veacuri a poporului împotriva exploatării, pentru libertate și independență națională și care să slujească
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
semantică exclusiv economică a noțiunii de independență este elocvent ilustrată de cazul luptei de la Posada din 1330 a lui Barasab I împotriva regelui Ungariei Robert Carol de Anjou. Dacă în secolul naționalist acesta a fost văzut ca un "război al neatârnării" (o replică istorică profetică a Războiului de independență națională din 1878), istoriografia comunistă îl reinterpretează ca "războiul feudal" al lui Basarab I (Roller, 1952, p. 79). Atunci când se pune problema independenței naționale, începând cu istoria modernă, aceasta este indisociabil legată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în tiparul comunist este relevată și de faptul că aceasta a fost ziua națională a României pe întrega durată a regimului comunist, din 1948 până în 1990. Conclusiv, ideea independenței este supusă unei duble transformări substanțiale: într-o primă instanță, tema "neatârnării politice" care a obsedat conștiința istorică românească pe durata întregului secol scurs de la evenimentele pașoptiste, este substituită cu tema "independenței economice" față de imperialismul occidental. În al doilea rând, când se discută totuși despre independența politică națională a românilor, aceasta este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
substanțială se produce în privința concepției referitoare la unitatea poporului român. Decisivă este reconotarea unității naționale în unitate muncitorească, pe fondul unui proces atotcuprinzător de socializare a naționalului. Pe aceleași linii deja trasate, tema independenței este reconceptualizată, pe plan extern, din neatârnare politică a națiunii române în independență economică a statului în fața imperialismului occidental. Pe plan intern, independența îmbracă semantica luptei sociale pentru idealul egalitar, o luptă care va fi condusă, începând cu secolul XX, de Partidul Comunist Român. Componenta monarhică a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
realizată o "retrospectivă sintetică" a existenței bimilenare a poporului român, reliefând "rolul maselor largi populare în lupta îndelungată și grea pentru progres social, împotriva exploatării și asupririi sociale și naționale, a dominației străine, pentru apărarea ființei sale, a libertății și neatârnării, pentru o viață mai bună, mai demnă" (Programul PCR, 1975, p. 8). Expresie a "înțelepciunii colective a partidului, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii", în fapt, a întregii suflări a "națiunii noastre socialiste", programul schițează cea mai mistificată versiune
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a dominat spiritul istoriografic românesc începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea până la 1947 s-a văzut re-întronată ca optica oficială prin prisma căreia trebuie vizualizat trecutul autohton. Ideile care i-au obsedat pe naționaliștii români (continuitatea politico-statală, "România eternă", neatârnarea națională, unitatea veșnică a românității) au fost amplificate în discursul istoric național-comunist. În acord cu întorsătura de la antinaționalism la naționalismul exaltat al deceniului al optulea, regimul a procedat la reabilitarea in corpore a personalităților române care s-au zbătut - politic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
socială desfășurată în paralel cu lupta politică de eliberare națională. Cele două valențe (socială și națională) ale discursului despre independență sunt ipostaziate în succesiunea de răscoale țărănești și revolte populare care interpunctează trecutul social românesc, respectiv în luptele seculare de neatârnare statală încununate cu Războiul de Independență din 1877-1878. Din luptele de eliberare socială sunt eliminate cu desăvârșire, printr-o operație de extirpare discursivă de precizie chirurgicală, orice referință la Partidul Comunis Român. Singurele elemente reziduale ale istoriei proletare centrate pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unui monument care să simbolizeze frăția muncitorilor cu țărănimea împotriva exploatatorilor. Instituțiile academice și cele de propagandă trebuiau să pregătească o sesiune științifică pe tema: "Lupta de veacuri a țărănimii pentru libertate și dreptate socială, pentru progresul, unitatea națională și neatârnarea patriei noastre, participarea ei activă, alături de clasa muncitoare, la victoria revoluției și construcției socialiste în România". Se mai organizau expoziții, simpozioane, dezbateri. Vă amintiți de astfel de acțiuni? D.T.: Acestea erau evenimente mai mult pentru țărănimea cooperatistă. S.B.: Într-o
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Indus până la poalele dealurilor. După ce a cunoscut de-a lungul veacurilor ocupațiile persană, greacă, mongolă și din nou cea persană, Afganistanul a căzut, în secolul al XIX-lea, victimă a ocupației engleze, nu fără să-și fi apărat cu vitejie neatârnarea în două războaie inegale (cu Anglia), în 1838-1842 și 1878-1880. În India, Compania engleză "British East India" a reușit în cele mai multe din dominioanele Great Moghals (Marii Moguli), ai căror descendenți dețineau poziții de titulari, cu îndrumarea englezilor de la Delhi. Dueluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
salvarea neamului său la vremuri de cumpănă. Mihai Eminescu, unul dintre cei mai mari români ai tuturor timpurilor, nu a fost doar geniul poeziei românești, ci și un profund cunoscător al istoriei neamului său și un luptător pentru libertate și neatârnare. Din Ținutul Botoșanilor s-au ridicat cele mai multe dintre personalitățile Moldovei și ale Țării, încât pe bună dreptate Nicolae Leon, părintele parazitologiei românești, fratele lui Grigore Antipa, considera acest tărâm drept un „locus genii” al românilor. În aceste locuri binecuvântate de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
laconiene, tot la fel cum în istoria modernă pentru Olanda și Anglia cele mai mari monarhii ale acelei vremi părțile lor slabe erau tocmai cele mai întărite ale țării, de la care venea chiar ruina lor. Înlănțuirea lucrurilor, legătura schimbătoare și neatârnarea popoarelor, interdependența raporturilor politice face ca cea mai minoră împrejurare și cea mai îndepărtată sau cea mai neînsemnată schimbare a stăpânirii unui stat este și poate să devină relativ de cea mai mare influență și cu cele mai grave urmări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lupte și furtuni”, martiri care au făcut pământ sfânt din pământul țării noastre. Spirit vizionar, realizând importanța demersurilor generației sale în „Ofrande”, știind că Dumnezeu va da acestui popor oropsit oameni viteji și providențiali, care vor continua lupta milenară pentru neatârnarea neamului și pentru izbânda credinței noastre ortodoxe: Din fiecare rană ce ne doare, Din orice răstignire mai adâncă Am pus armuri pe piepturi viitoare Și-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă. Gyr expune în poeziile sale apăsările
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sub ascultarea sa această țară a Moldovei, cu toate eforturile și încercările disperate pe care regele maghiar le-a făcut în acest scop. Bogdan Întâiul, Întemeietorul, a domnit șase ani, până în anul 1365, perioadă în care a dat Țării Moldovei neatârnarea, i-a asigurat apărarea împotriva regatului maghiar, prin organizarea teritoriului și a locuitorilor, pe care i-a pregătit pentru luptă, dând Țării Moldovei și prima dinastie, cea a Mușatinilor. Încercările repetate ale regilor maghiari de a ocupa Țara Moldovei au
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
trupul Țării Moldovei a avut loc în anul 1538, când Soliman Magnificul cu oștire otomană și tătară năvălește în Țara Moldovei pentru a-l prinde pe Voievodul Petru Rareș care se ridicase la luptă împotriva Împărăției Otomane, pentru libertatea și neatârnarea Țării Moldovei. Petru Rareș se ridicase la luptă conștient fiind că-și apăra Țara și ființa neamului său, însă amenințat de poloni dinspre miazănoapte și trădat de boierii cei mari care voiau să-l dea în mâinile Sultanului, Voievodul, pentru
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
hotărâse în deplin acord „desăvârșirea acțiunilor diplomatice și militare pentru apărarea intereselor naționale”, Gr. Gafencu, ministrul român de externe, într-o notă trimisă la 20 martie ambasadorului României la Paris, spunea că: „România este hotărâtă să-și apere hotarele și neatârnarea”, cu mențiunea că „nici într-un caz față de Germania”, care ar fi putut privi această politică drept o provocare la adresa sa. În această situație, România a refuzat cu demnitate să participe la împărțirea Cehoslovaciei, deși Voloșin, primul ministru al Ucrainei
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
vedere obârșia neamului românesc, arătând că toți de un neam și odată descălecați sunt. La Lipnic, Cahul, Țețina și Codrii Cosminului, la Vaslui și Războieni, la Chilia și Cătlăbuga, Șchei și Baia, românii moldoveni s-au ridicat împotriva năvălitorilor, pentru neatârnarea Țării Moldovei și apărarea gliei străbune, când cetățile noastre Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe hotarul Nistrului, păzind cu sfințenie Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni și creștini
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
9) și 112 soldați (din 550). N-ar fi putut fi vorba, deci, de un discurs, de o plimbare, de o "revoluțiune" ca la Ploiești, ci de o cumplită întâlnire cu moartea. După terminarea ostilităților, Candiano a scris cartea "Războiul neatârnării", în care, la pag. 24, citim: "Oastea româno-rusă pătrunzând în redută, Grigore Ion, soldat în batalionul 2 Vânători, ajutat de sergentul Stan Gheorghe și caporalul Nica Vasile, zmulg un steag de la vrăjmaș..." Steagul va fi prezentat prințului Carol și împăratului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
românesc de la răsărit de Carpați, Moldova, până la Nistru; 3) O atenție specială trebuia acordată epocii lui Ștefan cel Mare, care, pentru o jumătate de veac a constituit o etapă de maximă înflorire economică, politică, spirituală și de strălucite eforturi pentru neatârnarea Moldovei și apărarea românilor împotriva primejdiei otomane. Sala tronului cu scena înnobilării răzeșilor viteji, cu prezența lui Ștefan, a doamnei sale și a principalilor sfetnici trebuia să sugereze unul din secretele succeselor sale (deși în zilele de după realizarea ei, vocile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un an de la acel eveniment (20 aprilie 1867), Principele Cuza îi scria lui Carol I. Lupta pentru crearea Statului Român desăvârșit a fost memorabil rezumată de Dimitrie Onciul „Unirea a pregătit Dinastia; întemeierea Dinastiei a desăvârșit Unirea; amândouă au adus Neatârnarea..” În anii domniei lui Carol I s-au obținut: „Stabilitatea în Stat, purtarea unui război victorios, desființarea vasalității, dobândirea Independenței, înălțarea Regatului, recunoașterea de către toate Statele a pozițiunii europene a României, răspândirea în lume a unui nume onorabil și respectat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]