794 matches
-
in abstracto... Deci - o direcție nefastă, în care lesne se poate târî acest popor, împotmolindu-l tot mai mult în corupție și sărăcie - bolile noastre străvechi... Făcând cu mâna osoasă un gest nemulțumit, Profesorul ia hârtia de pe gheridon, o parcurge neatent și o lasă să cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații s-a lăsat antrenat ! Ia un alt plic, îl deschide afundându-se în lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și mai repede, clipește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum ? a întrebat fără delicatețe Sophie. — De ce ? Este tot o copilă doar... Nu ? a întrebat nehotărât Ștefan. Ca de obicei, părerile ei îl influențau. Întorcea capul de la una la alta ; a vrut și s-o mângâie părintește pe cap, dar, neatent, tot ca de obicei, a atins-o doar cu vârful degetelor pe ureche. — O să fie și cine să se joace cu păpușa, a insinuat madam Ana. Arăta ca atunci când vrea să fie discretă și abia așteaptă cel mai mic prilej
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vieți de muncă ordonate și riguroase, Profesorul continuă să vorbească, ridicându-se încet-încet de pe scaun. — Da, draga mea... Da, chérie... Mi s-a părut mai devreme că aud telefonul... Te rog, ai puțină răbdare, doar o minută... i se adresează neatent și blând Sophiei. — Așadar, considerând că întocmirea unei tradiții, continuitatea instituțiilor este ceea ce își poate dori această țară... care n-a prea cunoscut odihna... Da, mon petit... dar tu, vezi că la tine vin... Așadar, știu ceea ce vrei să mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totuși aștepta o mângâiere castă ? Purtat de o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră în salonul cu șemineul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să plănuim laboratorul de fonetică, la fel ca în vremuri bune, cerând sfaturi de la cei ce au așa ceva mai de mult... De la cei alături de care ne-am plimbat, cândva, ooo, plimbările tinereții pe Hohestrasse și Zülpicher ! Ooo, minunată Europă ! Bâjbâi neatent pe masă după coupe-papier, cu ochii la marca lipită pe scrisoarea ce o țin în mână, pecețile au înnegrit și mai mult dantelăria Domului, dar cât de tare ar trebui să o înnegrească pentru ca să nu o mai recunosc, cu aceeași
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mamornița, s-au mai ivit noutăți care să explice cum s-a întâmplat ? Ce întrebare fără rost ! Dar tânărul Ialomițeanu se bucură de îngăduința Profesorului. Ce ar putea să mai fie nou după atâta vreme ? ! răspunde, îngăduitor, Profesorul. O îngăduință neatentă, ca față de cel mai puțin reușit dintre fiii sufletului. Da, nenumărați alți discipoli i-au stat Profesorului Mironescu în preajmă, în lunga sa carieră didactică, dotați, toți, cu o gândire proprie, originală, cu o vocație mai evidentă decât cea a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
particulară a condescendenței cu care îl privește fostul său student : o senzație vie, ca o pâlpâire de lumină. Cum este însă o senzație deranjantă, el evită să dea frâu liber gândurilor în această direcție. Profesorul le întoarce celorlalți un obraz neatent și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Regele Ferdinand, având nervii sensibili ce se știu, arăta foarte nemulțumit. Întrebarea mea era dacă astfel de lucruri pot fi întâmplătoare. De ce un asemenea ton mieros ce pare să parodieze politețea ? îl oprești cu un gest plictisit și doar un neatent ar putea să nu înțeleagă ceea ce spune de fapt vocea ta morocănoasă : — Cum n am fost la Curtea-de-Argeș... răspunde morocănos Profesorul Mironescu, ridicând mâinile în aer a neputință. Adică : Ce aș putea spune eu, care nu am fost la Curtea-de-Argeș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Profesorului să aibă o certitudine și, cum totdeauna șocul primei bănuieli i se spulberă foarte repede, chiar în această clipă, el nu mai știe dacă ce a văzut era adevărat ori se află sub delirul minții sale - neurastenice, suspicioase. Privind neatent afară, spre terasa cu clematite, Profesorul Mironescu clipește repede din ochii obosiți : sub axa senină a după-amiezii târzii, umbre neclare, sporite, îi pare că trec fără să atingă pământul. Inutil i-ai făcut nesuferitului de Titi acel discret semn să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eu ce aș putea să mai spun ? în fața lor nu se mai poate spune nimic, decât regretul... Și temându-se că musafirul, pe picior de plecare, va citi în ochii lui ceea ce simte, Profesorul își ferește privirea și o coboară, neatentă, asupra costumului nisipiu care își țipă noutatea. Observă și aici o scamă, uitată probabil de croitor, mai jos, o șosetă strâmbă și, ce ciudat !, stropi de noroi pe manșeta pantalonului. Stropi de noroi proaspeți, desigur proaspeți, de vreme ce abia azi și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încă din mahala, dar cu atât mai mult spre centru, deasupra prăvăliilor fluturau tricolorul și drapelele aliate. Pe ziduri, manifestele și ordonanțele pe care apucasem, mai toate, să le citesc. Oprind însă la o înghesuială la Piața Matache, am citit neatent mai întâi acel OSTAȘI ! Apoi : DE-A LUNGUL VEACURILOR UN NEAM îNTREG VĂ VA BINECUVÂNTA ȘI SLĂVI. Nu cred că oboseala nervilor e cea care a făcut să-mi țâșnească deodată lacrimile. Totuși am trăit bine cunoscuta jenă pentru excesele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am lansat sarcasmul spre cele două doamne ce împart inima mea, invitându-le din nou să dejuneze, chiar și atât de târziu. Se vede că ați dejunat la popotă și curând veți primi și uniforme ! am ricanat, în fața refuzului lor. Neatentă, Sophie continua récit-ul de război, foarte favorabil generalului Popovici, care ar fi pregătit cu atenție retragerea de la Sibiu, pe Valea Oltului. Ascultând-o, iarăși mă iritase oarba dăruire, pe care i-o recunosc după tonul entuziast ce de acum i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toaște, da nu se-ntâmplă niciodată să fie mai mulți decât știu io ! Nu se-ntâmplă să uit de bani v’odată... Ia țoașca și scoate pe rând tot ce are înăuntru : pungile goale de plastic, apoi portofelul. Ivona bâjbâie neatentă cu mâna pe masă după pachetul de țigări, scoate una, o aprinde... — Dooj de lei știu c-aveam la mine, dooj-de lei și ceva mărunt, da mai mult, nu... Da ce-ai de tot taci așa, madam Scarlat ? Te-ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Acum e perioada soldurilor și e o minune să vezi cum în tot orașul magazinele se întrec să ofere îmbrăcăminte și încălțăminte frumoasă, la prețuri derizorii. Mi-am luat două bluze și o pereche de pantofi Bally superbi. Dar ce neatentă sunt, madam Delcă ! Stai de atâta vreme cu farfuria goală și nu spui nimic ! Hai să-ți pun și felul doi ! Pui cu mazăre... Carne nu prea este, uite, îți dau o aripioară. Lasă, că ai timp destul, mănânci și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plăcerea să mă indispună stând, pentru că nu o agreez, ceea ce este reciproc... Vrei să spui că nu te place ? Așșș ! Nu mi s a părut ! N-ai văzut ce te lingușea... — înțepăturile ei - lingușeală ? Ești naivă, dragă Vica ! Naivă sau neatentă, una din două ! Păi n-ai auzit câte mi-a turnat ? À propos de Tudor, à propos de firea mea... Câte obrăznicii à propos de Niki, pe care-l tot aducea fără rost în discuție... — Astea e numai prostii ! Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
moment neinspirat de turpitudine sau poate furați de cine știe ce gînduri sau poate pur și simplu o mărturie a unei imobilități expresive. Unul din aceste chipuri absente care se unduiesc În poză e al tău, ascuns după o expresie pe jumătate neatentă, pe jumă tate vizibil atinsă de aroganța specifică vîrstei. Ești singurul personaj din cadru care privește altceva decît obiectivul aparatului. Îmi amintesc la ce te gîndeai, În momentul În care fotograful a declanșat procedeul, căznindu- te, sub aerul de vedetă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Așa că plecăm la drum, un infirm și un ciung În devenire, ducînd cu ei două bidoane murdare Într-un cărucior, ca două personaje dintr-un basm danez, scris de un domn bolnav de nervi - o fabulă cu care o bunică neatentă Își maltratează nepotul. — Și de ce dracu’ te-au luat În armată? Îl Întreb la un moment dat, șerpuind pe aleile care merg spre cazarmă. Partea proastă e că cerul e foarte jos și are o singură nuanță de gri, seamănă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al meu. Mă așez pe o băncuță, fumez și Încerc să mă mențin integru. Însă capul Îmi vorbește fără Încetare, ca greierele Jiminy lui Pinocchio. Uită-te puțin la tine! Găsesc că e oarecum simbolic fapul că ești complet singur... neatent pînă și cu lucrurile astea esențiale, cum ai putut să cobori aici după ce l-ai pisălogit pe omul ăla În tren?...Îți dai seama că ești atît de singur pentru că ești extraordinar de stupid! ...măcar de-atîta lucru poți să-ți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spune că Tovarășul urmează să plece din țară În Iran și sîntem, așa cum se Întîmplă În astfel de cazuri, În consemn - un fel de stare de alertă care are un nume de personaj istoric ce dispare imediat În mințile noastre neatente... Ștefan cel Mare? Mircea cel Bătrîn? Mi-l imaginez pe Vlad venind cu una din replicile lui: Mickey Mouse. Cerbu se străduiește să ne explice ce Înseamnă, dar vorbește singur, nu-l ascultă nimeni. Poate pentru că ceea ce spune nu pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o Întreabă ea timid. — Ana, lasă prostiile și ține-te după mine, o smucește mama, ca pe un copil. Nu te mai moșmondi atît! Mamei Îi vine greu să se mai furișeze, tîrÎnd după ea un brad și un copil neatent. Traversează bulevardul, fularul i s-a desfăcut și Îi atîrnă de un umăr și În cele din urmă Îi cade În zăpadă. Ana privește În urmă fularul care Începe să se Îmbibe cu apă murdară, apoi ridică privirea spre șirurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ideea din minte! — Vreau casa asta. — Ești o acaparatoare. Și-apoi te frământă gândul că Alex irosește bunurile care ne revin nouă. — E risipitoare la culme... — Astea-s gânduri meschine, josnice. Știu. — Te cutremuri când Alex sparge o ceașcă. — E neatentă, și folosește tot timpul numai serviciile cele mai fine. — De ce nu, nu-i ceașca ta și probabil că nu va fi niciodată. O să-i lase totul lui George. Și știi bine că noi n-o să mișcăm un deget. — Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl a devenit mai calmă și mai încrezătoare, a început să-l observe pe Rozanov fără ca ea să fie observată (și, fiind „invizibilă“, avea destule asemenea șanse). Cât de lipsit de farmec era acest om corpolent, greoi, indiferent față de Hattie, neatent din egoism, preocupat întotdeauna de comoditatea lui și complet nepăsător în ce privește comoditatea celorlalți. Cât de urât era, gras și fleșcăit, cu gura umedă și dinții galbeni, fierăstruiți (înainte de a-și fi pus dinții falși, comentați de George). Capul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așadar, că unui dublu final al anului i-ar corespunde un dublu An Nou. La cele mai multe dintre popoarele antice (unele păstrează aceleași uzanțe și astăzi), aceste date nu constituiau doar simple indicații cronologice așa cum ar fi tentat să vadă ochiul neatent al cititorului modern al unui text antic, fiind vorba probabil de cel mai critic aspect al anului. În acest moment recolta adunată se află deja la loc sigur, dar nu se știe ce va aduce anul care tocmai începe, dacă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
supușii Săi! În timp ce el deținea toată puterea, fiind atotștiutor! (Zâmbitor și iscoditor se îndreaptă spre Faust, spunând, gesticulând gânditor cu degetele spre cap) Dar ce ai spune dacă te- aș face cel mai bogat om din lume? FAUST (distrat și neatent la ce spune Mefisto, se analizează în oglindă): Am mai îmbătrânit în ultima vreme, nu-i așa? MEFISTO: Nu mai sunteți tânăr de mult, Sire! FAUST: Și ce mi-ați cere în schimb dacă mi-ați dărui tinerețea? MEFISTO: Aaaa
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
facă pe cîte unul din ei să scoată vreo Înjurătură neprimejdioasă, menită doar să arate că erau bărbați În toată puterea cuvîntului și să semneze un cec care Într-o bună zi avea să ajungă pe biroul semnatarului. Lastarria era neatent și pierdea Întotdeauna la poker, urmărind fiecare mișcare a jucătorului profesionist angajat la club. Luă lecții de golf, la un preț foarte piperat, de la profesorul argentinian. Era un tip manierat și destul de elegant, făcea impresie bună În orice caz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]