702 matches
-
raportabila, în vreun fel, la coordonate ale politicului. Deci putem concepe și azi reviste de direcție, atât ca Nicolae Breban, anunțând apariția uneia, ne lasă nelămuriți asupra direcției înseși: în ce constă această, încotro ne poartă? Am văzut factura incertă, nebuloasa a formulărilor lui Nicolae Breban, atunci când e să numească "direcția" ("direcția această nici nu va fi una originală, ideile ei sau ideea ei dominantă circulă, se vehiculează în lumea noastră s...ț se află în "), până la urmă directorul Contemporanului trecându
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
Mircea Cărtărescu. Printre textele sale există și o rescriere - de pe o poziție estetică postmodernă - a Scrisorii I de Eminescu: Când cu genele de piatră sară suflu-n lumânare/ Constelații intră-n priză, e-o veioza Carul Mare/ Dorm în mine nebuloase, cu placenta hrănesc sori/ Iar prin vis, prăvalnic zboară, cad comete în ninsori./ Doar în mintea mea de smoala a rămas aprins un led/ E poema somnoroasa, cea în care inca cred." În proza Ceciliei Ștefănescu, ca și în versurile
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
marxismul comportă o inițiere nefiind cunoscut decât prin intermediari. E că slujba ținută în latină. Neînțelegând-o, te înclini. În toate scrierile sale (cu singură excepție a Manifestului comunist, si inca și acesta...) gândirea sa rămâne împrăștiata, difuza, în stare nebuloasa, și niciodată adunându-se și atingând un grad de densitate. În afara celor două slogane, ,,Proletari, uniți-vă!" și ,,Nu este vorba să înțelegem lumea, ci s-o schimbăm!" (formulă admirabila), nu izbutești, pagina cu pagina și capitol cu capitol, să
Despre Marx by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15575_a_16900]
-
estimează că populația zonei metropolitane va fi în jur de 500.000 de locuitori. Denumit deasemeni Grădina Botanică sau Parcul Dendrologic, conține planetariul cu diametrul cupolei de 7 metri, aici putând fi vizionate diferite proiecții ("Sistemul Solar", "Giganții Sistemului Solar", "Nebuloase și Roiuri stelare"), astfel încât publicul vizitator să poată călători imaginar în toate colțurile Universului; de asemenea, în cadrul planetariului se desfășoară și foarte multe programe educaționale, bune exemple fiind Astroclubul "Călin Popovici", dar și Programul Educațional "Să cunoaștem Soarele", adresat elevilor
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
chiar mai multe stele, toate orbitând în jurul unui centru de gravitație comun. În plus față de stele singuratice și de un mediu interstelar subtil, majoritatea galaxiilor conțin un număr mare de sisteme stelare, de roiuri stelare și de tipuri variate de nebuloase. Majoritatea galaxiilor au un diametru cuprins între câteva zeci și câteva sute de mii de ani lumină și sunt de obicei separate una de alta prin distanțe de ordinul câtorva milioane de ani lumină. Unele galaxii mari cuprind în structura
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
de stele, grupate de forțe gravitaționale, asemenea sistemului solar, dar la o scară mult mai mare. Discul de stele rezultat va fi văzut ca o bandă din perspectiva noastră din interiorul discului. Kant a presupus de asemenea că unele din nebuloasele vizibile pe cerul nopții ar fi galaxii separate. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Charles Messier a întocmit un catalog conținând cele mai strălucitoare 109 nebuloase, urmat mai apoi de un catalog de 5000 de nebuloase, creat de William Herschel
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
din perspectiva noastră din interiorul discului. Kant a presupus de asemenea că unele din nebuloasele vizibile pe cerul nopții ar fi galaxii separate. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Charles Messier a întocmit un catalog conținând cele mai strălucitoare 109 nebuloase, urmat mai apoi de un catalog de 5000 de nebuloase, creat de William Herschel. În 1845, Lord Rosse a construit un telescop nou și a fost capabil să distingă între nebuloasele eliptice și cele în spirală. Cu toate acestea, nebuloasele
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
asemenea că unele din nebuloasele vizibile pe cerul nopții ar fi galaxii separate. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Charles Messier a întocmit un catalog conținând cele mai strălucitoare 109 nebuloase, urmat mai apoi de un catalog de 5000 de nebuloase, creat de William Herschel. În 1845, Lord Rosse a construit un telescop nou și a fost capabil să distingă între nebuloasele eliptice și cele în spirală. Cu toate acestea, nebuloasele nu au fost acceptate ca fiind galaxii separate, până când problema
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
a întocmit un catalog conținând cele mai strălucitoare 109 nebuloase, urmat mai apoi de un catalog de 5000 de nebuloase, creat de William Herschel. În 1845, Lord Rosse a construit un telescop nou și a fost capabil să distingă între nebuloasele eliptice și cele în spirală. Cu toate acestea, nebuloasele nu au fost acceptate ca fiind galaxii separate, până când problema a fost rezolvată de Edwin Hubble la începutul anilor 1920 folsind un nou telescop. El a reușit să determine părțile exterioare
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
nebuloase, urmat mai apoi de un catalog de 5000 de nebuloase, creat de William Herschel. În 1845, Lord Rosse a construit un telescop nou și a fost capabil să distingă între nebuloasele eliptice și cele în spirală. Cu toate acestea, nebuloasele nu au fost acceptate ca fiind galaxii separate, până când problema a fost rezolvată de Edwin Hubble la începutul anilor 1920 folsind un nou telescop. El a reușit să determine părțile exterioare a unor nebuloase în spirală ca fiind colecții de
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
cele în spirală. Cu toate acestea, nebuloasele nu au fost acceptate ca fiind galaxii separate, până când problema a fost rezolvată de Edwin Hubble la începutul anilor 1920 folsind un nou telescop. El a reușit să determine părțile exterioare a unor nebuloase în spirală ca fiind colecții de stele individuale și a identificat câteva variabile Cefeide, astfel permițând estimarea distanțelor până la nebuloase: erau prea departe ca să facă parte din Calea Lactee. În 1936, Hubble a creat un sistem de clasificare a galaxiilor care
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
de Edwin Hubble la începutul anilor 1920 folsind un nou telescop. El a reușit să determine părțile exterioare a unor nebuloase în spirală ca fiind colecții de stele individuale și a identificat câteva variabile Cefeide, astfel permițând estimarea distanțelor până la nebuloase: erau prea departe ca să facă parte din Calea Lactee. În 1936, Hubble a creat un sistem de clasificare a galaxiilor care se folosește și astăzi, numit „secvența Hubble”. Prima încercare de a descrie forma Căii Lactee și poziția soarelui în interiorul ei a
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
Ori" sau "Betelgeuse".În constelația Orion se regăsesc șase stele din cele mai strălucitoare cincizeci și una de stele de pe bolta cerească, Rigel, Betelgeuse, Bellatrix, Alnilam, Alnitak A și Saiph. Constelația Orion mai este cunoscută ca fiind gazdă a celebrei Nebuloasei Orion, unul dintre cele mai spectaculoase obiecte cerești, vizibilă cu ochiul liber. Constelația Orion dispune de un asterism (alăturare de stele), cunoscută sub denumirea de Centura lui Orion. Aceasta este formată din trei stele strălucitoare, situate aparent pe o linie
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
Rata de meteori este de circa 20 de meteori pe oră. Radiantul curentului meteoric se regasește la granița cu constelația Gemenii. Plimbându-ne de la Centura lui Orion la sabia acestuia descoperim stelele multiple θ1 și θ2, numite și Trapezium, respectiv Nebuloasa Orion (M42). Acest obiect spectaculos poate fi văzut foarte clar și cu ochiul liber, ca și un noruleț, diferit de stelele din preajmă. Dacă privim printr-un binoclu, putem observa norii de gaz și de praf interstelar ce compun acest
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
obiect spectaculos poate fi văzut foarte clar și cu ochiul liber, ca și un noruleț, diferit de stelele din preajmă. Dacă privim printr-un binoclu, putem observa norii de gaz și de praf interstelar ce compun acest obiect. O altă nebuloasă cunoscută este IC 434, Nebuloasa Cap de Cal, situată în apropierea stelei ζ Orionis. Ea constă într-un nor întunecat de praf ce are forma unui cap de cal, de aici provenindu-i și denumirea. În afara acestei nebuloase, dacă studiem
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
O altă nebuloasă cunoscută este IC 434, Nebuloasa Cap de Cal, situată în apropierea stelei ζ Orionis. Ea constă într-un nor întunecat de praf ce are forma unui cap de cal, de aici provenindu-i și denumirea. În afara acestei nebuloase, dacă studiem constelația Orion cu un telescop mic, putem descoperi o serie de obiecte deep-sky interesante, printre altele numărându-se M 43, M 78 dar și stelele multiple Iota Orionis respectiv Sigma Orionis. Un telescop mai mare vă poate ajuta
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
constelația Orion cu un telescop mic, putem descoperi o serie de obiecte deep-sky interesante, printre altele numărându-se M 43, M 78 dar și stelele multiple Iota Orionis respectiv Sigma Orionis. Un telescop mai mare vă poate ajuta să vedeți nebuloasa de emisie, Bucla lui Barnard sau Nebuloasa Flacără (NGC 2024) dar și alte stele mai puțin strălucitoare. Toate acestea fac parte din mai marele "Nor Complex Molecular din Orion", localizat la aproximativ 1500 de ani lumină depărtare și care are
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
estimat și înălțimea munților din acele observații, ceea ce l-a condus la concluzia că Luna „nu este netedă, ca și suprafața Pământului însuși," în loc să fie o sferă perfectă, așa cum susținea Aristotel. Galileo a observat Calea Lactee, considerată anterior a fi o nebuloasă, și a găsit că este o multitudine de stele strânse atât de aproape unele de altele încât de pe Pământ ele par a fi niște nori. El a localizat multe alte stele prea îndepărtate pentru a fi vizibile cu ochiul liber
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
neutroni de către nucleele atomice. Elemente cum ar fi plumbul s-au format în mare parte prin dezintegrarea radioactivă a elementelor mai grele. Cei mai mulți dintre atomii care alcătuiesc Pământul și pe locuitorii săi au fost prezenți, în forma lor actuală, în nebuloasa care s-a contractat dintr-un nor molecular pentru a forma Sistemul Solar. Restul sunt rezultatul dezintegrării radioactive, și proporția lor relativă poate fi folosită pentru a determina prin . Majoritatea heliului din scoarța Pământului (aproximativ 99% din heliul din sondele
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
o introducere în analiza poeziei cu speciile ei literare datorită confiscațiilor au fost posibilă crearea colhozurilor și sovhozurile în localitățile respective de asemenea a fost primul lor single care nu a fost un cover astfel observațiile spectroscopice au arătat că nebuloasele erau alcătuite din gaze extrem de rarefiate contrar opiniei populare unele cuiburi de furnici pot avea mai multe regine sau pot exista fără regine executivul se ocupă cu implementarea legilor în practică și cu administrarea birocrației de stat în lipsa acestor neobișnuite
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Kant a publicat și o serie de lucrări în domeniul științelor naturii. Una din cele mai importante este "Istoria generală a naturii și teoria universului" ("Allgemeine Naturgeschichte und Theorie des Himmels", 1755), în care expune ipoteza genezei universului dintr-o nebuloasă, ipoteză care a fost dezvoltată mai târziu, independent de Kant, de către Pierre de Laplace. În ceea ce privește concepția religioasă a lui Kant, câțiva critici au subliniat deismul, de exemplu Peter Byrne, care a scris despre relația precisă a lui Kant cu deismul
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
și monitorizarea fenomenelor tranzitorii, doar că aceștia au acces limitat la uneltele performante ale astronomilor profesioniști. Este suficient un binoclu pentru a putea vedea obiecte cerești precum planetele din Sistemul nostru Solar, cometele sau sateliții, dar și câteva roiuri stelare, nebuloase și galaxii mai strălucitoare. Prin telescoape se pot observa nebuloase- "nori de gaz din galaxia noastră", roiuri stelare - "aglomerări de stele" și galaxii. Se mai pot vedea ploi de meteori, petele solare, grupuri de planete (conjuncții), Luna. Mulți astronomi amatori
Astronomie () [Corola-website/Science/296524_a_297853]
-
variantă așează o cruce deasupra unui cerc (). Pe baza descoperirilor geologice oamenii de știință au reușit să reconstituie o serie de date referitoare la trecutul planetei. Ei au aflat astfel că Pământul s-a format din materia norului gazos al Nebuloasei Solare, alături de Soare și de celelalte planete ale sistemului solar, acum aproximativ 4,55 miliarde de ani, Luna formându-se ceva mai târziu. Inițial sub formă lichidă, stratul exterior al planetei avea să se răcească, dând naștere scoarței terestre. Emanațiile
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
O nebuloasă planetară este un obiect astronomic constând dintr-o membrană din gaz și plasmă, formată din anumite tipuri de stele aflate la sfârșitul vieții. Numele iși are originea dintr-o asemănare cu planetele gigant, când acestea sunt vizualizate printr-un mic
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
stelei sunt eliminate prin pulsații și prin puternicul vânt solar. Fără aceste straturi opace nucleul rămas al stelei strălucește intens și este foarte fierbinte. Radiațiile ultraviolete emise de acest nucleu ionizează straturile exterioare eliminate ale stelei, ele radiind ca o nebuloasă planetară. Georges Abell și Peter Goldreich au stabilit, în mod corect, că nebuloasele planetare evoluează din stelele gigantice roșii. Nebuloasele planetare sunt obiecte importante în astronomie deoarece joacă un rol crucial în evoluția chimică a galaxiei, returnând material în mediul
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]