475 matches
-
cu ochiul liber. Prima nebuloasă planetară descoperită a fost Nebuloasa Dumbbell în constelația Vulpecula, observată de Charles Messier în 1764 și listată ca M27 în catalogul său cu obiecte nebuloase. Pentru primii observatori cu telescoape de rezoluție mică, M27 și nebuloasele planetare descoperite ulterior semănau oarecum cu giganții gazoși, iar William Herschel, descoperitorul planetei Uranus, a inventat termenul de „nebuloasă planetară” pentru ei, cu toate că, așa cum știm acum, ele sunt foarte diferite de planete. Natura nebuloaselor planetare a fost necunoscută până la apariția
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
telescoape de rezoluție mică, M27 și nebuloasele planetare descoperite ulterior semănau oarecum cu giganții gazoși, iar William Herschel, descoperitorul planetei Uranus, a inventat termenul de „nebuloasă planetară” pentru ei, cu toate că, așa cum știm acum, ele sunt foarte diferite de planete. Natura nebuloaselor planetare a fost necunoscută până la apariția primelor observații spectroscopice la mijlocul secolului 19. William Huggins a fost unul dintre primii astronomi care au studiat spectrul optic al obiectelor astronomice folosind o prismă pentru a le dispersa lumina. Observațiile lui asupra stelelor
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
studiat spectrul optic al obiectelor astronomice folosind o prismă pentru a le dispersa lumina. Observațiile lui asupra stelelor au arătat că spectrele lor constau dintr-un continuu cu multe linii întunecate suprapuse peste ele, aflând mai târziu că multe obiecte nebuloase cum ar fi Nebuloasa Andromeda (așa cum era cunoscută atunci) au spectre optice foarte similare cu rezultatele observațiilor sale - s-a arătat mai târziu că aceste nebuloase erau de fapt galaxii. Cu toate acestea, atunci când s-a uitat la Nebuloasa Ochiul-Pisicii
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
nm. Aceste linii spectrale, care pot fi văzute numai în gaze cu densitate foarte mică, sunt numite linii interzise. Astfel observațiile spectroscopice au arătat că nebuloasele erau alcătuite din gaze extrem de rarefiate. După cum se discută mai jos, stelele din centrul nebuloaselor planetare sunt foarte fierbinți. Cu toate acestea, luminozitatea lor este foarte mică, fapt care sugerează că ele trebuie să fie foarte mici. Numai odată ce o stea își epuizează tot combustibilul nuclear poate să se plieze într-un asemenea volum mic
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
toate nebuloasele planetare se extind, astfel apărând ideea că ele au fost cauzate de straturile exterioare ale unei stele care au fost aruncate în spațiu la sfârșitul vieții sale. Spre sfârșitul secolului 20 îmbunătățirile tehnologice au ajutat la avansarea studiilor nebuloaselor planetare. Telescoapele spațiale au permis astronomilor să studieze lumina emisă din afara spectrului vizibil care nu este detectabilă din observatoarele terestre (deoarece numai undele radio și lumina vizibilă penetrează atmosfera pământului). Studiile în infraroșu și ultraviolet efectuate asupra nebuloaselor planetare au
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
avansarea studiilor nebuloaselor planetare. Telescoapele spațiale au permis astronomilor să studieze lumina emisă din afara spectrului vizibil care nu este detectabilă din observatoarele terestre (deoarece numai undele radio și lumina vizibilă penetrează atmosfera pământului). Studiile în infraroșu și ultraviolet efectuate asupra nebuloaselor planetare au permis determinări mult mai precise ale temperaturilor, densităților și abundenței nebuloaselor. Tehnologia CCD a permis măsurarea cu precizie a unor linii spectrale mult mai neclare, acest lucru nefiind posibil anterior. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a arătat că
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
din afara spectrului vizibil care nu este detectabilă din observatoarele terestre (deoarece numai undele radio și lumina vizibilă penetrează atmosfera pământului). Studiile în infraroșu și ultraviolet efectuate asupra nebuloaselor planetare au permis determinări mult mai precise ale temperaturilor, densităților și abundenței nebuloaselor. Tehnologia CCD a permis măsurarea cu precizie a unor linii spectrale mult mai neclare, acest lucru nefiind posibil anterior. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a arătat că, deși în aparență multe nebuloase par a avea structuri simple și regulate de pe
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
10.000 de ani între formarea ei și recombinarea stelei. Nebuloasele planetare joacă un rol foarte important în evoluția galactică. Universul timpuriu consta aproape în întregime din hidrogen și heliu dar stelele creează elemente mai grele prin fuziune nucleară. Gazele nebuloaselor planetare conțin astfel o proporție mare de elemente cum ar fi carbonul, azotul și oxigenul și, pe măsură ce se extind și fuzionează cu mediul interstelar, ele îl îmbogățesc cu aceste elemente grele, cunoscute sub numele de "metale" de către astronomi. Generațiile următoare
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
nebuloasă planetară tipică are un diametru de aproximativ un an-lumină și este compusă din gaze extrem de rarefiate, de obicei cu o densitate în jur de 1000 particule pe cm (prin comparație, atmosfera Pământului conține 2.5×10 particule pe cm). Nebuloasele planetare tinere au cele mai mari densități, câteodată ajungând la 10 particule pe cm. Pe măsură ce nebuloasele îmbătrânesc, expansiunea lor determină scăderea densității. Radiația de la steaua centrală încălzește gazele până la temperaturi de aproximatic 10.000 K. Contrar intuiției, se observă că
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
în numai patru roiuri globulare: M 15, M 22, NGC 6441 și Palomar 6. Cu toate acestea încă nu există un caz în care o nebuloasă planetară a fost descoperită într-un roi deschis. Numai în jur de 20% din nebuloasele planetare sunt simetrice sferic. O largă varietate de configurații există, observându-se câteva modele foarte complexe. Motivul pentru varietatea uriașă de forme nu este înțeles pe deplin dar poate fi cauzat de interacțiuni gravitaționale cu stele pereche dacă stelele centrale
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
nebuloasa. În ianuarie 2005 astronomii au anunțat prima detectare a câmpurilor magnetice din jurul stelelor centrale aparținând unor nebuloase planetare și au emis ipoteza că aceste câmpuri pot fi responsabile parțial sau total pentru formele remarcabile . O problemă veche în studiul nebuloaselor planetare este că, în majoritatea cazurilor, distanțele lor sunt determinate cu o precizie foarte slabă. Pentru foarte puține nebuloase planetare apropiate determinarea distanțelor prin măsurarea "paralaxei de expansiune" este posibilă: observațiile de înaltă rezoluție luate la distanță de câțiva ani
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
subiect controversat. În mare, se consideră că interacțiunile dintre materialul care se îndepărtează de stea la viteze diferite dă naștere majorității formelor observate. Cu toate acestea unii astronomi cred că stelele duble centrale trebuie să fie responsabile pentru cel puțin nebuloasele planetare mai complexe și extreme. Un studiu recent a descoperit faptul că mai multe nebuloase planetare conțin câmpuri magnetice puternice, lucru presupus deja de către Grigor Gurzadyan în anii 1960 (vezi ex. ref. [3]). Interacțiunile magnetice cu gazul ionizat pot fi
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
căpitan al îndepărtatei navigații galactice, vânător de meteoriți și comete, neobosit cercetător și descoperitor al 80.003 globuri, doctor honoris causa al Societății de Ocrotire a Micilor Planete și al mai multor alte societăți, cavaler al ordinelor căilor lactee și nebuloaselor...”" (Se poate observa enumerarea comică sau mimizarea seriozității științifice, care vor cunoaște apogeul în "Ciberiada".) În slavă „tichy” înseamnă „liniștit”, „pașnic”, asa ca prin călătoriile sale Iijon Tichy trece prin întâmplări ciudate, ce au loc într-o atmosferă de o
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
Andromeda, cunoscută și ca Messier 31, M31 sau NGC 224 (în textele mai vechi denumită „Marea nebuloasă Andromeda”) este o galaxie spirală care se află la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină depărtare de Pământ. Andromeda este cea mai mare galaxie din Grupul Local, constituit din galaxia Andromeda, Calea Lactee, galaxia Triangulum și alte 30 de galaxii mai
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
ai galaxiei noastre. Cea mai apropiată dintre acestea se găsește la 80.000 ani-lumină de noi și la 50.000 ani-lumină de centrul galactic. Galaxia noastră are forma unei spirale uriașe; brațele acestei spirale conțin pe lângă altele și materie interstelară, nebuloase și stelele tinere ce iau naștere permanent din această materie. Pe de altă parte centrul galaxiei este format din stele bătrâne concentrate în grupuri cu formă sferică. Galaxia noastră are aproximativ 200 astfel de grupuri, dintre care mai cunoscute nu
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
la același Lick Observatory. Hubble a descoperit și un asteroid, la 30 august 1935, care a fost ulterior numit 1373 Cincinnati. Hubble a scris de asemenea, "O prezentare observaționala a cosmologiei" (în original, "The Observațional Approach to Cosmology"), respectiv "Tărâmul nebuloaselor" (în original, "The Realm of the Nebulae"), în aproximativ aceeași perioadă de timp.
Edwin Hubble () [Corola-website/Science/304648_a_305977]
-
se declanșează și consecințele lor, prezentate pe un larg fundal social și caracterizarea amplă a personajelor reprezintă substanța romanului. În ciclul neterminat "Din bătrâni", Slavici, inspirat de munca sa la documentele Hurmuzachi, se apleacă asupra romanului istoric și acoperă perioada nebuloasă a secolelor VI - IX a istoriei noastre, conturând o vastă frescă istorică, acoperind zona de la crestele Bucegilor până la califatele arabe din Asia Mică. Narațiunea este o încâlcită lecție de istorie, iar viața personajelor se complică inutil și la suprafață cu
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
sud de steaua strălucitoare Spica, puțin mai la nord de stelele care reprezintă capul Centaurului, fiind vizibilă chiar cu ajutorul unui binoclu de putere medie - mică, pe un cer limpede. Un telescop cu apertura de 150mm o arată ca o pată nebuloasă fără o formă bine definită, în care nucleul ocupă o poziție proeminentă și domină cu luminozitate de halogen; cu instrumente mai puternice, ca de exemplu un telescop de 250mm, galaxia apare tulbure și traversată de o bandă întunecată. Messier 83
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
1829 se căsătorește cu Margaret Brodie Stewart (1810 - 1864) și au împreună 12 copii. Continuând cariera tatălui, efectuează o cercetare metodică e cerului, inclusiv a emisferei sudice și aduce contribuții valoroase în domeniu. Descoperă mii de stele duble, roiuri stelare, nebuloase. Observă că Norii lui Magellan sunt alcătuiți din stele. Face o călătorie în Africa, unde, timp de 5 ani, studiază multe corpuri cerești, printre care și nova Eta Carinae și întocmește un amplu catalog al acestora. A avut preocupări și
John Herschel () [Corola-website/Science/311850_a_313179]
-
violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 și Nebuloasa Flacără. Stelele se formează pe tot cuprinsul nebuloasei Orion și formarea lor se observă, în special, în spectrul infraroșu. Nebuloasa este vizibilă cu ochiul liber chiar și din unele zone cu
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
masive din nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 și Nebuloasa Flacără. Stelele se formează pe tot cuprinsul nebuloasei Orion și formarea lor se observă, în special, în spectrul infraroșu. Nebuloasa este vizibilă cu ochiul liber chiar și din unele zone cu poluare luminoasă. Se vede ca și o „stea” de
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
iar în nopțiile cu vizibilitate astronomică mare, se văd ca un total de șase stele. Stelele din „Trapezium” sunt încă în formare, împreună cu multe alte stele, chiar în anii de plină formare. Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă de stele, cu un diametru total de . Cu două milioane de ani în urmă, acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae, care
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
este un obiect din Catalogul Messier care nu a putut fi identificat ulterior cu certitudine. Această „nebuloasă” a fost observată de Pierre Méchain în 1781, și introdusă de Charles Messier în catalogul său înainte ca acesta să-l fi putut el însuși observa, transpunând ca atare decrierea pe care Méchain i-o furnizase (așa cum o făcuse și
Messier 102 () [Corola-website/Science/312295_a_313624]
-
Messier în catalogul său înainte ca acesta să-l fi putut el însuși observa, transpunând ca atare decrierea pe care Méchain i-o furnizase (așa cum o făcuse și cu M101 și cu M103). Obiectele care corespund cel mai probabil cu „nebuloasa” observată de Messier sunt galaxiile Messier 101 și NGC 5866.
Messier 102 () [Corola-website/Science/312295_a_313624]
-
mari rase, alături de Saint Bernard și Ciobănesc de Asia Centrală, este și cel mai agresiv, cea ce face din el uriașul potrivit pentru îndepărtarea intrușilor. Ciobănescul Caucazian este una dintre primele rase de câini a cărui origine se pierde în trecutul nebulos. Dacă acceptăm teoria marelui Konrad Lorenz despre descendența câinelui din șacal și lup, atunci Ciobănescul Caucazian este cel mai strălucit reprezentant al celui din urmă, moștenind de la acesta independență, iubire față de libertate, curaj și agresivitate. Fără îndoială, strămoșul direct a
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]