1,328 matches
-
este cazul să-l atacăm pe dușman. - Sigur, domnule, asta voiam să aflu de la dumneata! Trebuie să organizăm o expediție de distrugere, chiar în țara inamicului. Negru-Cioară răsuflă ușurat. Nimerise. Dar ideea îl îngrozi și încercă s-o tempereze pe nebună: - O astfel de expediție necesită, Majestate, măsuri organizatorice prealabile... ca să asigurăm... - Ce măsuri, domnule? Ce măsuri? îl întrerupse nervoasă împărăteasa. Plecăm în viteză, atacăm prin surprindere și-l distrugem în totalitate. Baza acestei expediții trebuie să fie elementul surpriză. Și
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
aștept la țărm, să vii ca-ntotdeauna, Să-ți simt din nou tot freamătul și sarea.’’ O stâncă-n noapte-și trimitea chemarea Spre valul luminat, când iese luna. ,,Dorințele-ți le știu și nerăbdarea, Care te face iarăși ca nebuna, Doar pentru tine mai vibrează struna’’, Răspunse pietrei unda,-ntreagă marea. Iar valul vine resemnat la stâncă, Îmbrățișarea-i tandră și deplină, În noaptea-aceasta neagră și adâncă, Se-aude piatra tristă cum suspină. Chiar valu-ncepe, înspumat, să plângă, Dar
DIALOG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383886_a_385215]
-
o tâmplă și-un ochi s-anini de garduri să văd să zbat prin mine ideile și viața unt să iasă apoi smântâna firii să se îndrepte-odată de două ori raportul să-l schimb și-a treia oară în statica nebună a fugii către haos să-mi recunosc în sine neliniștile toate departe-ntre hotare de liniști, zbateri tace ființa ne-mplinită și-așa îmi va rămâne oricât în rugă tâmpla și ochiu-n dar primit pulsează-n amintire spre un prezent uimit
TEAMĂ NEÎNŢELEASĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384132_a_385461]
-
a curs pe față A șuierat în mine un ecou Iar prin vene un foc Mă arde cât mi-e de frică ~~~~~~~~~~~~~~~~~~ VISUL (Ëndrra) În toiul nopții Un vis mi-a stricat somnul Copila cu buze rumenite Aleargă ca o nebună goală Orașul plin pe deplin locuit De oameni ai tuturor vârstelor Care se mirau admirând Trupul ei frumos ca un înger Iar eu nu puteam nicicum s-o opresc Visul s-a terminat eu vlăguit De sudorile chinului S-au
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
prăvălea către o limbă necunoscută iar Brabete, fin psiholog, îl dădea afară sub pretextul că-l caută nevastă-sa. Aici o nimerea! Fără nici un comentariu Verginel o tulea spre casă ca să fie sigur că va fi adormit când va voi nebuna să-l interogheze despre bani. Nu că nu l-ar fi sculat din somn, dar avea motive să pară atât de confuz încât să nu poată răspunde la nici o întrebare. Poate că lucrurile ar fi intrat în cel mai desăvârșit
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
explodând cu bucurie copilărească în lăstarii noi ce se grăbesc să acopere amputările trecutului. Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai în glumă, mai în serios „Șandramalele”, gândul m-a dus la poezia lui Arghezi (Omule): „ O lăcomie crâncenă, nebună/ adună, omule, adună/.../ îți trebuiesc palate și veșminte/ să-ți zacă-n ele hoit și oseminte/ morminte, omule, morminte”. Și zâmbind, pictorița mi-a confirmat că uneori s-a gândit și ea la poet, conștientizând că sursa sa de inspirație
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
lumânarea și o pune în mâna muribundei ținând și ea de mâna neputincioasă.) Fiul: Mama! Baba 1: Nu a sosit încă ceasul. (Baba 7 își retrage mâna. Stige lumânarea și se duce la loc.) Fiul (Mai mult pentru el.) Sunt nebune. Baba 1: Mai are de tras. Baba 2: E toată o apă. Baba 3: E o durere mare când se desparte sufletul de trup. Fiul: Poate a făcut popa un miracol. Baba 4: La o anumită vârstă miracolul se înfăptuiește
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
ÎN MII DE PETALE Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN MII DE PETALE autor, Bertoni D Albert În mii de petale, iubito Te scalzi, și aș vrea uneori Frumoaso, nebuno, ispito, Să fiu o petală din flori... Mă pierd în doi ochi de smarald Umilă petală ce sunt Ești taină cu sufletul cald Femeie, cu trupul tău sfânt Iar buzele-ți, două ispite Șoptesc prin petale de flori: "- Hai, vino
ÎN MII DE PETALE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382994_a_384323]
-
sufletul lor. Aveau atâta viață-n ele, atâta bogăție de dorințe neîmplinite, care trebuiau dăruite...Dar cui? Oricum, se cereau risipite, împrăștiate, spulberate, ca să-și ușureze sufletul de ele. Și mai ales, trupurile lor fierbinți, nerăcorite. De aceea dansau ca nebunele, chiuind, aproape urlând ca lupii flămânzi. Până obosiră, prăbușindu-se asudate pe scaune și pe canapea, amuțind cu totul. Doar Irina strigă: - Închide, tanti, televizorul ăla, că mă enervează! Dacă mai cântă, fac moarte de om. Simt că trebuie să
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
gândurile. Olga a ridicat ochii spre ea. -Fata mea ce se întâmplă cu tine, de mult nu te-am văzut cu ochii așa veseli, ai chiar și un zâmbet pe față. -Mamă, doamna care abia a ieșit din casă, este nebuna de Sonia, a venit, să-mi facă propunerea, să lucrez alături de ea la firmă. Voi accepta în condițiile mele. Până la urmă chiar dacă sunt femeie de serviciu, câștig o grămadă de bani. Am un venit stabil, dacă au nevoie de mine
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
am admirat ca pe un minunat român (cu demnitate și neînfricare de Dac de pe Columna lui Traian). Ilarie Hinoveanu a fost și rămâne un model, o efigie eclatantă de Cetățean al Craiovei, al Olteniei, al Europei și al Lumii acesteia nebune, nebune de legat care a devenit Terra, satul gobal ce înghite hulpav tot ceea ce ține de tradiții, identitate culturală, specific național, demnitate națională, patriotism și naționalism luminat. Se cuvine să-i aducem omagiul reînviind cuvintele-cheie, cuvintele-emblemă pe care regretatul Mitropolit
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
gândurile. Olga a ridicat ochii spre ea. -Fata mea ce se întâmplă cu tine, de mult nu te-am văzut cu ochii așa veseli, ai chiar și un zâmbet pe față. -Mamă, doamna care abia a ieșit din casă, este nebuna de Sonia, a venit, să-mi facă propunerea, să lucrez alături de ea la firmă. Voi accepta în condițiile mele. Până la urmă chiar dacă sunt femeie de serviciu, câștig o grămadă de bani. Am un venit stabil, dacă au nevoie de mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
gândurile. Olga a ridicat ochii spre ea.-Fata mea ce se întâmplă cu tine, de mult nu te-am văzut cu ochii așa veseli, ai chiar și un zâmbet pe față.-Mamă, doamna care abia a ieșit din casă, este nebuna de Sonia, a venit, să-mi facă propunerea, să lucrez alături de ea la firmă. Voi accepta în condițiile mele. Până la urmă chiar dacă sunt femeie de serviciu, câștig o grămadă de bani. Am un venit stabil, dacă au nevoie de mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
fi de grea această normă,/ Și-oricât ar fi de greu deznodământu-i,/ Să nu se vadă munca ta enormă!’’. Iată acum care-s terținele corespondente din volumul lui Theodor Răpan: ,,Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n Lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...’’. Rimelor destul de ,,nababe’’ ale lui Victor Eftimiu: labe-silabe-slabe-nababe, valul-madrigalul-teatralul-finalul, veșmântu-i-mântuideznodmântu-i, respectiv, formă-normă-enormă, Theodor Răpan le opune unele aproape pe
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
mă doare nimic chiar dacă plângeam de durere în sală și din ianuarie până în ultima săptămână înainte de primul concurs mi-am tot rupt gamba fiindcă încercam din răsputeri să îmi revin să ajut echipa la test event. Oare cine a fost nebuna care s-a apucat să facă sărituri direct în concurs la recalificări încât era să își rupă picioarele, numai să mai bage un punct în plus echipei și să nu ne facem că ne bate până și cea mai slabă
Oceanul de amărăciune al Cătălinei Ponor [Corola-blog/BlogPost/92876_a_94168]
-
te cearnă... XIII. ÎN MII DE PETALE, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017. ÎN MII DE PETALE autor, Bertoni D Albert În mii de petale, iubito Te scalzi, și aș vrea uneori Frumoaso, nebuno, ispito, Să fiu o petală din flori... Mă pierd în doi ochi de smarald Umilă petală ce sunt Ești taină cu sufletul cald Femeie, cu trupul tău sfânt Iar buzele-ți, două ispite Șoptesc prin petale de flori: "- Hai, vino
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
-voi fără de cuget Și fără de ei - dumnezei Să-ți stau îngropat între coapse Petală, petale, să fim... Ca două - ancestrale sinapse Citește mai mult ÎN MII DE PETALEautor, Bertoni D Albertîn mii de petale, iubitoTe scalzi, și aș vrea uneoriFrumoaso, nebuno, ispito,Să fiu o petală din flori...Mă pierd în doi ochi de smaraldUmilă petală ce suntEști taină cu sufletul caldFemeie, cu trupul tău sfântIar buzele-ți, două ispiteșoptesc prin petale de flori:"- Hai, vino, și ia-mă, iubiteEu știu
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
să te goleai de un caftan străveziu. Mă făcuseși postaș între mâine și ieri, Peste toamne împărțind jurămine deșarte, Pe la alte caftane ale altor muieri, Țesălate dorințe peste dulci primăveri, Galopând înspre viața, galopând către moarte. Dar din goana-mi nebună de comis-voiajor Sub copite scrâșnindu-mi, apucate pe-un hau, Mă opream prosternat peste aprinsu-ți bujor, Nechezând după nopți și-amintirile lor, Ca să pasc roua sfântă peste pântecul tău. Azi îmi mestec nutrețul ferit de regrete, Aminitindu-mi de față
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
la miezul nopții vrei să te duci la ea. Cine-mi ești!... -Stai, mă, femeie, să-ți spun povestea! Încercă bietul om s-o potolească. -Ce să-mi spui? Mă crezi proastă? Ce eu nu văd? Țăcănea în prostia ei, nebuna. Noroc că au sărit băieții : -L-am găsit pe drum, mamă! S-a rătăcit! Dar a făcut pe el și pute. Dă-l afară, mamă! -Ba să nu-l dai, mamă! A țipat Lisandra. E băiețelul meu. Eu mă culc cu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
-L-am găsit pe drum, mamă! S-a rătăcit! Dar a făcut pe el și pute. Dă-l afară, mamă! -Ba să nu-l dai, mamă! A țipat Lisandra. E băiețelul meu. Eu mă culc cu el. -Aoleu! A început iar nebuna. Tu strângi plozii de pe drum și eu să-l spăl la fund! Să pleci imediat cu el din casa mea! Am început și eu să urlu, amplificând hărmălaia. Omul și-a pus mâinile la urechi și a răcnit : -Hooo! Încetați
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
privit o vreme pe urmele femeii. M-am gândit că era o muncă de prisos, căci nimeni nu verifica dacă frânghiile erau curate sau murdare. Dar am comis o greșeală că am intrat în vorbă cu ea, pentru că, făcea pe nebuna. Sigur că nu apăruse întâmplător. Biserica e aproape goală. Pe tavan e o singură frescă, cu schele dedesubt și resturi de tencuială pe jos. Pictura reprezintă un compartiment de tren, în el stau două măicuțe, față în față. Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fac ei mereu. Puteam deja să-mi imaginez dealul de dimineață, plin de ace de pin, de crengi mici și de frunze de la tufișuri. Cenușa o să fie fi acoperită cu chestii verzi de peste tot, iar animalele mici vor alerga ca nebunele. Vântul le făcea tot timpul să se comporte așa. Când am terminat, am pus farfuria în chiuvetă peste celelalte. Am privit toate farfuriile și paharele pline de grăsime și m-am gândit cum va trebui să le spăl eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
clară a faptului că nu se pierduseră toate virtuțile rasei umane. Nu e același lucru să transporți o persoană într-o mașină, în liniște, cu meteorologia în repaus sau să fii nevoit să pui ștergătoarele de parbriz să lucreze ca nebunele ca să îndepărteze perdelele de apă care cădeau din cer. O problemă gravă, care avea să fie minuțios dezbătută de comisie, a fost aceea pe care a pus-o în fața ei întrebarea cum aveau să reacționeze la fuga masivă practicanții votului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
toate venele plesnite de pe chipul său, pliurile pielii, neregularitățile, negii minusculi și primeam în față respirația lui mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic, înțelegeți? Și vă interzic să-l deranjați pe domnul procuror, vă interzic! De altfel, v-am adus deja la cunoștință că ancheta a fost preluată de colonelul Matziev. Primiți ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în zori, când fetele-grupuri, alea care trecuseră de cinci, șase ani, s-au adunat pe malul Oltului să facă păpușa din lut, eu m-am ascuns între buruieni, pitit la pământ, urmărindu-mi iubita, dăscălița mea nouă, ele strigau ca nebunele, nu înțelegeam eu atunci prea bine ce fac ele acolo. Dă, fă, lutul, să fac eu Caloianul, că știu să fac păpuși, că muica m-a învățat! — O fac eu, tu nu știi, nici nu-ți iese așa bine. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]