9,682 matches
-
Val Gheorghiu Cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii versnisajului meu de la galeria "Orizont". Pentru că a desanda, oleacă, din molcomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a notă. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
organic, secunde în care oamenii dispar, oase volatilizate în mari războaie invizibile, sînge transparent ca ferestrele unei atlantide decimate. STRĂZILE NOAPTEA ÎȚI PROVOACĂ UN GOL ÎN STOMAC. Firele tăcute întinse prin văzduh, firele legănate de vînt îți bruiază pînă la nebunie circumvoluțiile, te electro-schizo-cutează în mijlocul piețelor goale, în umbra toxică a unei civilizații derizorii. Ne putem omorî între noi doar încrucișîndu-ne noaptea urmele grele pe-un caldarîm care suportă case Constantin Abălută: Mic manual de tăcere, Ed. Eminescu, 1999, 94 pag
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
totodată subtilitatea ei mi l-a inspirat insistent pe Malamud, cu al său Fidelman ori cîrpaci. Tema centrală a romanului Iov este înstrăinarea, contemplată de autor sub diversele sale înfățișări: depărtarea de casă, sau cel puțin de un loc familiar, nebunia, însingurarea în sine. Personajele lui Roth nu comunică, nimic nu-i ține laolaltă decît acoperișul sărman sub care își duc zilele, sau poate dragostea de mamă a Deborei, deși iubirea ei e selectivă și presupune întotdeauna un cuantum de suferință
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
deși încă vie, ea e moartă.Gestul fetei e un gest suicidar, deși ambiguu. Căci acel chip din oglindă e al povestitorului, nu e al ei. Iar privirile lui, care o bîntuie fără odihnă, sînt acelea care o aduc la nebunie. Fata pe care o plăsmuiește Borges se numește Julia. Dar cred c-ar putea s-o cheme și Ofelia. Fiindcă mie ea îmi pare a fi un avatar - mai complex, totuși, pentru că ea acoperă oglinzile - al aceleia care înnebunește reflectîndu-și
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
său, înnebunește. 5. Dincolo de oglindă. Sau, poate, dincoace Într-un capitol care (nu întîmplător și dincolo de mode) se numește "Expoziție" la Impresiile de călătorie în Elveția (1832), Dumas e bolnav de holeră, se perpelește de febră și ajunge în pragul nebuniei și al morții, căci din febra bolii dă în febrilitatea creatoare și scrie o piesă de teatru în opt zile (înjumătățind astfel termenul, la fel de nebunesc de cincisprezece zile). Angajamentele obligă, iar febra te consumă. Apoi - sau între timp, cine mai
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
citește într-un jurnal al Puterii o relatare în detaliu a propriei execuții. Scena e pînă într-atît de verosimilă, că naratorul însuși are "un moment de îndoială". Aflat, atît de des, în zilele din urmă, în pragul morții sau al nebuniei, acum se vedea "omorît" în scris și public, deci "cu acte în regulă", de un organ de presă al taberei adverse. Nu e deci de mirare că ajunge să se îndoiască, însuși, că e încă în viață. E cu atît
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
transparență (sau, invers, în discursul său atît de simplu, încît atinge profunzimile esențiale). Întîi, pentru că orice oglindire a sinelui e doar o viziune. Tot a sinelui, asupra sinelui. Ca orice exces, și acela al lui Narcis duce la vertij, la nebunie. Salvarea vine nu de la sine, ci de la Celălalt. Deopotrivă prieten și dușman. Ludic pervers sau sincer jucăuș. Mai înainte de orice, să nu uităm, oglinda e a unui scriitor. În plus, a unui scriitor ce spune că nu e cu totul
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
refuzul său de a accepta să-și joace în continuare rolul în marea comedie socială. Imposibilitatea de a (se) comunica, nevoia de a înțelege și de a fi înțeles care nu naște decît iluzie și singurătate, absurdul care face ca nebunia și luciditatea să devină interșanjabile revin obsesiv și în celelalte două piese de teatru ale volumului. Sărută-mă, dialogul dintre un lepros și gazda fără voie în casa căruia a pătruns pe nesimțite, este de fapt un monolog, deoarece replicile
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
care populează ultima piesă, Creierul, sînt tot paria ai societății, nebunii, prezenți pe scena transformată într-un laborator de neurologie doar cu... creierele, sediul gîndurilor și conștiinței dar și mediul în care doctorul încearcă să descopere prin monitorizare atentă germenii nebuniei. Forța metonimiei e copleșitoare, oamenii sînt reduși la obiecte monstruoase de laborator, lizibile cu ajutorul unor aparate, gîndurile cele mai ascunse la leduri care sclipesc egal, iar lipsa lor de coerență la declanșarea unei alarme stridente. Știința, ultimul refugiu acolo unde
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
care sclipesc egal, iar lipsa lor de coerență la declanșarea unei alarme stridente. Știința, ultimul refugiu acolo unde filozofia, psihologia sau religia au eșuat în a oferi certitudini, se dovedește pînă la urmă și ea neputincioasă în a discerne între nebunie periculoasă și farsă, între real și aparență. Dezamăgirea - civică, în ultimă instanță - dă tonul de multe ori cinic și lipsa de compromis a paradoxurilor înnădite pe față, care sînt incontestabil sclipitoare . Dezbaterea unor probleme ce nu-și vor pierde actualitatea
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
formării unui sistem, cum e reflectată de A supraveghea și a pedepsi, de pildă, unde e studiată constituirea modalităților de putere) și arheologia (ca analiză a sistemelor de cunoaștere, fiecare cu regulile sale de constituire, așa cum o observăm în Istoria nebuniei sau în Istoria sexualitățiii, de exemplu). Ce-i drept, alți interpreți insistă să ținem cont și de o a treia perioadă în opera lui Foucault, cea a eticii, și includ aici Istoria sexualității, argumentînd că accentul central al acestui text
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
multe, dacă nu aproape toate, scrierile foucauldiene, astfel că o a treia etapă, a eticii, mi se pare superfluă. Arheologia cunoașterii este un text fundamental în măsura în care elucidează, sau încearcă să elucideze, premisele teoretice ale unor studii aplicate de genul Istoriei nebuniei. Este un text inspirat de o criză a metodologiei analizei istorice pe de-o parte, dar pe de altă parte fundamentat pe intuițiile conceptuale puse deja în aplicare de autor în Nașterea clinicii, de exemplu, care apăruse încă din 1963
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
Statutul paradoxal al textului constă în faptul că acesta lămurește, oricît de parțial, dileme pe care Foucault însuși nu pare să și le pună în propriile sale analize. Există o anistoricitate flagrantă în arheologiile sale aplicate. Oricine a citit Istoria nebuniei, de pildă, nu se poate să nu fi fost șocat de precaritatea documentară a textului, de viteza generalizărilor, de cursivitatea modelului. E suficient să te apleci o vreme asupra unor documente ale epocii, tratate medicale sau filozofice, spre a fi
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
E suficient să te apleci o vreme asupra unor documente ale epocii, tratate medicale sau filozofice, spre a fi brusc bulversat de vastitatea și diversitatea unui univers simbolic atît de convenabil compilat, structurat și inevitabil simplificat de Foucault în Istoria nebuniei. Mai mult decît atît, ideile teoretice din această carte sînt, uneori, contrazise brutal de dovezi textuale. Istoria pe care Arheologia cunoașterii o statuează dincolo de istorii are această ironică particularitate: nu e defel istorică. Michel Foucault, Arheologia cunoașterii, traducere, postfață și
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
joc. Și cum nu putea fi înlăturat la fel de simplu ca alții (dl Georgescu are exemple), "moartea civică", procedeu uzitat în epocă de cîteva ori, era mai nimerită. Dl Georgescu nu afirmă net că Eminescu n-a înnebunit, ci doar că nebunia lui n-a durat din 1883 pînă în 1889, fiind de mult mai scurtă durată, și, în orice caz, că ea a fost "prevestită", exploatată, mediatizată etc. ca mijloc de marginalizare definitivă a publicistului. Pînă și publicarea, fără controlul poetului
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare..." Admirație sau dispreț? Nu există un răspuns logic la această întrebare. Dar există un răspuns literar: dragoste. Petre Țuțea îi iubește - la nebunie - pe români și face în legătură cu ei tot felul de afirmații hazardate, elocvente tocmai (și numai) prin năstrușnicia lor. Nu contează ce spune, contează exuberanța spunerii. Un îndrăgostit are dreptul să-și mângâie tandru iubita sau să-și compună o figură
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
moare singură, în vreme ce Vronski continuă să trăiască. Înstrăinați unul de celălalt, acești îndrăgostiți sînt înainte de orice dezamăgiți de eșecul lor, răniți că au pierdut, nu atît sau nu doar unul pe celălalt, cît acest orgolios pariu împotriva universului. Singurătatea (ca nebunie sau moarte) vine, în această logică, ca pedeapsă. Mai există un aspect important în romanul lui Inoue, care explică subtil mai largul context al literaturii de dragoste, cu ale sale convenții de reprezentare: iubirea ca ținînd de un domeniu public
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
drum al calvarului (de altfel trimiterile la destinul cristic sunt destul de transparente) și este răsplătit în final cu o viziune a lumii celeilalte, ca odinioară sfinții ortodoxiei, ale căror vedenii erau consemnate în Minee. Delir al unei minți distorsionate sau nebunie sacră a unui ales ce se află în posesia unui mysterium tremendum, a unei taine înfricoșătoare, viziunea escatologică a lui Horia Cantacuzino amalgamează episoade din cotidianul cel mai prozaic cu scene din trecut și secvențe de coșmar, după o rețetă
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
al animalului suplu și sălbatic de la începutul cărții se arată, astfel, a fi unul de cursă scurtă. Spre final, autoarea se dovedește mai puțin convingătoare în încercarea de a ne prezenta o Monă bătrînă, amenințată de senilitate și accese de nebunie. Se simt accente false, chiar stridente, născute, probabil, din obstinația de a parcurge traseul unui destin pînă la capăt, cu orice preț, de a încheia, din "datorie" și demonstrativ, un drum care a ajuns să te obosească. Rămîne - cum am
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
că Hausvater și-a abandonat intențiile și interpretarea lui Witkiewicz pe drum, adaptîndu-se la nivelul de receptare și la capacitățile concrete ale trupei. De aceea, probabil, regizorul mizează mult prea puțin pe o demonstrație actoricească, pe partituri interpretative individuale, amplificînd nebunia unui cor fac totum, un fel de rezoneur al unei demențe pe măsura - sau mai - a piesei. Corul călugărițelor și cel al pacienților, neexistent în piesa lui Stanislaw Witkiewicz, este o multiplicare a protagoniștilor - Walpurg și sora Anna și, implicit
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
cor fac totum, un fel de rezoneur al unei demențe pe măsura - sau mai - a piesei. Corul călugărițelor și cel al pacienților, neexistent în piesa lui Stanislaw Witkiewicz, este o multiplicare a protagoniștilor - Walpurg și sora Anna și, implicit, a nebuniei din ospiciul . Subtitlul piesei, Nu există rău care să nu se preschimbe într-un rău și mai mare, își aruncă cumva o umbră asupra montării în sensul că tot ce nu funcționează, este forțat, gratuit și supralicitat pe parcursul derulării, se
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
tot ce nu funcționează, este forțat, gratuit și supralicitat pe parcursul derulării, se însumează în finalul superkitchos, bine asezonat cu focuri de artificii. Dacă vrem să găsim sensuri și explicații metaforice, o putem face (dar nu știu exact la ce bun): nebunia este ubicuă, în ospiciu sau pe stradă, la fel ca și desfrînarea; cine este mai nebun? cel "declarat", spitalizat, supus experiențelor prețioase sau cel "nedeclarat", care bîntuie liber printre noi? sau poate noi cu toții? (Witkiewicz dedică piesa "tuturor nebunilor lumii
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
a înmănunchierii de texte despre, de și cu un nume mai mult sau mai puțin celebru, dar Facla 5-6 aprinde un veritabil autodafé. În jurul Angelei Marinescu dansează flăcări și flăcărui de elogii, interpretări, evocări, schițe aproximative de portret contaminate de "nebunia" modelului. În mijloc, superba eretică și poezia ei stau contopite într-un înveliș ignifug transparent, prin care se vede alt foc, alimentat doar din sine. Căci, recunoaște Angela Marinescu într-o lungă convorbire cu tinerii făclieri, "sînt o egoistă, pentru că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
în mînecă și pentru a spori dramatismul sau tragismul, a marca tensiunea, pentru a jongla cu nuanțele alungînd monotonia tonului. Și totuși nu o face. Mai păstrează ceva în mînecă. Explicația mea este superstiția. Identificarea nu este totală și nici nebunia aiuritoare. Din superstiția actorului de a nu atrage cumva destinul personajului. Poate de aceea actorul Ștefan Iordache nu-și primește personajul Barrymore cu brațele larg deschise. Este o îmbrățișare profesionistă și oficială. Cu excepția unor momente cînd forța talentului nu mai
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
tocmai în astfel de momente istorice apocaliptice ale dementei colective reușește cel mai des demonul războiului să sfărîme lanțurile rațiunii și să se precipite nestăvilit și cu voluptate asupra lumii. Voința individului este complet neputincioasa în asemenea clipe cumplite de nebunie generală și de dezbinare a lumii." Istoria reține, adeseori, personajele diabolice precum au fost Hitler, Mussolini și alții, măști pătimașe, aventurieri măcinați de morbul fanatismului rasial, de clasă, de orice fel, în timp ce umanitariștii, propagatorii moderației și ai concilierii sînt uitați
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]