570 matches
-
mână de la unchi la Riku, de la Riku la fiul cel mare, Kanzaburō, cupa ajunse din nou la unchi, iar acesta o aruncă de pământ și o sparse. Așa era obiceiul în casa samuraiului în dimineața plecării la luptă. Afară caii nechezau. Samuraiul se înclină în fața unchiului și se uită lung în ochii lui Riku. În timp ce o privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și și ei seama de acest lucru, nu s-au apropiat de odăile lor și nici n-au sunat clopotul ce bătea orele, ca să nu le tulbure somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ceață. De undeva din față, ca dintr-o mare depărtare, Începu să se deslușească un zgomot continuu, crescând. Era un zgomot ciudat, alcătuit din mii de sunete fără identitate. Treptat, acel zgomot se transformă Într-o rumoare de voci, cai nechezând, clinchete de săbii. Ca un animal uriaș, târându-se prin negura dimineții, urdia otomană Își Începuse Înaintarea spre podul peste Bârlad. Era o Înaintare vastă, care cuprindea parcă Întinderi nesfârșite. - Ambuscadă la pod! ordonă voievodul, Îmbrăcat cu cămașă de zale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gândul care mi-a dat curaj s-o Înfrunt pe mama, să plec În plină iarnă spre Moldova, dar mai ales să pregătesc totul mai bine de patru ani. E vorba despre Drumul Mătăsii... Căpitanul tresări, strânse frâul calului, care necheză nedumerit, dar așteptă mai departe. - Am la mine toate hărțile, am Învățat limbile turcă, mongolă și arabă. Știu chiar și termenii de bază din chineză, dar ideogramele sunt mai greu de stăpânit, Învățarea lor ia ani Întregi. Am studiat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văzu zâmbetul Erinei. - Ce? Ce-am spus? N-am spus decât să... - Am Înțeles, răspunse Erina, râzând de-a binelea. În mintea ta, călătoria a Început deja! La galop, căpitane! Să vedem cine ajunge primul la ziduri! Cei trei cai nechezară deodată, simțind pintenii care Îi Îndemnau brusc să alerge. Cursa spre Suceava se anunța a fi strânsă. 15 februarie 1475, templul Shaolin, China - Nici un semn... spuse Liu Huang după scurta discuție cu pelerinul care sosise dinspre Apus. Drumurile sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge și că aceasta nu e o pedeapsă, ci o dovadă de Încredere. În urma lor se ivea prima geană de lumină. 15 august 1475, palatul Ak Sarai, Istanbul Amir se Înclină În fața celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puse pe umeri un șal gros, luă o torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la Murgești! Ce cauți, domniță, pe drum În crucea nopții? - Dar voi ce căutați pe drum În crucea nopții?! Am auzit curierii, mai devreme. S-a Întâmplat ceva cu măria sa? - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau cu toții obosiți. Iar săgețile continuau să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cercul, de la douăzeci la cincizeci de pași. Apărătorii se apropiară, fără un murmur, deși nu Înțelegeau sfidarea ultimă pe care Amir i-o aruncase dușmanului său. Cei doi adversari erau acum călări, iar Amir dădu pinteni calului său murg care necheză Încet, ca și cum ar fi Înțeles o poruncă neauzită. Ogodai scoase arcul și puse prima săgeată. Cei doi cai alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea privind Înainte, fără să ia În seamă pregătirile adversarului. Își lăsase arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
agăță cu mâna stângă de șa, dar nu reuși să se ridice. Ionuț se repezi să-l sprijine, dar Oană Îl Îndepărtă, cu un gest de refuz. Luă mâna de pe șa și șopti la urechea animalului: - Jos, Crivăț! Jos! Calul necheză, scuturându-și coama lucioasă, apoi Îndoi genunchii din față și, În cele din urmă, se lăsă până atinse cu burta pământul. Căpitanul se instală În șa și trase de frâu. - Bravo, Crivăț! Acum sus și galop! Crivăț se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de seamă. Nu știu dacă încerca să se opună sau mă ajută să o duc la hotel, al ei, bineînțeles, nu te gândi la prostii, pentru că în al meu puteam să trec prin fața recepției un elefant călare pe un rinocer nechezând în călduri, fără ca să mă întrebe cineva de sănătate, dar niciodată o blondă, și nemțoaică pe deasupra, duhnind de la o poștă a șpriț amestecat cu Fa și Rexona. Și să presupunem prin absurd că aș fi trecut de recepție, era atât
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
când am timp să observ toate aceste detalii sau, mai bine zis, cât timp avut la dispoziție să o privesc ca să observ toate aceste detalii pentru că, în prima clipă, i-am pus mâna la ochi țiganului, carre nu înceta să necheze, parcă ar fi văzut-o pe mă-sa goală. A...tu erai", s-a întrebat ea mirată sau poate uimită de faptul că i-am pus mâna la ochi cioranului, care cred că dădea și din urechi de bucurie. "L-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu tăierea rației de furaje pentru cai, cumătru Bas îi aduce destul de des lui Roibu câte un căuș de boabe, în așteptarea Convenției de ora 5.00 pentru Combinat. Și să vedeți voi, măi oameni buni, bidiviul îl cunoaște și nechează mulțumit, și-i așază capul pe umăr, și așteaptă să fie mângâiat. Da' pe Gheo-grăjdarul calu cela nu-l poate suferi nici măcar prin apropiere, că-l bate, că nu-l adapă la vreme, că-i dijmuieșe obricul adus de Cumătru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-l privească nu numai de la distanță mai mare sau mai mică, ci să-l și pipăie cu degetele sale grăsulii, să-l simtă cum palpită și cum se Înfige apoi cu o durere Înspăimântător de dulce Între coapsele sale Întredeschise, nechezând ca un armăsar nărăvaș; durere ce-o făcea să scoată gemete teribile care puteau scula până și morții din mormânt. Atunci când simțurile se Încălzeau, pudoarea Mașei devenea vulnerabilă. Atunci, În nebunia Îmbrățișării, nici un gest nu i se părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcea cât ai fi bătut din palme: „Ai ghicit. Eu sunt un duh ce zboară o-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
altfel nu mă Întorceam...“ „Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că Înviase, țopăiau În jurul ei mormăind și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc. Cât timp s-a scurs de atunci? „Probabil, o Întreagă veșnicie“, Își spunea Mașa. Trecutul ei s-a dus pe apa sâmbetei și, odată cu el, și oamenii cei mai apropiați ce i-au Înseninat copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
popii, făceam un chef mare la unul dintre cele trei restaurante mai cu vază din Bolgrad, apoi, când popa se îmbăta peste măsură, îl așezam în căruță, cetluit să nu cadă, și calul îl ducea până acasă unde, în fața porții, necheza din toate puterile, semn că preuteasa trebuie să-l elibereze de povară și să-l ducă, ca și pe popă, la culcare. Popa nu era zgârcit, preuteasa da. Aveau porci mulți dar mai ales o scroafă castrată, grasă. Vasile, Mișa
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la unison pierdură din avânt. Fiecare cânta acum În legea lui. Unii măcăiau ca rațele, alții sâsîiau, alții clămpăneau din limbă, scoțând sunete asemenătoare cele pe care le scot berzele În perioada lor de rut, unii behăiau, alții mugeau sau nechezau, părea ca Însăși Întreaga arcă a lui Noe, În care se adunaseră toate lighioanele pămîntului imediat după potop, să se fi vărsat la Corso. Glasul lui Bikinski trâmbiță de trei ori, mâinile sale bătură darabana În tăblia mesei și corul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de mătase. O să râdeți, dar zvonurile astea sunt adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a călcâiului, l-a făcut pe bărbat să geamă cu fața în pernă. Înainte să-ți obosească mâinile, omul nechează, scăldat în sudoare, cu mătasea albastră a pijamalei lipită de spate și de pulpe. Când a tăcut, când nu-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-o ștergem. Omul de la birou vă dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aibă a stăpâni Ovanes această casă cu dugheană cu șopron cu totu locul ei”. Ne oprim la colț de uliță și privim la casele pitite pe după garduri și dughenele care își arată fața la uliță...De sub șopronul „șindilit” se aude nechezat de cal, iar fumul din vatra covăliei se înalță vălătucindu-se spre cer...Miros de copită arsă îmi gâdilă nările... După toate semnele, potcovariul are de lucru nu șagă, fiule. Cărăușii care au venit la potcovărie s-au sculat cu noaptea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
păstrăm lămpile, pentru că nu se știa pe câtă vreme aveam a sta, aici Și numai Cornel Braiu, din când în când, suspina, rostind tare: calt, calt, cum zice neamțul Iar zicând așa, îl gâdila, pe dindărăt, pe Ali Străilaș, făcându-l să necheze, fără de voie, ca un mânz de trei ani Pamfil Duran, regretând că se lăsase dus de avânt și intrase unde nici cu gândul nu gândise și neputând suferi hârjoana lui Braiu și a lui Străilaș s-a stropșit la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dispensa de însurătoare... Mai-marele suferă de surpătură la pântece și tare va fi mulțumit de chimirul acesta, în care o să-și adune mațele betegelii sale. Koșon cel tărcat la vestminte nu știe nimic a zice pe limba noastră, așa că numai nechează: râde la Chitul cel alb, care-și ridică rânjetul sticlitor către Cer, fiindcă dindărătul lui, unde e locul poverilor și agarlâcului, i se lasă tot mai jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu bărbați bețivi și al ranchiunei celor ce se vedeau puși în inferioritate de înfrânarea lui proverbială. Sudorile pătimirilor i se accentuară sufletește, când preotul-paroh, purtând icoana Nașterii Pruncului Iisus în ieslea de la Betleem, cu alai de copii nevinovați ce nechezau ca mânjii (O, niii-ho,ho!), le intră pe ușă, lăudând și cântând, după obicei creștin, binecuvântând casele oamenilor și bucatele dăruite de Tatăl Ceresc. Îngenunche, înălțând o rugă de mulțumire către Pronia divină, pentru marele dar al Sărbătorilor Crăciunului, intenționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Duminică *** - Dacă vrei să știi, sa răstit mârțoaga din mijlocul camerei mele, făcând un pas mai în față, dezvelindu-și dinții de plastic, abia acoperiți de niște buze asimetrice din blană sintetică, eu sunt cu adevărat personajul principal! Eu! a nechezat înfundat. Restul sunt baliverne, ascultă la mine, căzneli, scărpinat după ureche, speculații, ca la accidentele de Charter deasupra oceanului, pe vreme de ceață, când își dau ziariștii cu părerea unde-ar putea fi cutia neagră. Acolo și-acolo. Știu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca pufoaica peste șalele calului uitat ore bune în fața cârciumii); pufoaica scoaptă la soare necheză și acum în vreme de secetă. Pufoaica ta, țară de ploșnițe, ne adună precum o cloșcă cosmică, piu, piu, piu... patrie, piu, eu sunt pui, eu sunt vierme... Priviți, am învățat mersul târâș la ce bun să te imaginezi fluture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]